legătura dintre johann strauss si dinozaurii noştri pitici

taximetristul asculta valsuri şi nu părea o întâmplare.

parcă eşti în viena, cu muzica asta, zice.

micul paris, mica vienă, micul titulescu, se înfierbântă el amuzat, toate sunt mici la noi.

până şi dinozaurii i-am avut pitici, punctez eu ca un inteligent ce sunt.

domnul taximetrist râde tare şi conchide magistral:

da, la nimic nu ne pricepem.

#miammiamchallenge day 4 – muffins cu piept de rață afumat şi prune uscate

IMG_20140130_145224

oroare! am găsit în larrousse O rețetă de muffins. Les americains sunt de vină.

detest muffins, nu am făcut niciodată, dar dacă asta mi-a picat la challenge, allons, enfants de la patrie.

rețeta am s-o mai testez, nu sunt mulțumit de cum au crescut, poate si pentru că am folosit prune ținute în brandy.

IMG_20140130_140118

dar au ieşit bine, ceea ce nu e rău  deloc.

Bon appétit, pui de daci!

 

#miammiamchallenge day 3 – gougères cu beaufort

IMG_20140128_222005

e vreme de cuptor, deci îl fixăm deja la 200 de grade celsius şi afundăm sticla de cava în zăpada de pe balcon.

dacă nu e blocat cu o colecție vintage de varză murată.

facem Gougères, un fel de rudă sarată şi rotundă a eclerului.

gujerele, inexistente in dex, sunt un fel de gogoşele pline de aer, coapte în cuptor.

 

cum se face:

150 g făină

150 g unt sărat

150 g parmezan sau comté ras

4 ouă

250 ml de apă

sare, piper etc

IMG_20140128_172055

eu am zis un sincer #doamneajută înainte şi apoi:

am pus untul la topit la foc mic, am adaugat apa şi am adus la fierbere compoziția.

am luat oala de pe foc şi, ajutat de un tel, am încorporat făina, amestecând rapid şi energic. am luat o spatulă de lemn şi am încorporat ouăle, unul câte unul, omogenizând cu răbdare. la final, se adaugă brânza rasă şi se potriveşte gustul.
 
IMG_20140128_204648
se lasă la frigi o oră, se aşează în tavă pe o foaie de silicon şi se lasă în cuptorul preîncălzit, până când devin aurii. (trebuie să fie moi, nu crispy)
 
mai departe, fie le gustați calde alături de cava sau prosecco, fie le tăiați pe jumătate şi le umpleți cu ce vă lasă inima.

eu am folosit terină de peşte, sumac, tijă de țelină, morcov, salată, smântână dulce şi coajă de lime.

bon appétit, pui de daci!

IMG_20140128_224512

#miammiamchallenge day 2 – verină cu avocado

IMG_20140127_133206
e senin, legumele zboară jos, e mai uşor să le înhaţi.

aşa că în provocarea acestui challenge am dat peste o reţetă numită simplu:

 

verrine a l’ avocat et trois types de tomates

verina e ceva care se gustă dintr-un pahar (verre) transparent.  exclus borcane de 40 l.

deci, murăturile nu sunt verine, atenţie.  (în atenţia persoanelor din galaţi)

cum se face:

2 avocado

200 g roşii prunişoare

150 g roşii cherry Continue reading…

#miammiamchallenge day 1 – terină de peşte cu praz

IMG_20140127_142344

Am decis să gătesc în fiecare zi câte o rețetă dintr-un Larousse gastroomique.

Fac shuffle şi nu țin cont ca nu mai manânc decât legume şi peşte.

Sunt peste 450 de rețete, deci #unitisalivam.

Am inceput cu: Terrine de poisson aux poireaux.

Praz, două tipuri de peşte, ou, smântână şi un sos de brânză de capră cu puțin turmeric şi lime.

Prea miam-miam, prea ca la țară, în Franța!

Cum se face:

300 g file de peste alb

250 g file somon, taiat fasii mici

100 ml smantana de gatit

6 fire de praz subtirel

2 oua

1 buchet de patrunjel

2 lingurite de piper roz,

Sare, piper.

 

Prazul se fierbe in abur pana se inmoaie, dar nu foarte tare.

Fileul de peste alb, smantana, ouale, niste patrunjel si piperul se blendeaza.

Sare, piper.

Cuptorul se preincalzeste la 150 grade Celsius.

Intr-o forma de cake, asezati fire de praz, pasta de peste, presarati apoi somon, din nou pasta si tot asa, incheind cu firele de praz.

Sta la cuptor 45 de minute. Se lasa sa se raceasca si se refrigereaza cel putin 6 ore.

Am facut si un sos din branza de capra, ulei de masline, lime, turmeric.

Bon appétit, pui de daci!

IMG_20140127_140953

moartea domnului iovan, o tragedie de geo saizescu

Cristi Puiu și-a făcut datoria, nu mai e nimic de adăugat unui scenariu care se repetă zilnic la știri. Ne-am obişnuit cu ideea că domnul Lăzărescu poate să moară oricât şi oricând. Absurdul e aproape o datorie, noi să fim sănătoşi. Miorița is our best friend.

Important e că orice grozăvie s-ar întâmpla, rămânem cu sentimentul că alții sunt de vină, Continue reading…

o greşală care am făcu-to eu pe ea

într-o vreme, înotam des, deci făceam şi saună. de multe ori, întâlneam nişte domni veniți să stea o oră la căldurică. aveau lanțuri de aur şi vorbeau tâmpenii, fără să iasă pentru duşuri reci. îi enervam uşor, că făceam prea cald, dar se repliau grațios, lasând uşa deschisă, ca să se mai răcorească, as they used to say.

într-una din zile, conversația între ei cam lâncezea, eu tocmai făcusem 100 de grade şi toată lumea privea chinuit pietrele încinse. ca să destind atmosfera, am zis: ce bine ar merge acum un grătar pe pietrele astea.

domnii nu au râs, ci doar s-au relaxat vizibil, cu gândul la aşa o idee bună.

există posibilitatea ca unul dintre ei sa fi ciripit, să fi împărtăşit taina cu ceirămaşi acasă.

la un an, doi, după această întâmplare, am citit o ştire despre nişte români care au făcut grătar în saună, în Bulgaria, la all-inclusive.

coincidență?

sper.