Din ce e făcută încrederea

Am aflat de curând că avem încredere în pompieri, Nokia, Mercedes şi Algocalmin. Nu în antinevralgic, nu în furazolidon.

Când te gândeşti la încredere, începi mai degrabă cu alţii, cu ceilalţi, cu depărtarea. Nu începi cu tine, de obicei. Pare şi nepoliticos, probabil, şi neinteresant.

Continue reading…

Evadarea e viaţa mea

Pare firesc să trăieşti în oraş şi să îţi doreşti să fii mereu în altă parte. Marea majoritate pare să considere asta un concept valabil doar în timpul executării programului de concediu.

Schizofrenia în care suntem încurajaţi să ne complacem e mediul perfect pentru dezvoltarea microbului monotoniei. Rupem lanţul doar în week-end, la team-building sau în concedii. Şi atunci cu grijă, că duşmanul de la resurse umane pândeşte tot timpul.

Continue reading…

biblioteca coprofiliei

am aflat de la tv că încă un ziar a decis să contribuie la educaţia poporului şi a scos o colecţie intitulată cacofonic: biblioteca cunoaşterii.

sigur că la în ce hal de cunoaştere e lumea, o cacofonie în plus sau în minus chiar nu mai contează.

până şi cronica cârcotaşilor e un exemplu, dar la ei nu se pune, că e pamflet. 😉

revenind la bibliotecă, oare care să fi fost lista scurtă de opţiuni?

biblioteca curiozităţii?

cărticica cacofonistului din marketing?

Viitorul e întotdeauna al lui Dumnezeu

Şi ce plictiseală ne cuprindea fără binecunoscuta criză.

Eram în continuare plini de acea siguranţă care prevesteşte uneori marile dezastre.

Vorbeam în continuare despre planurile noastre măreţe şi despre viitorul luminos al omenirii. Era normal să fim un pic aroganţi şi să ni se rupă de ceilalţi, pentru că oricum nu au încotro şi tot la noi ajung.

Continue reading…

Paris – Franţa

Ce bucurie, peste 9 luni vine Revelionul, şi toată lumea pleacă în aceeaşi vacanţă. Vară sau iarnă, nu contează.

E ca în antireclama pentru armată: You see interesting places, you meet interesting people and then you kill them.

Continue reading…

les belles passantes

mi-am amintit de un cântec perfect al lui georges brassens, ale cărui versuri explică mai bine această muzică tristă pe care o murmurăm uneori atât de precis.

cântecul şi mai jos versurile.

Je veux dédier ce poème
A toutes les femmes qu’on aime
Pendant quelques instants secrets Continue reading…

Ce dar ai vrea să primeşti azi? (evz)

Am făcut un experiment şi am încercat să sondez arhiva de dorinţe mici şi mijlocii a oamenilor pe care nu-i cunosc.

În principiu avem aşteptări mari de la peştişorul de aur şi mici de la cei din jur.

De-asta ne chinuim cu toţii să ghicim uneori ce obiecte şi gesturi măreţe îşi doresc în secret cei din jurul nostru, ce cadouri somptuoase am putea să le facem.

Continue reading…

muzica de noapte si de spart sticle

mie nu imi place prea tare de eric clapton.

daar piesa asta, care vine din anii 60, cand clapton canta cu john mayall’s bluesbreakers ridica parul pe mine si acolo unde el nu creste.

in plus, e live, deci e adevarat tot ce auziti.

fiti siguri ca aveti un pahar cu ceva in mana si press play.

ce dar v-ar plăcea să primiţi azi?

mă gândeam că lumea nu stă să ghicească ce kestii mici şi simpatice te-ar/ne-ar bucura.

aşadar, să-i ajutăm pe cei care ne iubesc să ne facă un dar care să ne umple de endorfine.

pentru că tot sunt în picioare, incep (primul, cum spun profesioniştii din media:))

un recipient special de băut ceai mate şi un pachet de frunze de mate, verzi, if possible.

and you, precious? :))

de ce ne place ficuşii?

acum am înţeles cât de adâncă este atracţia dintre om şi ficus,

pe scări de bloc, în case, în birouri pline de marketing şi tehnologie.

de ce iubeşte omul ficusu, de fapt?

toata seria aici

imaginea am pescuit-o de aici, via @zvoner

10 motive sa nu fii idiot si sa crezi in Che Guevara

o sa apara un nou film despre che guevara, bazat pe jurnalele marelui barbos.

pentru cei care inca isi mai cumpara tricouri jalnice si isi lipesc stickere pe SUV-uri cu figura marelui criminal, iata cateva probe ca prostia e eterna si patetica.

  • Chief executioner for the Castro regime, responsible for the murder of thousands
  • Was appointed Cuba’s Minister of Economics in 1960; within months the Cuban peso was practically worthless.
  • Was appointed Cuba’s Minister of Industries in 1961; within a year a previously prosperous nation was rationing food, closing factories, and losing hundreds of thousands of its most productive citizens, who were happy to flee with only the clothes on their backs.


In August of 1960, a year and a half after Che Guevara entered Havana ahead of his “column” of “guerrillas,” Time magazine featured the revolutionary comandante on its cover and crowned him the “Brains of the Cuban Revolution.” (Fidel Castro was “the heart” and Raul Castro “the fist.”)

“Wearing a smile of melancholy sweetness that many women find devastating,” read the Time article, “Che guides Cuba with icy calculation, vast competence, high intelligence and a perceptive sense of humor.”

“This is not a Communist Revolution in any sense of the term,” The New York Times had declared a year earlier. “Fidel Castro is not only not a Communist, he is decidedly anti-Communist.”

“It would be a great mistake,” Walter Lippmann wrote in the Washington Post that same month, “even to intimate that Castro’s Cuba has any real prospect of becoming a Soviet satellite.”

A few months earlier the London Observer had observed: “Mr. Castro’s bearded youthful figure has become a symbol of Latin America’s rejection of brutality and lying. Every sign is that he will reject personal rule and violence.”

de aici

un articol al lui pacepa :)) aici

inspirat de un offtopic comment de la http://inlauntru.blogspot.com/

Cocalariatul

Proletariatul a murit, trăiască cocalariatul. Asta e noua categorie care unifică prin atitudine toate vechile clase sociale.

Eugen Ionescu nu ar mai fi scris Rinocerii. Ei se numesc altfel acum si au construit cea mai solidă şi funcţională frăţie secretă.

Continue reading…