Românii şi concertele

 

De fiecare dată când e câte un concert mai mare pe la noi, totul se transformă într-un oraş de provincie. Locuitorii săi plictisiți şi cam bătuți în cap de soare (şi nu numai) îți vorbesc de preocupările lor zilnice, chiar dacă lângă ei aterizează un OZN. Sau găsesc rapid o legătură între ele şi nava spațială.

Are Caragiale o schiță superbă despre o Continue reading…

o ţigănie

IMG-20140623-WA0000

o las pe altădată cu corectitudinea politică, deşi nu cred că nesimţirea agresivă sau impoliteţea ţin de altceva decât de lipsă cronică de educaţie sau neacceptarea normelor civilizaţiei, plus neaplicarea lor.

(despre ţigănii naţionale curente puteţi citi şi aici.)

aseară am fost la concertul lui kenny garrett, un saxofonist de jazz destul de legendar, care a cântat şi cu miles davis.

pe lângă faptul că sunetul a fost ca naiba, în deschidere, cât am băut o bere la buticul de lângă sala radio, a cântat la pian băiatul lăutaresei catanga. şmenul organizatorilor, presupun. Continue reading…

motorhead

anul trecut cea mai buna trupa de la bestfest a fost unkle.

anul asta a fost motorhead.

we are motorhead and we are playing rock’n roll.

asa cum unele masini sunt facute sa le apesi pedala de acceleratie chiar daca nu te grabesti, tipii astia, care canta de 25 de ani impreuna, produc acea muzica pe care e cel mai bine s-o asculti cu toracele vibrand si timpanele stand sa explodeze.

sigur ca e important si reconfortant sa vezi zidul de marshall din spatele lor, sigur ca te ia banuiala ca si-au pus distors si pe microfonul de la telefon. intelegi ca ai in fata un stil de viata, o dovada ca a existat o vreme in care muzica era facuta de barbati adevarati, nu de smart guys care beau bere light.

de nepretuit ramane insa acest amestec pe care putine trupe mai stiu sa-l faca: un flux muzical care te face sa urli, sa sari si sa te infiori in acelasi timp.

dupa asta, te cam pocneste rasul sa-l auzi pe moby. e ca si cum ai manca gem de prune dupa miel la protap.

am scris pe twitter la finalul concertului ca motorhead au cantat ca niste animale. iar animalele sunt mai bune decat oamenii.

e corect.

long live lemmy.

un tzigane perfect

florin niculescu e un violonist cu o gratie incredibila, cu care de obicei te nasti. asta e cazul lui. (spre deosebire de restul muzicienilor din trupa, in special chitaristul leader, complet impotent muzical, ca majoritatea celor care traiesc ciugulind mecanic din cadavrul lui django reinhard). al nostru are swing, manca-ti-ash!

să nu-i crezi pe vopsitorii de ouă ecologici

asta a fost ultima oară când am mai crezut în reţetele getodace de vopsit ouă cu kestii naturale. (în sensul că a fost prima oară când am şi încercat :))

am făcut şi un schimb de impresii cu alte victime ale încălzirii globale, pentru că e clar că şi vopsitul ouălor cu prostii la plic a contribuit la schimbarea climatului.

principala soluţie pare sa fie foaia de ceapă. e adevărat că-ţi trebuie vreo 10 kile probabil, dar parca asta contează, când te gândeşti că planeta o să aibă un frison de plăcere atunci când tu o să pui pe masă nişte ouă căcănii.

oricum, nu a funcţionat nici foaia de ceapă, nici şofranul nici restul plantelor din flora şi fauna româniei, tibetului şi celorlalte locuri sfinte.

dar e important spiritul, asta e clar, şi de-asta mă simt mult mai înălţat, că măcar nu am stricat mai mult de patru ouă.

dar cozonacii, cozonacii nu contribuie şi mai mult la încălzirea globală?

les belles passantes

întâi am citit aici textul splendid al lui raul necesar

şi mi-am amintit de un cântec perfect al lui georges brassens, ale cărui versuri explică mai bine această muzică tristă pe care o murmurăm uneori atât de precis.

cântecul şi mai jos versurile.

Je veux dédier ce poème
A toutes les femmes qu’on aime
Pendant quelques instants secrets

A celles qu’on connait à peine
Qu’un destin différent entraîne
Et qu’on ne retrouve jamais

A celle qu’on voit apparaître
Une seconde à sa fenêtre
Et qui, preste, s’évanouit

Mais dont la svelte silhouette
Est si gracieuse et fluette
Qu’on en demeure épanoui

A la compagne de Voyage
Dont les yeux, charmant paysage
Font paraîte court le chemin

Qu’on est seul, peut-être, à comprendre
Et qu’on laisse pourtant descendre
Sans avoir effleuré sa main

A la fine et souple valseuse
Qui vous sembla triste et nerveuse
Par une nuit de carnaval

Qui voulu rester inconnue
Et qui n’est jamais revenue
Tournoyer dans un autre bal

A celles qui sont déjà prises
Et qui, vivant des heures grises
Près d’un être trop différent

Vous ont, inutile folie,
Laissé voir la mélancolie
D’un avenir désespérant

Chères images aperçues
Espérances d’un jour déçues
Vous serez dans l’oubli demain

Pour peu que le bonheur survienne
Il est rare qu’on se souvienne
Des épisodes du chemin

Mais si l’on a manqué sa vie
On songe avec un peu d’envie
A tous ces bonheurs entrevus

Aux baisers qu’on n’osa pas prendre
Aux cœurs qui doivent vous attendre
Aux yeux qu’on n’a jamais revus

Alors, aux soirs de lassitude
Tout en peuplant sa solitude
Des fantômes du souvenir

On pleure les lêvres absentes
De toutes ces belles passantes
Que l’on n’a pas su retenir

muzica de noapte si de spart sticle

mie nu imi place prea tare de eric clapton.

daar piesa asta, care vine din anii 60, cand clapton canta cu john mayall’s bluesbreakers ridica parul pe mine si acolo unde el nu creste.

in plus, e live, deci e adevarat tot ce auziti.

fiti siguri ca aveti un pahar cu ceva in mana si press play.

come together, veniti împreună, numai come

am luat piesa asta de beatles, care trebuia să ajungă un soi de imn electoral, şi am căutat coveruri.

foarte impresionant, ce să spun, dar michael jackson rulz definitely, funky, fresh & swingy.

originalul

soundgarden

aerosmith

craig david, suficient de decent, adica mereu cu celebra caciulita enrique iglesias,

early tina turner & ike

un cover tres joli la ukulele 😉

si, le dessert, le magnifique roi du pop,

aaaaa, look at all the lonely people

Ah, look at all the lonely people
Ah, look at all the lonely people

Eleanor rigby picks up the rice in the church where a wedding has been
Lives in a dream
Waits at the window, wearing the face that she keeps in a jar by the door
Who is it for?

All the lonely people
Where do they all come from ?
All the lonely people
Where do they all belong ?

Father mckenzie writing the words of a sermon that no one will hear
No one comes near.
Look at him working. darning his socks in the night when there’s nobody there
What does he care?

All the lonely people
Where do they all come from?
All the lonely people
Where do they all belong?

Eleanor rigby died in the church and was buried along with her name
Nobody came
Father mckenzie wiping the dirt from his hands as he walks from the grave
No one was saved

All the lonely people
Where do they all come from?
All the lonely people
Where do they all belong?

make you smile

cred că să încerci să păstrezi un zâmbet pe buze e la fel de greu ca a încerca să menţii o poziţie corectă, spatele drept, privirea sus, pasul uşor, centrul de greutate puţin mai sus de Doamne-iartă-mă 🙂

merită încercat, oricum.

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=x5cCWbzz15c[/youtube]

lively up yourself

o sa apara în curând un documentar făcut de scorsese despre bob marley.

marele rasta folosea numai bmw pentru că stands for bob marley and the wailers.

şi numai adidas because the logo looks very much like a marijuana leaf.

pe de altă parte, există şi piesa mea preferată de la the biggest bob in the world,

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=zCsCbc3o9kk [/youtube]

splendida musica / bob brozman live in bucharest

mi-a ajutat Marele Musician si am ajuns aseara in artjazz club la concertul unui tip incredibil, a carui prezenta in sound te arunca undeva intre hipnoza, petrecere cu marinari beti (in colonii), miting anarhist si levitatie. all wrapped in blues.

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=7oPXRWRxda8[/youtube]

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=AO-D0Jbzwls&feature=related[/youtube]

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=Hddz_cZts74&feature=related[/youtube]

hanno, multumesc pentru invitatie si pentru raspunsul la intrebarea> ce scrie pe piatra funerara a unui bluesman?

didn’t wake up this mornin’ 

I put a spell on you

mi-am adus aminte în seara asta de unul din preferaţii mei demenţi, însuşi screaming jay hawkins, o prezenţă scenică şi umană desăvârşită. nu scăpaţi sceptrul în care-şi ţine ţigara şi mâna care bate ritmul pe pian.

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=orNpH6iyokI[/youtube]

şi bonus, un cover după tom waits, cu heart attack and wine.

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=Wn2_PQXS3W4[/youtube]

mahavishnu orchestra / one word

asta e trupa care m-a făcut să renunţ la un sentiment prelungit al copilăriei. mi-am vandut colecţia de rahan cu o infinită tristeţe şi mi-am cumpărat un disc nou-nouţ cu mahavishnu. probabil că e una din cele mai intense forme de a face muzică pe care le-am întâlnit, o întâlnire incredibilă între câţiva inşi care puteau alimenta în concert cu energie o ţară de dimensiuni medii. meditau înainte de concert şi vindeau extrem de bine, într-o perioadă în care omenirea asculta în general o muzică inimaginabilă astăzi. nu în ultimul rând, ei m-au ajutat să-l scot din minţi pe bietul domn grigorescu de la etajul trei (RIP), care m-a sunat şi mi-a spus: da’ mai termină cu jazzu ăsta. şi eu l-am calmat simplu. i-am spus: e jazz-rock progresiv.

să zicem că această variantă de concert ar putea fi o introducere bună, în care vă rog să fiţi atenţi, dincolo de performanţa breathtaking a lui billy cobham, la ultima tema, expusă rapid şi hipnotizant înainte de final.

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=MtSIEkPqVgk[/youtube]

şi ar mai fi o compozitie pe care o iubesc la nebunie, în varianta de album şi care sună la fel de intens live, ca o levitaţie deasupra unui camp minat. you know you know

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=ujcYw2QTPzM[/youtube]

ah, si sa nu uit. mclaughlin vine in primavara asta la bucuresti.

sure shot

muzica e vieata mea.

listen on clandestino. hot chip/ready for the floor

[youtube width=”425″ height=”355″]http://www.youtube.com/watch?v=ljiQlkfva7w[/youtube]

sweet dogs

una din piesele mele preferate in 2007.

in afara de faptul ca in videoclip ţopăie un terrier.

[youtube width=”425″ height=”355″]qJGDjnthhMw[/youtube]

dj vadim

clandestino are onoarea sa prezinte un concert de la care e pacat sa lipsiti.

vadim-sounsystem-live-___18___-nov-2007-rgb.jpg

concert produs de fundatia phoenix

tichete de masa gasiti la bilet.ro, magazinul muzica si librariile carturesti

in deschidere vine o trupa very nice, beleruche

daca nu calcati rufe duminica seara, putem ca sa ne vedem in timpul dansului.

mi-e rusine ca sunt american

aşa a spus duminica seara unul din muzicienii pe care îi iubesc cel mai tare, keith jarrett.

fapta s-a petrecut  la Scala di Milano,  în faţa unui public  înnebunit de bucurie.

jarrett, concentrat şi spiritualizat ca un ascet, a rugat publicul sa nu mai aplaude.

a spus: lumea s-a umplut de zgomot şi nu se mai aude emoţia.

silent strike iz da hit

silent strike mi s-a prezentat (cand am facut demult cunostinta la studiourile yama) cu un spelling: t-i-t-u. ionut titu.

mi-am dat seama ca are un viitor luminos in fata, pentru ca nu oricine simte nevoia sa faca spelling pentru un four letter word.

l-am ascultat in formula de trio, cu alex harding si lucian ban si am fost foarte fericit sa simt ca muzica nu s-a terminat, ca jazz-ul nu e neaparat o rezervatie de tristi.

l-am ascultat si in formula extinsa, in deschidere la bonobo, si bucuria a fost aceeasi.

bonobo a sunat ca un kenny g cu upgrade de beat, muzica plicticoasa si fada. niente.

inainte de silent strike am asistat la o mare mizerie, concertul sanda weigl – o impostoare de prost gust care a cantat ca in autogara filaret, imbracata ca dracu, cu o prezenta scenica jalnica. muzica moarta, kitsch, merita cateva rosii.

but I feel good.

o, muse!

m-am simtit ca la o invazie extraterestra la concert. muzica acestor gagii suna neomeneste, ireal de frumos si feroce. perfect.

de putine ori poti sa simti pe durate atat de lungi cum o energie greu de calificat se transforma in muzica si cum o chitara electrica devine un instrument de comunicare cu lumea asta si cu toate celelalte, aparent nevazute.

 chiar si cele mai violente si greoaie pasaje mi s-au parut justificate si perfect coerente in viteza hipnotizanta a sunetului.

si eram atat de atent sa ascult si sa absorb muzica, incat orice miscare (da, chiar si drumul paharului de bere catre gura) devenea inutila.

testul pentru un concert bun se face a doua zi, cand verifici daca acel ghem de emotie si putere mai palpita undeva in dreptul plexului solar.

 e pur si muove.

very very heavy rotation

stiu ca unii baieti nu suporta repetitia pieselor.
dar ei s-au ridicat demult deasupra conditiei noastre umane, care ne face sa ascultam o piesa frumoasa pana ni se face rau si ne dam cu capu’ de toti peretii de placere.
(probabil ca batranetea aia mortala vine in clipa in care ai incetat sa ai un heavy rotation al bucuriilor mici)

asta seamana cu acel obicei tampit de a fuma o tigara la cafea – si atat. pai, cum poti sa spui ca fumezi (sau sa fumezi, in general) – fara sa arzi cel putin doua pachete pe zi!?

lou mi-a descoperit o gagica foarte misto, din famila de voci care au ascultat-o cu dragoste pe billie holliday. piesa e compusa de tom waits, care se si aude incet pe fundal sometimes.

[youtube]0yPMdWxSxUg[/youtube]

ps: sa zicem ca green grass e si un salut cu mana la inima pentru ridicarea la Birdland a lui Joe Zawinul (si pentru toti cei pe care ii iubesc si nu mai sunt).

Tom Waits – Green Grass

Lay your head where my heart used to be
Hold the earth above me
Lay down in the green grass
Remember when you loved me

Come closer don’t be shy
Stand beneath a rainy sky
The moon is over the rise
Think of me as a train goes by

Clear the thistles and brambles
Whistle ‘Didn’t He Ramble’
Now there’s a bubble of me
And it’s floating in thee

Stand in the shade of me
Things are now made of me
The weather vane will say…
It smells like rain today

God took the stars and he tossed ’em
Can’t tell the birds from the blossoms
You’ll never be free of me
He’ll make a tree from me

Don’t say good bye to me
Describe the sky to me
And if the sky falls, mark my words
We’ll catch mocking birds

Lay your head where my heart used to be
Hold the earth above me
Lay down in the green grass
Remember when you loved me

laugh

Laugh and the world laughs with you, snore and you sleep alone.
Anthony Burgess


spike jones e un sef de orchestra din america anilor 30-40, vibrafonist si percutionist, comic si usor acrobat.
parodia piesele la moda iar orchestra lui (formata din muzicieni perfecti) producea in direct succesiuni de zgomote si efecte teribile pe care azi unii dintre noi abia le produc in studio.
daca aveai un hit si spike jones nu facea misto de tine, nu existai.

e unul din preferatii mei si are piese la care poti sa razi infinit.
am gasit cateva exemple de spectacole cu inflexiuni de circ si suprarealism discret.

[youtube]EBlOyTBhwDU[/youtube]

[youtube]IWlekhu38v0[/youtube]

iar asta, i like to sock myself in the face, e o a un masterpiece.

[youtube]JyrEeeSl6js[/youtube]

anarchy in the UKulele

prietenul meu, fotograful ionut macri, care l-a vazut recent pe marian nistor pe strada, purtand o umbreluta rosie pe cap si care m-a sunat imediat sa-mi spuna ce-a vazut, pentru ca nu avea aparatul la el, ma face constient ca treaba se complica, dupa cum urmeaza.

johnny rotten, johnny rotten, uite cum se joaca astia cu usa de la lift!

[youtube]wcZrnMDOEs8[/youtube]

si nu in ultimul rand, eu, care am mostenit trei ukulele de la bunicul meu, nu pot sa nu ma simt atins de faptul ca Marea Britanie are o orchestra de specialitate.

[youtube]NSed1K-QNMc[/youtube]

pt orice eventualitate iata si sursa mistoului.
[youtube]gfGc4wcil2g[/youtube]

rock’n roll around midnite

azi noapte pe la 11, ce-mi zic?!
ia sa ma duc sa-mi iau un cd, ceva.

si dau peste un dvd minunat, un concert din 11 decembrie 68, gazduit la circ de rolling stones, cu invitati: lennon, jethro tull, taj mahal.

foaaaarte frumos, inclusiv marianne faithfull.

rolling-stones-circus.jpg

air guitar nation – world is beautiful

in caz ca nu stiati, exista un campionat al celor mai buni chitaristi fara chitara.

fiecare tara are cate un campion, care ajunge la finala din Finlanda.

mai jos, il vedeti pe primul campion american care ajunge in finala. e un asiatic dragut.

[youtube]LeLs8hUoHQQ[/youtube]

si pentru ca povestea e mult prea frumoasa, azi se lanseaza in state un film, the air guitar nation.

[youtube]ea32R_2jSxg&NR[/youtube]

deocamdata, aceasta manifestare ramane da best in topul preferintelor mele, urmata de timidul campionat de bataie cu perne, din new york.

ultra orange & fluorescent adolescent

am descoperit doua sintagme splendide. (adica cele doua din titlu – pentru cazul in care pare ca ne luptam in recomandari si dedicatii muzicale)

fluorescent adolescent e un hit de la arctic monkeys, pe care-l postez din snobism.
[youtube]N64QMKEbJQg[/youtube].

la nivel poetic, titlul piesei descrie putin situatia dintr-o combinatie mortala de velvet underground, nico, jane birkin & stuff like this adica: (trupa – adica cealalta sintagma)ultra orange, tipa – emmanuelle seigner

si un vers to remember:
Got nowhere to hide
Inside your dirty mind

[youtube]B6k6w4DAUV4[/youtube]

Sing Sing Ultra Orange & Emmanuelle lyrics
Artist: Ultra Orange & Emmanuelle
Album: Ultra Orange & Emmanuelle
Year: 2007
Title: Sing Sing

Someone talkin’ to my soul
Someone shakin’ my knee bone
Someone ringing at my door
And I’m crawling on the floor
I got shivers on my own
I got quivers to the bone
It’s contagious
Don’t know why
Someone drink
My blood like a glass of wine

Got nowhere to hide
Inside your dirty mind
I wanna say no
But my heart keep sayin’
I want more

So I sing sing sing
I’m so prisoner
I’m your thing
I just sing sing sing
I got a ball and chain
And I learn how to swim

I wake up in the morning
My body’s achin
I still have no memories
Of what we were doin’
You said the world is filled with crocodiles
You said we’re surrounded by sharks
With your white horse
My prince of the darkness
I’m gonna fly away
I’m gonna fly away

Got nowhere to hide
Inside your dirty mind
I wanna say no
But my heart keep sayin’
I want more

So I sing sing sing
I’m so prisoner
I’m your thing
I just sing sing sing
I got a ball and chain
And I learn how to swim
Sing sing

Ce mişto!

A fost foarte mişto să văd lacrimi de bucurie în ochii tatălui meu la concertul Rolling Stones. Tatăl meu a împlinit 70 de ani şi probabil că nu-şi mai imagina, la fel ca mulţi alţii, chiar mai tineri decît el, că o asemenea debarcare ar mai putea fi posibilă.

De altfel, am întâlnit acolo multe priviri împăienjenite de o fericire pe care rar o poţi admira pe viu în mulţime. Ochii funcţionau ca nişte semne de recunoaştere, ca nişte decriptoare de parole: şi tu? Da, şi eu.

Pentru cei care s-au concentrat pe alte direcţii, e greu de înţeles senzaţia asta stranie că oasele îţi sunt pline cu aer, că ai dansa la nesfârşit, deşi nu mai poţi, că lumea este o plajă nesfârşită la capătul căreia te aşteaptă o oboseală de şaman întors din călătoria în cer. Ziceai că a dat cometa peste oameni, că le-a luat minţile şi le-a lăsat doar un zâmbet uimit.

Din starea asta, îmi par de neînţeles discuţiile atât de plicticoase despre organizare, Continue reading…

punkrocker

iggy pop e un tip pe care-l respect profund. cumva, si in cinstea lui am baut un vin bun impreuna cu medicul care mi-a prescris antibiotic. 🙂

am redescoperit un interviu vechi si foarte savuros cu i p, ironii in general si la adresa idiotului (ce fata are!!!!) cu care sta de vorba, mesaje antisistem de buna calitate, si cateva marturii despre being deep into music

[youtube]kqxcgPPdYwo[/youtube]

ar mai fi si the passenger live din ’77, asa, din rautate fata de cei care nu au fost decat la concerte cu holograf si cleopatra stratan.;)

[youtube]y4hPnZUMBwA[/youtube]

si pentru ca inca mai cred ca punk e o muzica de ascultat in diminetile senine, am adaugat la playlist si o piesa care la prima auditie m-a facut sa ma intreb cine or fi smecherasii astia rockeri contemporani, care beau bere light fara alcool si-l imita pe iggy pop?

[youtube]BCcsILCcg9o[/youtube]

in ce zi cade brazilia?

azi am parcat pe strada caderea bastiliei si mi-am adus aminte de intalnirea cu un om cu chica si tricou mulat pe burtica, pe strada brazilia ( aflata foarte aproape de c.b.).

scoate capul din masina si ma intreaba – cat de amabil ii permitea capul lui cel mic: unde e strada caderea braziliei?

nu ca voi ca sa ma laud, dar chiar nu am accentuat cand am corectat: poate caderea bastiliei?!

si el a dat plictisit din mana, asa, ca o exclamatie: ce conteaza la scara universului ca e brazilia sau bastilia?!

important e sa ramanem oameni. aia zic.

(apropo de cazut brazilia si bastilia, ce piesa merge mai bine decat another one bites the dust, in varianta unor baieti care cred ca au fost binedispusi inca din starea de foetus, adica de la mama lor?!)

so, ia vedeti.

various-artists-another-one-bites-the-dust-queen-cover.mp3

o saptamana de hituri

azi se face o saptamana de blogging pe fatza.

sa sarbatorim cu ceva special, un japonez care interpreteaza vocal o melodie din repertoriul formatiei de muzica grunge, nirvana.

dokaka.mp3