your type of dog

o replica memorabila si salvatoare in multe contexte boring sau chiar mai rau de atat.

borat vede o broasca testoasa mare si intreaba:

what type of dog is this?

61.wav

so naaaiis!

o saptamana de hituri

azi se face o saptamana de blogging pe fatza.

sa sarbatorim cu ceva special, un japonez care interpreteaza vocal o melodie din repertoriul formatiei de muzica grunge, nirvana.

dokaka.mp3

hai sa ne trantim sambata seara!

Vineri pe la ora 16.00, anul curent, cel putin jumatate din populatia Bucurestiului casca de i se vedeau amigdalele si arbora o figura ce anunta discret ca prioritatea numarul 1 ar fi sa bea o sticla de whisky si sa se culce.

Prea putini pareau sa fie cei care ar fi putut avea o solutie care sa implice placerea. Adica aplicarea unei strategii hedoniste in confruntarea cu mizeria cotidiana fara orizont. Dar tocmai pentru asta exista Cartea de capatai a hedonismului, de Michael Flocker, aparuta la Humanitas. Intr-o lume ideala, acest volum ar trebui tiparit pe cheltuiala Ministerelor Sanatatii si Culturii, cu un ajutor din partea acelor oameni minunati care se ocupa de zona muncii si protectiei sociale.

Dupa care ar trebui distribuit gratuit populatiei ramase incruntate inca din timpul Rascoalei din 1907. Nici Ministerul de Interne nu ar trebui sa stea deoparte, ci ar trebui sa desfasoare forte de ordine in zonele cu indice de lectura scazut, adica peste tot, care sa ofere spre incurajare un sushi, o ciocolata, un abonament la masaj, un parfum fin, un dres, o bataie pe umar. Dar pentru ca acum nu e momentul, sa trecem la practica, ca sa intelegem unde gresim cu adevarat. Imi permit sa citez copios din carte, pentru ca merita.
Iata „primele 10 semne ca sunteti prea implicat.

1. Nu tineti minte niciun numar de telefon deoarece le aveti in agenda celularului. Continue reading…

Voi vă faceți seara diferența?

Pentru că dictatorul a fugit, acum toată lumea face diferența.

Problema ar fi că nu face diferența între ceva şi altceva, ci face diferența în sine.

Brânza poate face diferența, Costel face diferența, totul face diferența.

Ne-am obişnuit să credem că numai individual se poate face diferența, ființe, lucruri – dar pe rând.

O maşină de gunoi mi-a adus aminte this morning că suntem oameni, că formăm o colectivitate, #cumva.

Deasupra unei mânuțe care ținea o hârtiuță deasupra unui coş de gunoi scria mare şi încurajator, sub un fundal floral de dezodorizant: Voi faceți diferența!

Noroc cu limba engleză şi barbarismele corporatiste, că altfel stăteam ca proştii şi nu ajungeam să ne facem diferența unii la alții sau chiar singuri.

Dar e clar că după 11 septembrie nimic nu mai e la fel.

Nici vorbirea, nici gândirea.

De aceea, a face diferența (în toate formele posibile) rămâne pentru mine aproape echivalent cu a întreba, după ce afli ca ea are un trandafir între sâni:

între sâni şi ce?

this is the beginning of a beautiful something

bai, doamnelor, bai, domnilor, bai, domnisoarelor, bai, fiintelor, omagii si complimente.

si good morning, pentru cei care inteleg aluzia.

tot amanand de o saptamana primul post, mi-am adus aminte de un truc simpatic la care m-am gandit pe cand cantam impreuna cu prietenii mei. vorbeam in gluma despre primul nostru album, era prin anii 90 si marketingul era o fraza de dansii inventata.

eram de parere ca un truc bun de vanzari ar fi fost sa scoatem direct al doilea album. Psihedeleala II.

si pentru ca ar fi fost a big hit, evident :), urmatorul (adica Psihedeleala I) s-ar fi vandut apoi si mai bine, promovat ca o redescoperire a unor arhive inestimabile, ratacite prin garsonierele unor rockeri despre care e mai bine sa nu vorbim.