Deci în concluzie, decât

Obsesia pentru conjuncţia Deci a fost primul semn al apariţiei democraţiei în România. Indiferent de stratul social din care făceau parte, oamenii se îmbulzeau să spună fără nicio reţinere: deci, noapte bună, deci sănătate, deci sărbători fericite, deci, te iubesc.

Vârsta, educaţia, venitul nu aveau nicio relevanţă, toată lumea se înfrupta din deliciile categoricului. Îmi încep toate propoziţiile cu deci, înseamnă că

Continue reading…

Despre prietenie şi alte animale

 

Cred că îţi trebuie vocaţie ca să fii un prieten bun. Uneori poate fi vorba şi de har, dar poate e mai bine să lăsăm termenii în pace.

Despre un jucător de baschet se poate spune că e talentat, după ce dovedeşte în teren că îşi exploatează aşa cum trebuie nişte calităţi native. După mine, prietenia e ca un sport de performanţă, ca un Continue reading…

Decât atât, decât

Un prieten mi-a oferit ceea ce credeam că e forma supremă de aberaţie nascută din utilizarea lui decât. O vânzătoare i-a spus scuzându-se: decât atât avem, decât. El a făcut o criză de râs şi a ieşit fără să mai poată cumpăra ce căutase. Când mi-a povestit, mi s-a tăiat răsuflarea ca în fața unei capodopere.
Atunci am şi avut o viziune a unui viitor foarte apropiat în care copiii vor recita cu voci drăgălașe: eu decât am trei picioare şi abia mă mişc, ţop, ţop. Sau: O, rămâi decât la mine, etc, ale tale doruri toate decât eu ştiu să le-ascult. Ca şi în cazul demodatului Deci, apare uneori o molimă de vorbire care anulează toate diferenţele între clasele sociale.
Astea sunt momentele astrale în care se formulează întrebări fundamentale: pot să iubesc o fiinţă care Continue reading…