Cartoful ca destin

Voltaire nu a avut nevoie sa ajunga prin Covasna.
A propus direct cultivarea gradinii ca solutie a echilibrului interior si exterior. O lume de oameni aplecati asupra zarzavatului arata deja ca o lume mult mai buna, mai blanda, mai stranie. De cateva zile gust din deliciile ascunse ale unei lumi pe care imi era greu sa mi-o imaginez. Cu atat mai greu este sa descrii un loc care se defineste in mare printr-o leguma, matricea piureului si a crochetelor, insusi cartoful.

Nici brazii, nici palinca, nici statiunile balneoclimaterice semidevastate, nici peisajul tulburator de frumos, arhitectura satelor, mustatile ascutite ale barbatilor, ochii iscoditori ai femeilor sau demnitatea Sarbatorilor nu reusesc sa concentreze mai bine esenta unei solutii de supravietuire care seamana destul de des cu ceea ce ne imaginam ca ar trebui sa fie seninatatea.

Pentru aceasta forma de civilizatie locala, cartoful este greutatea care mentine totul in picioare, chiar si in conditiile unui dezastru economic evident. Continue reading…

zero compromiss you

in toamna, am fost invitat de coca-cola zero sa scriu un text pornind de la linia creativa a campaniei lor, viata cu zero compromisuri.

cateva headline-uri decupate din text au ajuns in print, pe tricouri, au fost integrate in campaniile coke zero.

ironia a facut ca (probabil) mama  presupusei victime a ministrului orban sa apara intr-un material tv imbracata intr-un tricou promotional pe care era imprimata una din propozitiile scrise de mine: de ce nu cod rutier cu zero puncte penalizare?

de-ce-nu-cod-rutier.jpg

cineva acolo sus iubeste publicitatea. nu neaparat si justitia. sau macar logica.

iata si textul, in original.

iubire adevărată cu zero fake, blonde cu zero replici tâmpite, maşini de curse cu zero consum, îndrăzneală cu zero obrăznicie, odihnă cu zero ore de somn, iarnă cu zero apă rece la mare, mobilă de lux cu zero pal melaminat, ştiri cu zero bâlbe, pătrăţele cu zero ore la sală, încredere în sine cu zero infatuare, naturaleţe cu zero înjurături, garderoba perfectă cu zero ore de shopping, eleganţă şi rafinament cu zero gresie şi faianţă, muzică tare cu zero dureri de timpane, bancuri cu zero poante uitate, detaşare cu zero snobism, rude cu zero obiceiuri enervante, părinţii prietenelor cu zero timp petrecut acasă, modă cu zero uniformitate, joburi cu zero boring, obligaţii cu zero crispare, cod rutier cu zero puncte penalizare, prietenie cu zero trădare, coeficient de inteligenţă cu zero surprize, speranţe şi visuri cu zero şanse de ratare, eleganţă cu zero băţ în fund, compromisuri cu zero umilinţă, cauciucuri cu zero pană, snowboarding cu zero coaste rupte, dor cu zero aşteptare, zâmbet cu zero făţărnicie, copaci cu zero drujbă, softuri cu zero bug-uri, frumuseţe cu zero make-up, viaţă cu zero lamentare, putere cu zero încordare.

Opriti maimuta

Braila este orasul in care m-am nascut, pe care-l iubesc la nebunie si la desfigurarea caruia asist la fiecare vizita rara pe care o fac. Stiu ca imi lipsesc reperele de frumusete a orasului pe care le au parintii mei si ca exista multe altele, pe care le aveau bunicii mei, definitiv exilate in fotografii si carti. Ma feresc sa-mi idolatrizez amintirile si de aceea nu vorbesc din perspectiva unui cliseu de genul: era mai bine inainte. Am citit pe hotnews.ro un articol despre un conflict care blocheaza un proiect Phare de 3 milioane de euro, destinat refacerii centrului istoric al orasului.

Ca de obicei, responsabilitate zero pentru prioritatile publice si aceleasi discutii mioritice despre cat de greu merge treaba cand n-o faci. In mod evident, finantarea risca sa fie pierduta din motive de ineficienta si balcanism penibil si nu cred ca cineva este vreodata sanctionat pentru asta, indiferent ca e primar sau ministru.

In acest mod, Braila va ajunge putin mai rau decat ceea ce este, adica o ruina totala, presarata din loc in loc cu blocuri mizerabile, pline de oameni tristi. E o lege ca daca o piatra sparge sticla unei ferestre si nu se grabeste cineva sa repare stricaciunea, vor urma alte pietre si un proces de distrugere accelerata. Continue reading…

academician till I die

opa! iaca poznă!

Preşedintele Academiei Române susţine că nu se pune problema excluderii lui Bălăceanu-Stolnici
Preşedintele Academiei, Ionel Haiduc, susţine că nu se pune problema excluderii lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, deşi a primit verdict de poliţie politică de la CNSAS, pentru că statutul Academiei prevede doar excluderea membrilor condamnaţi definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.

so, astia au inceput sa se simta imorteli.

deci, daca domnul academician fura ceva din casa lui vlad georgescu, altfel se punea problema.

aşa, unde pedeapsa privativă nu e, nici morală nu e.

bun simţ, demnitate?

ho ho ho, vorba lui Moş Crăciun.

Locul în care nu s-a întâmplat mare lucru

De ce m-as mira ca Ion Iliescu a fost scos de sub urmarire penala din dosarul „Mineriadei din ‘90?! Omul are blog, e linistit, ancheta continua, chiar nu avem de ce sa ne implicam.

In plus, Miron Cozma a fost eliberat, iar la inceputul anului viitor se intoarce si Marinela Nitu in tara, dupa trei ani de absenta. Asta inseamna ca s-ar putea sa inceapa o noua telenovela si ca avem ocazia, ca niste oameni europeni, sa ne ocupam si de alte lucruri decat de tot felul de victime, procese si anchete.

Nici infiintarea noului Partid Democrat Liberal nu m-a atins foarte tare, pentru ca e normal ca oamenii sa colaboreze, sa gaseasca solutii de simplificare a vietii politice si sa faca tot ce pot pentru binele nostru.

Si, mereu cand se intampla lucruri bune, se gaseste cineva sa strambe din nas, exact cum s-a intamplat cu bradul din Piata Unirii. Nu m-am mirat ca s-au calcat oamenii in picioare ca sa se uite la beculetele aprinse si ca s-a blocat orasul, asa cum nu am simtit ceva deosebit cand am aflat ca o echipa de specialisti a demonstrat stiintific ca bradul e al doilea din Europa la inaltime, si nu primul. Continue reading…

elodia munceşte, nu trăieşte

azi, la romană, câţiva muncitori se agitau pe o schelă.

în trecere, îl aud pe unul repetând către un coleg de muncă: bă, elodia, bă elodia, n-auzi!

dă, bă, elodia, treaba aia.

andandez

citeam azi ca păcăliciul de marilyn manson a cerut să i se asigure o prostituată fara păr şi fără dinţi (ca să pară şi el că e un monstru, săracul) în backstage.

trecând peste imbecilitatea ştirii mi-am adus aminte cea mai frumoasă numărătoare din copilărie (pentru ascunsa, leapşa şi altele).

an dan denus

zaracatenus,

baba fără păr

a mâncat un măr.