Ce-şi doresc cu adevărat bărbații

img_20161125_094601

Trăim în plină eră a confuziei. Nu mai putem şti cine a spus că bărbații sunt nişte porci: o femeie sau un bărbat?!

În al doilea rând, clişeul e atât de profund, încât putem spune azi chiar doar despre un singur bărbat că e nişte porci. Dacă suntem unguri, evident.

În al treilea rând, cearcănele bărbaților despre care spunem că sunt nişte porci pot proveni de la:

1. alcool

2. alcool şi sex

3. sarmale mâncate înainte de culcare, după ce au renunțat la alcool (şi sex)

Există acest mit legat de poftele în formă continuată, obsesive, de care par să sufere bărbații. Sufletul, vulnerabilitatea, un pahar de lapte cald şi culcărică la 22.30 sună a SF, în raport cu masculinitatea.

Şi dacă suntem, de fapt, altfel? Şi dacă suntem la fel de sensibili, obosiți, dacă avem nevoie de aceeaşi linişte, de aceeaşi ocrotire a unei pilote calde, la fel ca restul oamenilor – adică femeile?!

Continue reading…

Gărgăriţa ştie că zboară!?

Vorbeam cu un prieten despre schimbările fundamentale prin care a trecut generaţia mea. Mai întâi, căderea comunismului, în 1989. Un mare şoc. Libertatea de mişcare şi de exprimare. Apoi, apariţia calculatorului în vieţile noastre. Unii au dispărut în jocuri. Apoi, internetul, telefonul mobil, reţelele sociale, viaţa virtuală şi fotografiile cu mâncare. Am glumit cu ultima sintagmă, dar e importantă în contectul trecerii mele de la radio la bucătărie.

Nu am programat-o, la fel cum nici radioul nu a făcut parte din vreun plan. Căutam un job în studenţie şi vreme de aproape un an am detestat microfonul. Când am fost mutat la Rondul de dimineaţă, m-am îndrăgostit definitiv de radio şi am început să trăiesc pentru asta. În bucătărie am ajuns tot împotriva voinţei mele, deşi îmi plăcea să gătesc – dar nu mă vedeam niciodată alergând ca nebunul 14 ore pe zi printre tigăi şi dorindu-mi să fac asta în continuare, zi după zi. Continue reading…

Consecvența e bună, da’ să te ții de ea

IMG_20160712_111211-1024x1024

El a început primul! Cunoaşteți expresia, nu?! E de râs. Toţi o folosim în copilărie, când trebuie să ne disculpăm, eventual în faţa unui geam spart. E trecerea subtilă pe care o facem în faţa subiectelor neplăcute, după ce creştem mari, trecerea de la eu la tu. Marile lecţii de morală sau etică par să nu aibă niciun sens dacă le ţii în faţa ta. E generozitatea asta a noastră, a oamenilor, care trebuie să împărtăşească totul către alţii. Ei devin şi subiect şi auditoriu, în acelaşi timp. Autorul e mereu mai presus de orice bănuială, preventiv, întotdeauna.

Am fost zilele astea într-un loc destul de foarte izolat, mai la munte, unde am interacţionat la orele de masă cu restul oaspeţilor, altminteri destul de invizibili şi puţini. Prima reacţie a fost să mă plâng în sinea mea de modul în care românii se ignoră unii pe alţii, adică nu îşi ridică privirea şi nu se salută minimal nici la micul dejun, într-un spaţiu mic, cu mult lemn. Exact cum îi place lui Dumnezeu, din ce am auzit.  Continue reading…

Bătaia e ruptă cu forța din rai

IMG_20160714_104221-1024x1024

Sau cam aşa ceva. Mi-am adus aminte un citat celebru inexistent până acum şi m-am gândit la generațiile care vin după noi, adică ştiu deja precis încotro e nicăieri.

Iată-l! (Câte jocuri frumoase de cuvinte se pot face cu: iată! S-o facem iată! Iată-l, că nu ştie ce spune! etc)

“Culmea tatuajului? Să îți tatuezi vânătăi!”

(Mihail Sadomasoveanu, adică autorul celebrei lucrări de dezvoltare personală: Forța e tot timpul cu tine, când eşti sado-maso!)

Tot el este autorul celebrei întrebări:

Cum se spune corect: de chichi sau de kinky?

Un cazan de ciorbiță

IMG_20130914_144758

Și cum vă place mâncărica? Deocamdată, e bună.

Noi, românii, avem o știință aparte de a scuza mijloacele, prin diminutive.  Noi am înțeles printre primii că, dacă n-ar fi fost oarbă, puțin probabil ca dragostea să mai fi trecut prin stomac. Sau burtică. 

Eram în fața unei porții uriașe de ciolan, împreună cu doi prieteni cu care gustasem suficient vin în noaptea de dinainte. Eram destul de răvășiți, dar încercam să ne revergorăm. De multe ori, privirea celui înfometat sau mahmur exprimă aceeași langoare profundă ca a omului îndrăgostit. Păream să ne gândim la lucruri aflate mult deasupra realității triviale și de-asta se lega destul de greu și conversația. Continue reading…

Electric Castle rulz!

IMG_20160718_171546-1024x1024

A trecut o săptămână de când a plouat ultima oară peste scenele de la Bonţida. Între timp, ni s-au uscat tuturor şi chiloţii uji, aşa că putem vorbi relaxat.

După gustul meu de semigrec arogant şi plezirist, Electric Castle e cel mai mişto eveniment muzicalo-social din România. Zic asta, cu atât mai mult cu cât anul trecut am făcut nişte glume foarte simpatice, as it would come (cum ar veni, engl.) despre fraţii noştri umeji, noroi-based. Dar cu multă empatie. Continue reading…

5 bucătari români în semifinala S. Pellegrino Young Chef

SPYC 2

Joi, 7 iulie, vom afla cine este reprezentantul Europei de Est la finala mondiala de la Milano, din octombrie.

Competitia S.Pellegrino Young Chef promovează bucatari sub 30 de ani, (sous-chef, chef de partie, chef) care vor să îşi demonstreze cunoaşterea, îndemânarea şi creativitatea în compunerea unei farfurii şi unui fel de mâncare pe care să îl semneze.

La ediția de anul acesta, 3000 de bucătari din peste 90 de țări s-au inregistrat cu feluri de mâncare special concepute pe platforma dedicată competiției: FineDiningLovers.com Continue reading…

Cum e posibil să nu fim cu toții de aceeași părere?!

IMG_20160429_001411

Sau cum e posibil să nu fim cu toții de partea binelui?! Sau cum e posibil să credem că nu se mai poate întâmpla nimic rău?! E normal ca specia să nu aibă instinct de conservare? Să fi amorțit în așa hal, încât să nu mai poată preveni nimic din ce o pune în primejdie? Sau să fie nesimțirea the new black?

Ai zice că după ce au ucis zeci de milioane de oameni, nazismul și comunismul nu ar mai avea ce să caute în lumea civilizată. Nici extremismul nu ar trebui să fie tratat altfel decât aruncatul gunoiului pe stradă. Ai făcut cîh, iei amendă, apoi nana la tălpi. De când e ura față de aproape un fel de libertate de exprimare? Cum e posibil să existe ca politicieni niște excremente ca Farage sau orice Vadim Tudor de pe lumea asta? Și cum e posibil să credem că tot ce putem face noi mai bine e să luăm la mișto la nesfârșit opinia contrară. Continue reading…

Cum să îţi educi frumos părinţii

IMG_20160515_232059

Când ești copil, te stresează în permanenţă adulții și bătrânii. Dar şi tu pe ei, ca să albească din timp. Ca adult, când să te apuci şi tu să trăieşti viaţa şi să îţi completezi colecţia de discuri, pac!, ai pe cap copiii și bătrânii – de care trebuie să ai la fel de multă grijă.

Când îmbătrânești şi vrei să te apuci şi tu serios de fumat şi băut, copiii fac prea mult zgomot iar adulții te freacă la icre să te comporți responsabil și să asculți de ei. But don’t rub me at the roe, anymore! Oricum o dai, nu e bine, dar măcar suntem chit. La orice vârstă, trăim la fel de intens acele momente supreme în care ne-am scoate ochii cu scobitoarea, unii altora.  And we start to carry our Saturdays. Continue reading…

Fă ce-ți place sau Fă, ce-ti place?!

IMG_20160430_112158

E importantă şi virgula în viață, dacă vrei să îți faci înțelese gândurile care te animă ele pe tine.

Dar e important şi să nu ai prejudicii, cum le spun astăzi vorbitorii de romgleză la prejudecăți.

Mi-am adus aminte de o întâmplare duioasă, care relativizează dulce-amar toate marile noastre conflicte de idei şi ne aduce aminte că, la sfârşitul zilei, suntem oameni. Suntem fragili, deci existâm.  Continue reading…

Neckermann, paradisul perdut

 


IMG_20160406_105256Am făcut un drum la Brăila şi am văzut o Dacie 1300, din aia vintage, fără tetiere. Ce bine era atunci, ce gâturi puternice aveau cetățenii şi ce mult puteau să îşi dea capul pe spate la frâne. Nu ca acum, când s-au dedulcit la confort şi stau țepeni pe Facebook în depăşiri.

Dacia avea trei cd-uri lipite pe grilă, un fel de cei trei muşchetari ai luptei antiradar old-school.  Continue reading…

Ziua de luni şi bărbații din ziua de azi

IMG_20160209_133237

Pentru cei care gândesc pozitiv, lunea e un fel de ghiocel de decembrie în raport cu primăvara. E vestitorul prematur al weekendului.

Altfel, situația din țară îşi vede de treabă şi nu ține cont de zilele săptămânii.

Bărbații din ziua de azi scot cutiuțele cu medicamente şi suplimente pe masă, cam cum scoteau cowboy-ii pistoalele şi țigările în saloon. Continue reading…

Ce pericol ne paşte după interzicerea fumatului

IMG_20160307_084410

În ultima vreme, de când are toată lumea barbă şi o arde pe viaţă sănătoasă, vegans and roses, gen, şi pe droguri fără gluten, tot mai multe organisme umane se lasă de fumatăta, cum ar spune fraţii bulgari.

Apropo de barbă, am observat că femeile au găsit o modalitate de expresie similară: suviţele verzi sau albastre. Sau şi una şi alta. Probabil că dacă ai şi şuviţe mov, eşti egala bărbatului cu barbă de patriarh şi pantaloni roşii, cu buline albe. Dar îţi trebuie curaj şi perciuni pentru asta.

Pe de altă parte, după cum am subliniat aici, e bine să te laşi de fumat, dacă vrei să te concentrezi mai bine pe băut.

Nu zic că nu te distrezi dacă bei freş după freş la petrecere. Continue reading…

Pare mai cald acolo unde miroase a cafea

IMG_20140831_105656

 

Mă uit la taică-meu cum se ține în echilibru pe marginea patului și tace. Iese un domn din rezerva de vizavi, mă întreabă dacă sunt eu și îmi atrage atenția că nu am mai scris nimic pe blog de pe 27 decembrie. Ne urăm sănătate și mă asigur din nou că sunt în Spitalul Județean din Brăila. E corect. Du-te la link-ul online casino oesterreich.

Tatăl meu e actor păpușar, face 79 de ani în curând, joacă în două piese la Teatrul Maria Filotti și nu a mai fost internat vreodată în spital. E supărat foc pe tema asta și privește în jos. În loc de ochi, îi văd sprâncenele stufoase cum urcă și coboară, ca la un personaj din Muppets.

Încerc să îl atrag într-o conversație pe tema accentului dubios din oraș. Îi spun că nu pricep cum au fost înlocuite e-urile finale cu i. Și de ce e este înmuiat în i. Iecleri. Continue reading…

Spirtul Crăciunului şi prietenii săi

IMG_20151226_085153

Vremea e să vă treziți şi să beți ceva, că e greu de îndurat avalanşa de fapte bune şi miracole din jur.

Am observat că Spirtul Crăciunului, adică varianta de frecție a Spiritului, se manifestă subtil dar apăsat în jurul nostru prin tot felul de fapte mici.

În zona Dorobanți au apărut colindătorii cu mutre de infractori. Coincidență? Nu cred! Continue reading…

Trecea îngeraşi călare

IMG_20150809_183323După cum am mai spus, atât Elon Musk, cât şi regretatul Senna, ar fi mândri de demarajul şoferilor noştri de troleibuz.

Zboară pensionarii ca popicele, dar şoferii sunt profesionişti şi ştiu să îi aducă înapoi, la locurile lor, cu o frână bruscă. E un Continue reading…

Misogin tonic

Citatele inspiraționale e vieața noastră, lately. Uite unul pentru zile ploiase, pline de pesimism şi suspiciune la adresa speciei umane.

“Pe multe au mai măritat şi blugii ăştia!”

(Nea Nae din Dragomireşti, 66 ani, Jud. Dâmbovița)

Nu plecăm, nu murim!

IMG_20151108_105422

Azi se fac douâ săptămâni de când numărătoarea victimelor de la Colectiv continuă. În fiecare zi putem să ne întrebăm, din nou, cum am putea trece peste o asemenea tragedie pe timp de pace.

Dacă vom uita, dacă ne va mai păsa peste două luni, peste un an. Dacâ ne pasă tuturor. Dacă ne-am fi implicat în orice condiții. Dacă ne vom schimba, noi şi lumea noastră.  Continue reading…

Nu pot ei trage de timp cât putem noi uita

IMG_20151105_105617

A trecut o săptămână de la tragedie şi deja ne-am luat cu altele.

Primul punct al revendicărilor societății civile ar fi trebuit să fie bună-starea răniților de la #colectiv. Într-o țară normală, Ministerul Sănătății ar fi fost dator cu un raport zilnic, oficial, al evoluției lor. Ar fi centralizat toate informațiile şi ar fi girat buna direcționare a donațiilor de tot felul. Continue reading…

Corupția înseamnă moarte

IMG_20151013_162205

Câți dintre noi fac lucrurile cum trebuie şi atunci când nu-i vede nimeni? “România lucrului bine făcut” sună foarte bine şi necesar. Dar cât de reală poate fi această sintagmă în țara standardelor duble? Pentru că după 25 de ani de libertate şi democrație (sanki), singura concluzie sună ca un dicton zen născut la o beție cu alcool contrafăcut:

Unde merge aşa, merge şi aşa! 

Există mereu o altă posibilitate, o altă abordare, pentru că respectarea regulilor e pentru fraieri. Şi dacă ceilalți nu îşi fac treaba ca la carte, ce sens ar avea să o facem chiar noi?! Chiar să picăm de proşti, fără măcar să ne vadă nimeni cu bicepşii încordați, vreo televiziune, vreun blogger măcar!?

Există vorba aia tâmpită cu Continue reading…

Mamma mia! Abba a jucat în Star Wars!

Nu de mult, mă întrebam, într-o discuție cu nişte intelectuali, când vor ajunge vintage săbiile laser. Coincidență? Nu cred!

The return of the Jedi l-am văzut la videotecă pe vremea lui ceauşescu, pe un televizor atâtica (un pic mai mare decât un Sport, pt inițiați), într-o sală cu vreo 50 de inşi, dintre care doar cei 10 din primele rânduri puteau vedea ceva, cât de cât.

L-am revăzut aseară, fără să mai
ştiu nimic, nimic, şi mi-am adus aminte de un episod din Muppets, în care au fost invitați Abba. M-am tot întrebat în pauzele publicitare de ce tocmai Abba, Continue reading…

Egalitatea de neşanse

IMG_20150930_084800

Alexia are aproape 5 ani şi încă 10 fraţi. În fotografie era îngrijorată pentru că nu venise nimeni să o ia acasă. Se mai întâmplă să o ducem noi sau părinţii altor copii acasă, uneori, când ai ei uită să vină după ea, mi-a spus educatoarea. (Am dus-o noi, până la urmă.) E firavă pentru vârsta ei, aproape ca toţi ceilalţi, prea puţin comunicativă, dar zâmbeşte uneori foarte frumos. Am ajuns să o întâlnesc în clasă, datorită iniţiativei Asociaţiei OvidiuRo, de a oferi stimulente financiare părinţilor săraci, pentru a-şi aduce copiii la grădiniţă. Continue reading…

Internetul pe stil vechi a murit şi guma de mestecat e din bacon

Veşti bune pentru vânzătorii de basmale care se pun direct pe creier. Şi italienii cred în existenţa malefică a curentului care ne va trage, inclusiv când vom trăi pe alte planete. 

Internetul ăla bun, de casă, pe stil vechi, a cam murit, la fel ca printul. Lupta nu se dă încă între roboţi şi oameni, ci între content cu orice preţ şi oameni, adică aproximativ acelaşi lucru. Nu vreţi să ştiţi ce crede pisica mea despre voi. Click aici, ca să aflaţi.  Continue reading…

“Ultima transhumanţă” merge mai departe prin tine.

Am pierdut mult, în ultimii 70 de ani, din ceea ce se numeşte identitate naţională. Proiectul Ultima transhumanţă, construit de fotograful Dragoş Lumpan, a documentat şi a salvat astfel de la uitare un mod de viaţă care a însemnat mult în istoria românilor.

“Ultima transhumanţă descrie in fotografie si film dispariţia unui mod de viaţă milenar. Este un proiect artistic, etnografic şi sociologic care insumeaza 8 ani, 6 ţări, peste 50.000 de km parcurşi, 100.000 de fotografii, 70 de ore material filmat şi 100 de ore înregistrări audio.”

Ajută acest proiect să se finalizeze şi donează cât poţi:

http://crestemidei.ro/Ultimatranshumanta?locale=ro

 

Şi dă-i un like aici.

Mulţumesc.

internetul plantelor, nori făcuți în sticlă şi cele mai frumoase cărți pentru copii

IMG_20150707_175455

 

am transpirat ceva săptămâna asta, dar am şi învățat câteva kestii noi, care merită citite (fiecare ştire e un link), dupa cum urmează:

exact ca în Avatar, plantele comunică printr-un soi de internet format din micelii. dar sigur că nu spun: băi, dar cât poartă pădurarul ăsta la başkeți, nenikă?! 

aici luăm o pauză şi vedem care sunt cele 5 exerciții de făcut pe covor şi care te țin în formă la fel de bine ca alergatul Continue reading…

Revoluția greacă în direct

11700795_10206163530559502_5737415824446294685_o

Şi cum facem cînd eşuează toate partidele “moderate” (în acelasi timp şi corupte) să gestioneze o criză economică şi scapă situația de sub control? Sărim în brațele extremiştilor, iar în cazul grecilor, cu o veche tradiție stîngistă, nu ştiu dacă în ziua de azi mai miră pe cineva ascensiunea lui Alexis Tsipras. Continue reading…

acoperişuri verzi şi oraşe inteligente

Osmyum_Nights_SEL_30
Din perspectiva revoltelor minimale, pe facebook, legate de defrişări, distrugerea voioasă a mediului şi batjocorirea sistematică a resurselor naturii, pare uşor deplasat să vorbeşti despre acoperişuri verzi. De astea ne arde nouă, acuma…Nu mai zic cât de science fiction poate părea sintagma: oraşe inteligente.

Continue reading…

cretinismul, între biciclism şi civism

IMG_20141022_150714

 

Am observat că în ultima vreme nu se mai gândeşte pe la noi decât pe modul Sfânta Indignare. Cu gâtul umflat, cu sentimentul că dacă suntem mai mulți, suntem şi mai deştepți, iar tâmpenia pe care o susținem devine brusc Steaua Nordului.

Pornesc observația de la faptul că noii români exigenți se comportă ca şi cum ar trăi de mii de ani în Germania, acționează Continue reading…

Cartea de la Vama Veche

IMG_20150610_084941am copilărit în Teatrul de păpuşi din Brăila şi cu greu a reuşit tatăl meu să mă convingă să nu încerc să ajung actor, ca el. aşa că era inevitabil să nu îl întâlnesc pe domnul Cristian Pepino, regizorul / autorul unor spectacole minunate în teatrul de animație. dacă sunteți pe fază, la Țăndărică se joacă din nou Adunarea păsărilor, apropo, şi e păcat să ratați aşa ceva.

săptămâna trecută Continue reading…

salata boeuf şi românii

IMG_51965280370460

 

am convingerea că, dincolo de fotbal şi victoriile simonei halep, mai e ceva important care ne uneşte. pasiunea viscerală şi vinovată pentru salată boeuf.

am adunat câteva reflecții personale asupra unui fenomen național, insuficient studiat şi chiar luat în derâdere, pe nedrept. vă rog, serviți!

nu contează ora la care mănânci salata boeuf. pare să fie cea mai bună idee la 5 dimineața, gustată cu lingura direct din castron în fața frigiderului deschis.

trebuie să Continue reading…

cum e omul…

IMG_20150423_171356

din ciclul: orice fraier poate să înceapă o viață nouă de luni, eu am decis să reîncep să slăbesc de marți, adică de azi.

mai există şi subvarianta: orice fraier poate să bea seara şi în weekend, greu e să bei de dimineață şi zilnic. în fine, să lăsăm istoria să facă Continue reading…

situația din țară, şireturi & guly

IMG_20150420_142159

se vedea de multişor că viitorul aparține şlapilor, dar parcă a venit prea repede. între timp, cuplurile mixte au devenit ceva normal: ea tocuri, el trening, pentru că treningul e un stil de viață.

dar discreția cu care au dispărut şireturile, aduce un pic cu extincția rinocerului negru. măcar în cazul lui se înțelege că l-au mătrăsit pentru corn. dar cu şireturile, nenikă, ce-au avut?

practic, în cele cinci magazine de pantofi în care am intrat nu există şireturi. mai mult, vânzătoarele se uită la tine cu aerul că eşti cam deplasat cu întrebarea asta. adică, la câte probleme sunt în țară, nouă ne arde de şireturi?! Continue reading…

tatăl meu seamănă foarte tare cu mine

îmi place să-i spun asta, după fiecare premieră a unei piese în care joacă şi acum, când împlineşte 60 de ani de la majorat, cum se alintă el.

IMG_20150318_101103

 

îl distrează să le spună colegilor de la teatru: m-a felicitat fecioru-meu, mi-a zis ca sunt talentat, că se vede că semăn cu el.

de crăciun am fost la brăila să Continue reading…

top 7-8 kestii şi sfaturi despre alcolism

beţivii beau, nu din viciu sau din răutate, ci din cauza alcolismului, care este cu totul altceva decât alcoolismul.

alcoliştii sunt diferiţi de alcoolici, ei sunt un fel de atleţi, ca alpiniştii şi şahiştii. ei sunt cei care imping standardele mai sus, mereu mai sus, spre deosebire de alcoolici, care beau fără să se gândească la ce fac.

 

IMG_6169558586241

 

 

 

 

alcolistul nu are alţi duşmani naturali în afară de sine însuşi.

dacă te-ai trezit mahmur şi nu ştii de ce, verifică dacă nu cumva ai Continue reading…

puiul vânătoresc, sănătate şi alice

cum se spune corect? aripioare de pui vânătoreşti sau aripioare de pui vânatoresc? puiul e vânatoresc în sine sau doar aripioarele lui?

IMG_20150311_111136

adică, pulpele pot fi bio sau de curte, în timp ce aripioarele sunt vânătoreşti? să fie acest meniu un prim semnal al existenței autonomiei organice la puiul semisălbatic de captură?

Continue reading…

învaţă şi uită!

am fost invitat să vorbesc la TEDx Cluj în noiembrie 2014, pornind de la tema: Lear, Unlearn, Relearn. am ales o poveste profund personală şi, de aceea, destul de intensă emoţional, adică trecerea mea de la media la bucătărie. în ultimii 2 ani şi jumătate am lucrat aproape zi de zi ca bucătar. nu mă prea aşteptam la asta, dar acum mă bucur nespus de această experienţă.

am avut din când în când un nod în gât, pentru că mi-am asumat vulnerabilitatea şi asta nu se prea face în discursurile semi-inspiraţionale, în care suntem personali, dar cu limite.

până când am să leg într-un text toate ideile şi poveştile pe care le-am înghesuit cum am putut în cele 18 minute regulamentare, vă mulţumesc pentru atenţie şi vreau să fiu primul care vă urează Crăciun fericit!

[youtube]http://youtu.be/SCKy_0puGfY[/youtube]

cum îmblânzeşti un ospătar

trebuie să îi vorbeşti de lucrurile simple, cum frumos spunea mihaela rădulescu. să îl faci să se destindă în prezența ta.

IMG_20150216_164139

nu trebuie să te simtă arogant, dimpotrivă. e bine să îl laşi să îți banuiască fragilitatea, curiozitatea şi îndoiala chiar şi în fața celor mai clare evidențe.

intrebările inteligente nu sunt recomandate, îl fac Continue reading…

românii, frate cu străinul

 

un adolescent cu părul lung, din oltenia profundă, are un fel ciudat de a pronunța R şi pare că se chinuie să vorbească româneşte.

IMG_20150216_124846

d. trăieşte în craiova şi are un look şi maniere cu totul diferite de stilul #mâncațiaş.  deşi în afară de acest r pronunțat ca în engleză vorbeşte absolut normal şi nici nu foloseşte cuvinte din altă limbă, lumea îi răspunde în franceză, germană, engleză şi e de părere că nici figura nu sugerează un pui de geto-dac. 

Continue reading…

suedejii, gogoşul şi românii

ce țară frumoasă au românii ăştia, a exclamat un cuplu suedez, care a trăit o vreme pe la noi. ce sarmale, ce peisaje, ce obiceiuri frumoase, precum tăierea porcului în fața blocului, ce spirit, şi ce bine că au inventat dacii limba latină, pentru că toate astea poate nu ar mai fi ajuns să existe.

IMG_20150104_161055

cei doi au conceput un copil în Transilvania, după care au fost nevoiți să Continue reading…

adevărul despre grădiniţe şi fetiţe

mi-a povestit un amic această întâmplare perfectă, mult prea perfectă pentru a fi dată uitării, uite-aşa.

cum e omeneşte şi fireşte, am povestit-o pe facebook, dar şi pe twitter, şi am primit într-un comentariu al unei prietene o completare şi o încheiere, care ne demonstrează că Dumnezeu există şi se distrează uneori alături de noi. cum spunea Céline: ça a commencé comme ça. un fel de #aşaîncepe, la vremea lui.

o fetiţă de Continue reading…

cei care mor devreme sunt morţi mai mult timp

ăsta e titlul genial de ironic al unui film bavarez mai vechi. 

traducerea engleza, “Grave Decisions”, desi ingenioasa, nu reflecta savoarea originalului.

literalmente ar fi “The earlier you die, the longer you are dead”, îmi spune fostul meu profesor, Florin Bican, care mi-a şi vorbit de acest film acum ceva timp,

IMG_20141225_175026

 

mi-a revenit titlul, în loc de orice concluzie, ca un lampion chinezesc Continue reading…

în limbă e plăcerea

nu stau să vă explic de ce. pentru asta există un prieten, care te sună hohotind de râs la miezul nopţii şi te întreabă: bestie, dormi? hai să-ţi zic un banc georgian.

suntem deja la al doilea banc din Georgia şi mă consider privilegiat.

cică doi cizmari armeni din Tbilisi fumau liniştiţi şi sporovăiau în faţa Continue reading…

traficantele de chimichurri

L-am revăzut săptămâna asta, după 36 de ani, pe prietenul meu chilian Francisco. Din vorbă-n vorbă, încercând eu să abordez teme latino-americane, mi-am mărturisit pasiunea pentru condimentul argentinian chimichurri. Francisco şi soţia lui au izbucnit în râs. După care mi-au spus povestea asta: Continue reading…

mini cooper diesel este the new maxi fun

IMG_20140708_180338băieţii ăştia de la Mini Cooper şi BMW s-au prins că şi oamenii mari adoră jucăriile. doar că se şi dau cu ele, poate  pentru că sunt puţin mai mari decât cele pentru copii.

tocmai am dat, zilele astea,  peste un text din The Guardian despre cât de stupizi sunt bărbaţii care îşi cumpără ceasuri scumpe. în fond, în afară de forma icon şi mutra botoasă, o mare parte din ce înseamnă Mini azi e construit în jurul ceasului mare, aşezat, ca o şapcă de şmecher, uşor mai într-o parte, aşea.

sigur nu asta contează în viaţă, dar, de felul meu, am fost extrem de circumspect când venea vorba de această maşină, pentru că am simţit un parfum prea puternic de marketing în jurul ei.

mi s-a părut mereu o simplă fiţă de designer să trebuiască să tragi cu coada ochiului în dreapta, să vezi cât ai la oră. sau cât e ceasul, în cazul în care nu îţi spune vreun deştept la radio. plus ce mizerie de piesă urmează să asculţi. Continue reading…

toate limbile se trag din dacă. mai puţin graiul moldovenenesc.

taica lazar

 

cum nu a mai rămas coafor sau salon de manichiură în care să nu se vorbească despre părintele arsenie boca, în timp ce se lustruiesc de zor unghiuţe, tot aşa se împuţinează cei care mai cred că există ceva pe lumea asta nefăcut mai înainte de daci.

(lucrurile au ajuns atât de departe, încât anul trecut, de crăciun, chiar gazeta sporturilor s-a distribuit cu un dvd, nu-i aşa, în care se făcea vorbire despre viaţa şi faptele părintelui a.b. cum naiba să nu ai tu, ca microbist, un dividi cu a.b, trebuie să-şi fi spus creierele de la marketing?! doamne-ajută şi multă sănătate mintală în continuare.)

pe măsură ce urmaşii dacilor scuipă tot mai multe Continue reading…

the song remains the same?

IMG_20140612_023653

 

mi-a povestit un prieten din lumea restaurantelor că avea un sous-chef, pe care l-a remarcat atunci când a venit să anunţe că vrea să plece. era foarte la locul lui, îşi vedea de treabă, de asta nici nu interacţionaseră cine ştie ce. doar că de ceva timp, bucătăria era condusă de un francez mai apucat şi atmosfera se schimbase.

aşa că amicul meu l-a întrebat dacă e vorba de bani, dacă vrea o mărire de salariu, o schimbare de program. era un om care muncea în credinţă, cum se spune, şi îi părea rău să îl piardă. bucătarul a refuzat şi a spus că Continue reading…

facebook şi omul

facebook sau instagram sunt un fel de spălat pe mâini sau rugăciunea de înainte de masă. faci poza cu farfuria, o postezi şi poţi să mănânci. si e superpioasă poziția asta cu capul plecat deasupra touchscreenului, cu mâinile împreunate a doamne-ajută.

şi ar mai fi ceva de observat. părinţii din ziua de azi au un reproş nou pentru copii lor din reţea: Continue reading…

fiat mefistofele! by playsam

în 1924, Fiat Mefistofele stabilea un record mondial de viteză: 234,98 km la oră.
creatorul lui, Ernest Eldridge, a combinat un motor de avion de 21,7 litri, 320 de cai, 6 cilindri şi şasiul unui model Fiat din 1908.

bestia astfel născută a rămas o legendă în istoria curselor dar şi a a designului.

forma sa e un icon al maşinilor oldie, dar şi un pretext de joacă minunat.

lucru care se poate vedea şi, mai ales pipăi, sub forma unei jucării minunate de la PLAYSAM, nu neapărat numai pentru copii.
e genul de obiect care ţi se lipeşte de palmă, Continue reading…

ştrumfii se trag din daci

rămâi prost! istoria nu va mai fi niciodată la fel. cercetătorii de la NASA au examinat la microscop căciulile dacice şi ştrumfice şi au concluzionat ferm: coincidenţă? nu credem!

 

decebalstrumf cu barba

 

 

 

 

 

 

 

 

ştrumfii provin din daci. imaginile alăturate nu fac decât să confirme această ipoteză de şoc şi groază. Continue reading…

ce o fi la asta / ăsta acasă #2

am primit pe mail o fotografie care ne dovedeşte că Ei sunt printre noi, chiar dacă, aparent, locuim pe aceeaşi planetă şi suntem asemănători.

2

nu suntem. iar outfitul sauvage al domnului din imagine îl califică magna cum laudae la categoria #fugitDinMordor.

aşadar, cum credeți că are aranjat prin casă şi ce pasiuni are?

ce o fi la asta/ăsta acasă?! #1

e vineri, deci mai vorbim şi de lucruri frumoase, #tuiguramasii.

IMG_20140207_094649

am primit această fotografie şi mi-am adus aminte de expresia nemuritoare din titlu, pe care o folosesti invariabil când te întâlneşti cu oameni îmbrăcați pe stilul #fugitdinMordor.

vă propun să ne imaginăm impreuna cum e la duamna asta acasă, pentru început.

eu zic că are un pechinez şi perdele mov.

credeți că e posibil să aibă o colecție de jucării sexuale? tot mov?!

 

legătura dintre johann strauss si dinozaurii noştri pitici

taximetristul asculta valsuri şi nu părea o întâmplare.

parcă eşti în viena, cu muzica asta, zice.

micul paris, mica vienă, micul titulescu, se înfierbântă el amuzat, toate sunt mici la noi.

până şi dinozaurii i-am avut pitici, punctez eu ca un inteligent ce sunt.

domnul taximetrist râde tare şi conchide magistral:

da, la nimic nu ne pricepem.

de ce e românia altfel?

la sfârşit de an, toată lumea se bucură că în topul cărţilor furate în 2013  se află, pe lângă Fii demn, de Dan Puric, şi lucrarea domnului Boia, De ce e România altfel.

dar întrebarea din titlu rămâne.

raspunsul poate fi întrezărit în fotografia de mai jos, pe care am făcut-o azi, în Bucureşti, oraş al bucuriei.

la mulţi ani şi sărbători fericiţi.

mataranga

un om l-a călcat o Pobedă

aşa suna prima propoziţie şi singura din compunerea unui copil de clasa a treia. tema lucrării era: o întâmplare mai deosebită din viaţa mea. 

am aflat de asta de la un fost coleg al autorului acestei formulări briliante.

vorbeam cu fostul meu profesor, actual prieten, despre discreţia cu care sunt pomenite automobilele Pobeda în literatura română. el şi-a amintit că în Nostalgia lui Cărtărescu apare o Pobedă şi apoi a fost lovit de revelaţia acestei sintetizări a condiţiei umane în aproape cinci cuvinte.

minnie mouse + dracula = love

La Bran, sfânta sărbătoare de Halloween a căzut în weekend, adică la două zile după calendar.

Cam ca revoluţia socialistă din octombrie, sărbătorită în noiembrie. Dar, după cum se spune în popor, nici nu ştii cum trece timpul când te distrezi.

Am plecat vineri seara într-un road trip cu Chevrolet Trax, pe urmele Halloween-ului românesc.

La plecarea din paradisul unde am locuit, către Bran, m-am întâlnit cu un pui de dac, un om cu un topor pe umăr. Am luat-o ca pe un semn bun, că o să am un Halloween cumsecade, l-am fotografiat şi l-am întrebat cine e, de unde vine şi încotro se întreaptă. Mi-a zis, cu înţelepciunea specifică oamenilor de la munte, că vine de la un om şi se duce la altul.

Nu am pus la inimă şi am coborât spre civilizaţie, cum ar veni. În general, cam ştii la ce te poţi aştepta când intri în Bran. The usual bullshit cu bampiri şi restul atmosferei de artizanat kitsch, în care se vizitatorii se integrează cu mult entuziasm. La ortodocşi, sâmbăta de 2 noiembrie a fost o zi a pomenirii morţilor. Poate din cauza asta, fetele purtau pe cap fie urechile, fie fundiţa (luminoasă, cu beculeţe) a lui Minnie Mouse. Coarnele de drac are so last year.

Turiştii arătau ca un fel de pelerini, veniţi să se închine naiv la altarul ororii şi al bunei dispoziţii. În aer,  în loc de tămâie, mirosea apăsător a brânză şi afumătură.

Se simţea o fervoare a pregătirilor pentru petrecerea de noapte de la castel, unde se promitea prezenţa Contelui, în persoană. Lumea cumpăra cam aceleaşi accesorii de recuzită horror made in china. Cea mai cool chestie în materie de originalitate pare să fie să araţi exact la fel ca toţi ceilalţi. În bazar, deasupra unui stand-up pt complexul de dixtracţii numit Castelul Groazei, era adăugată o mică reclamă la Gerovital. Frumuseţe de groază.

Castelul a pierdut demult orice legătură cu spiritul Reginei Maria, dar asta nu deranjează pe nimeni.

Lăsat aşa, nu ar fi avut niciun haz, pentru că toate fetele ştiu că sunt nişte prinţese, atunci când merg agale lângă prinţul lor, cu sabie luminoasă, gen laser, în mână. O regină în plus sau în minus nu rezolvă nevoia de colţi de vampir a populaţiei. Cam jumătate din turiştii veniţi la această sărbătoare a Branului erau străini, arătau şi se comportau exact ca autohtonii în trening.

Fiecare terasă avea o masă ocupată de trei fantome, care aveau în faţă halbe cu un lichid roşu. Ospătăriţele arătau şi mai horror pictate pe faţă. Copiii erau în fierbere şi îşi rugau mamele să îi facă negri la ochi. Un nene venit cu brânză avea în galantar o cutie pe care scria: şorici pârlit ca la soacră-mea. La doi metri mai încolo, o fantomă zâmbea de lângă un balot de paie cu dovleac tradiţional.

În tot acest timp, nişte oameni alergau la maratonul Plaiul Foii, într-un peisaj hipnotizant.

Iar pe mine destinul urma să mă aducă în faţa unei dileme cruciale: mânăncă măgarii banane sau nu?!

(va urma)

Partea a doua

Am făcut o pauză de oroare şi am plecat la o plimbare spre Plaiul Foii, cu gândul de a reveni pentru petrecerea cu Iele şi Contele Dracula, anunţată pe un afiş cu grafică de anii 80, la intrarea în castel.

Am traversat Zărneşti, unde localnicii aclamau cu talăngi participanţii la un maraton local. La finiş îi aplauda atletul Toma Coconea, in person. Am intrat pe un drum cu piatră şi praf. Soarele era undeva în spatele crestei Pietrei Craiului. Din munte şerpuia o cărare şi pe ea coborau alergătorii. Arareori am văzut un acompaniament atât de maiestuos al naturii pentru un efort al omului.

Am mai văzut o moară de apă de la 1800 şi pietre de măcinat aduse din Franţa. Un viaduct părăsit şi multe alte forme de a evita elegant ceea ce se întâmpla în Bran. Staţiunea era deja plină de fete cu urechi de şoricel şi fundiţe luminoase.

La intrarea în castel era coadă de zombies wannabe care vorbeau prostii. Iadul poate însemna uneori să fii izolat undeva împreună cu nişte tipi care se simt deosebiţi şi haioşi pentru că au o pelerină roşu şi negru din poliester.

În restaurantul de deasupra cinematografului local (5D) se proiecta Cats, musicalul acela simpatic, spre disperarea mută a celor veniţi să sărbătorească romantic, cu o pizza, noaptea de Halloween. Era o atmosferă greu de priceput, din care puteai doar să bănuieşti că toată lumea e de acord să respecte, orice-ar fi, programul de distracţie. Pe principiul, am plătit, mâncăm.

Din corturile din parc, se auzea o muzică tristă, de discotecă părăsită. Probabil făcea warm-up un văr de la ţară al Contelui. În curtea interioară a castelului se adunau valuri de personaje mascate cum s-a putut şi se făceau multe poze cu blitzul.

În general, participanţii urlau ca să le transmită celorlalţi că se distrează de zile mari la adăpostul ilustraţiei muzicale de film horror de anii 50, asigurată de un băiat cu laptop şi pelerină de vampir local.

Pe la 10, cozile la care stăteau băieţi cu urechi de iepuraş şi colţi de vampir se evaporaseră. Am fost salvat rapid de telefonul care s-a descărcat înainte de a face alte fotografii ale unei sărbători apreciate în special de cei care cred că un sejur poate avea două zile.

Partea tristă era că multă lume se pregătise cu eforturi pentru această noapte mare. Probabil că era vorba despre speranţa că iubirea adevărată nu are cum să nu îşi arate colţii dacă tot ai ales cizme cu animal print şi voaletă neagră. Cam asta a fost cu oroarea anunţată pentru acest weekend la Bran.

 

În drumul spre programul de odihnă şi tratament, mi-am adus aminte de cei trei măgari, doi adulţi şi un pui, care priveau către maşini de după un ţarc de lemn, lângă drumul spre Plaiul Foii.

Aveam doar banane în maşină şi i-am întrebat pe cei care îi hrăniseră înainte şi dădeau să demareze, dacă e ok să încerc. Ei au râs şi m-au liniştit: tocmai ce le mâncaseră nişte pateuri cu brânză uitate prin portbagaj. Mi-am adus aminte de un amic care hrănea vrăbiuţe cu firimituri de carne dintr-un sandviş şi am înţeles din nou că impossible is nothing.

Am făcut testul şi au molfăit bananele cu coajă cu tot.

De Halloween, chiar şi măgarii se trag din maimuţă.

 

P.S. Am călătorit foarte bine şi rapid, pe alocuri, cu un Chevrolet Trax, 1,4 benzină, tracţiune faţă, consum mediu pe durata celor 3 zile: 7.2 l. A fost bine pe serpentine, poate şi pentru că am ascultat pe repeat Moby – Perfect life, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.  🙂 http://www.youtube.com/watch?v=t3ZDqe5j4q8

sorici parlit

gă măria

baba asta nebună locuia vizavi de scara mea. copiii de la bloc îi spuneau gă măria,
despărţit în pronunţie – gă măria, nu gămăria.

nimeni nu ştia de ce. nici nu era ceva presant, probabil.

casa era veche, la fel ca toate cele înşirate în spatele blocului. avea o singură cameră, în care dormea şi gătea babeta, plus un hol lung care se închidea în alee cu uşa din stejar vopsit cu grund, acum scorojită de ploaie, împodobită de un forje modest şi nişte perdeluţe pătate de muşte curajoase.

undeva lângă fundaţia casei erau cele două guri de aerisire ale beciului. pe acolo erau înghesuiţi cărbunii. şi fix asta făcea gă măria, în fusta ei ca de ţigancă, cu un sacou murdar, basmaua şi papucii obosiţi, din care răsăreau ca un foietaj nişte ciorapi de lână lărgiţi, care nu mai văzuseră demult apă şi săpun.

nimeni nu o simpatiza pe gă măria. nici vecinii, care o mai vedeau în crize de nervi, fără dinţi, beată şi uneori pătată de pipi.
deci, nici copiii. le spărgea mingile şi arunca după ei cu oala de noapte plină. era un fel de femeie-bărbat, vorbea molfăit din cauza dinţilor lipsă, avea fire de păr în barbă şi o vârstă greu de estimat.

era un fel de inamic public local de care erau fascinaţi puştii, probabil din sentimentul de pericol continuu pe care îl transmiteau ochii ei înguşti şi uşor galbeni, la care se adăuga cuţitul cu care spinteca orice era rotund şi folosea la joacă.

mai aveam şi un vecin la parter, apevist, care ne fugărea cu toporul când se îmbăta, dar nu se compara cu gă măria. paradoxal, era şi mult mai lent.

aveam probabil 12 ani şi stăteam la scară cu nişte copii mai mici. era sfârşit de august, început de septembrie. lui gă măria îi veniseră cărbunii, cum ziceam, îi aruncaseră din maşină în faţa casei, blocând, aproape, aleea.

femeia avea basmaua trasă pe ochi, să reţină transpiraţia, şi o fustă mult mai scurtă decât ne obişnuise.

într-un fel, era un eveniment treaba asta cu livrarea de lemne sau cărbuni, atunci.

noi stăteam şi vorbeam tâmpenii cu p şi f sau poate jucam război, nu mai ştiu. toţi descopeream sexualitatea cum apucam şi eram destul de serioşi în inocenţa noastră perversă.

un copil de vreo 6 ani a plecat de lângă noi şi a trecut prin spatele babei aplecate pe gura beciului. poate că a bătut vântul peste poalele fustei jegoase, sau poate gă măria s-a uitat mai de aproape după cărbunii plecaţi din lopată.

ala micu’ s-a întors imediat schimbat la faţă, ca după o revelaţie.
se şi înroşise un pic când ne-a spus aşa: băi, ştiţi ce am văzut?

băi, i-am văzut coaiele lu’ gă măria.

no smoking

e aproape o săptămână de când nu mai fumez.
m-am mai lăsat o dată anul ăsta, dar mi s-a părut prea frumoasă vara :).

penultima oară când am renunţat pentru mulţi ani, fumam trei pachete pe zi şi un pachet de tutun de pipă la două zile.

nu prea găsesc o cale de mijloc, după cum se înţelege uşor. aşa că trebuie să îmi setez mintea ca să mă opresc. să renunţ la ceva ce îmi face plăcere şi rău, deopotrivă.

cred că reuşesc singur. am nevoie doar de o zi în care să mă programez.

la un moment dat, am vorbit despre asta cu diana vasiliu, cea care deţine licenţa Allen Carr în România.

fostă fumătoare de anduranţă şi ea, s-a oferit să mă consilieze.

dacă nu imi iese, merg pe mâna ei, de data asta.
dar mi-ar conveni să mă autoîmblânzesc. ştiu că e complicat şi că e o decizie la care ajungi greu.

am scris despre mine pentru că un pic de încurajare, simt asta, nu strică. oricum, revin cu concluzia.

de vă bate vreun gând, acum când fumaţi în ploaie, în faţa biroului, vă recomand să o căutaţi pe diana.

să fiţi sănătoşi şi fericiţi.