omul, ventilatorul şi uscătorul de mâini

cunoscând aptitudinile şi apucăturile speciei umane, m-am întrebat ieri într-o benzinarie dacă s-o fi gândit cineva să pună la încercare uscătorul ăla în care îți cobori mâinile.

IMG_20150302_092145

eu sunt convins că geniul comic care a inventat expresia the sh*t hit the fan nu şi-a folosit doar imaginația. la fel ca şi gluma aia celebră cu surpriza din ziarul în care se Continue reading…

marilyn monroe by john florea

marilyn monroe va fi chipul festivalului de la cannes 2012.

de la asta, mi-am adus aminte de un subiect care ar putea intra la ştiri în weekend, la categoria asta autoelogioasă care a infestat presa, cu românii noştri talentaţi, celebri, buni, cinstiţi şi tot aşa până la greaţă.

o mare parte din fotografiile ei, cu care adormeau vechii adolescenţi sub pernă, au fost făcute de un fotograf de origine română, născut în SUA, fost corespondent de război, john florea.

a avut o mulţime de coperte Life şi se pare că a şi divorţat în vremea când era fotograful oficial al sex-simbolului MM.
deci, a avut şi necazuri.

o biografie aici

opera de photojurnalism aici

o galerie selectată cu marilyn monroe


şi un montaj youtube destul de kitsch, dar cuprinzător, cu diva

enjoy şi hai românia! 😉

Isterie, manual de utilizare

La început, e cineva care zice: nu interesează pe nimeni că e iarnă.
Hai să le zicem că nu mai apucă primăvara.

Titlu de forţă, nenică. Ăsta e şeful, un jurnalist cu experienţă, care a absolvit cum laude profesionala de psihologie a maselor. Aşa, mai simte şi telespectatorul că trăieşte, se uită şi el la televizor mai cu viaţă. Se mai sperie, i se face rău, mai ia un Continue reading…

Cu pastramă şi cu vin, uite-aşa ne chinuim!

Poporul telespectator vrea să îi vadă pe alţii suferind la ore de maximă audienţă. Asta, probabil, te mai face să uiţi de necazuri şi să te simţi mai bun creştin, când stai la caldurică şi faci tz, tz, tz.

După ce ne-am convins cu toţii că oamenii din jurul nostru încă au rămas cu sentimentul că trebuie să se dea, să se bage, să se mărească, iată că vine Continue reading…

Minerii la Vama Veche

Gheorghe Zamfir a spus că suntem poporul cel mai jegos de pe pământ şi cel mai minţit de pe planetă.

Eu aş spune, fără să merg la miting cu binecunoscuţii liberali din Galaţi şi Constanţa, că suntem poporul cel mai bolnav la cap din ţară. Din păcate, toată lumea stă prost cu Continue reading…

pe cine înjurăm azi?

E frumos, da’ nu prea şi e din ce în ce mai clar că e multe rebuturi.

Sau că printre noi sunt mai mulţi retarzi decât ne închipuim, care creează atmosfera asta mijto. Pe un forum, la un articol extrem de ştiinţific despre Bosonul Higgs, la comentarii e înjurat şi Băsescu, printre alte opinii. E şi normal, pe cine să înjuri? Pe Higgs? Pe Einstein? Pe bosonul însuşi? Păi, ei ne-au adus în Continue reading…

Ucid pentru viaţă sănătoasă

Kestia asta cu viaţa sănătoasă aduce deja cu lupta pentru pace. Nu contează că facem totul harcea-parcea, important e să se lase liniştea la final.

A apărut o fascinaţie generală pentru cuvinte din astea care se scriu de obicei cu majuscule pe ambalajele unor produse superchimice de la hypermarket: tradiţii, ţărănesc, ardelenesc, Continue reading…

Ca să fie bine în ţară, să nu fie rău

Toţi cei care nu au o părere fermă despre cazul Huidu, trebuie să nu mai aibă voie să comenteze.

Jurnaliştii, în special cei de la tabloide, ar trebui să fie învestiţi cu statut de judecător, ca să nu se mai piardă vremea şi să meargă treaba repede, frumos şi sângeros.

În general, persoanele cu un discurs echilibrat, deci enervant, ar trebui excluse din viaţa publică, cel puţin până

Continue reading…

Cetăţeni, stăpâniţi-vă bucuria!

 

Ar fi fost foarte frumos să trăim cu adevărat în The Carpathian Garden, varianta blândă a lui Savage Garden. Tot ce s-a putut obţine însă e un Garbage Garden, în care mizeria e cultivată cu grijă.

Au apărut suficiente ONG-uri care trimit nişte voluntari să adune o parte din ce aruncă românii care cred că ţigănia ţine exclusiv de ţigani.

Aşa că populaţia poate să umple natura de semnele bunăstării şi civilizaţiei adevărate, capitaliste.

Ar cam fi timpul să se adauge pe stemă şi un pet gol, un grătar, o pungă de plastic, plus o shaorma cu de toate. Ceafa de porc şi micii au ajuns

Continue reading…

Noi pe cine mai salvăm, nenică?

În nici un caz Vama Veche. Acolo ar trebui salvaţi cel mult oamenii care cred că aşa arată un loc frumos şi boem, săracii, şi trimişi la cercetări în laboratoare.

Nu ca să le facă injecţii cu bun simţ sau bun gust, că e prea târziu, ci pentru a ajuta generaţiile viitoare de mistreţi, să ştie cum ajunge un om aparent normal să gândească aproximativ ca o sticlă de Frutti Fresh la doi litri.

La sfârşit, ar trebui ridicat pe malul mării monumentul Hamsiei Prăjite în Uleiul de Motor de Anul Trecut şi, dacă mai sunt fonduri europene, cel al Marelui Continue reading…

să cântăm queen pe japoneză

graţie unui domn care este bucătar în Japonia, am aflat acum câţiva ani de un anume Ousama, un cântareţ bolnav mintal care reia pe limba lui superhituri celebre. la un moment dat i-am pierdut urma şi cu ajutorul aceluiaş bucătar japono-român, am regăsit această variantă de neuitat a nemuritoarei Bohemian Rhapsody.

Domo arigato (どうもありがと), marius-san!

O țuică pentru calul deltei

Ce frumoşi sunt caii, hai să-i omorâm, că ne iese şi nouă de o bastârcă mică.

Demult încerc să refuz sentimentul că în România nu există soluţie pentru nimic. De data asta, sunt convins că trăim în the Land of No Choice. O ţară de samsari, care s-ar

Continue reading…

Dublarea tîmpeniei

Atenţie, uşile sunt prevăzute cu clanţe. Fiţi vigilenţi, stimaţi telespectatori, filmele în limbi străine pot conţine replici care nu au cum să fie înţelese de tipi cu mustaţă. Cer pe această cale Guvernului şi lui Darth Vader, personal, dublarea imediată a tuturor cântecelor lui Bob Dylan în graiul bănăţean, pentru că Continue reading…

e gresiti care crede…

Postul a devenit o formă pioasă de îmbuibare cu borhot vegetal de sinteză. E o ocazie unică pentru toate doamnele cu unghii luuuuungi, roşii şi foarte lucioase să miroasă a usturoi ca navetiştii şi să vorbească despre urzici, detox şi botox de casă, de la ţărani.

Primul lucru pe care îl poţi afla de la un preot de bun-simţ e că nu trebuie să vorbeşti despre asta. Adică, să ţii post nu e ca şi cum te-ai duce la sală. Poate că nu are cine să te ajute la haltere şi, pentru că tot te simţeai singur pe o pânză de păiaaanjen, ai mai chemat un elefant.

Uite, eu ţin post, ştii ce tare e? Nu vrei să ţii şi tu cu mine, să fim mai mulţi la mântuire? În loc să spună pardon, scuzaţi, nu gust ceafă de Continue reading…

Să vii cu tac-tu tuns!

Într-un liceu din Bucureştiul anului 2011 o dirigintă i-a dat doi de trei unui elev de clasa a noua, pentru că avea părul lung. Unul la purtare şi unul la materia pe care o predă, ca să-l ajute să înţeleagă mai bine că argumentele didactice primează.

Acţiunea are ca unică explicaţie aversiunea personală a profesoarei pentru băieţii cu părul lung. Copilul, care cântă într-o trupă rock, a fost obligat să se tundă şi a făcut o mică depresie. Credeam că genul acesta de abordare s-a mai temperat în cei 20 de ani care Continue reading…

premiile la guns n roses

in urma deliberarilor aprinse si prelungite pana tarziu in noptile reci de toamna, juriul a decis:

premiul intai fara coronitza se atribuie domnului Alin Zainescu, pentru naturaletze

premiul doi se atribuie domnului cu chitara, pentru merite deosebite in photoshop si peroxid

premiul trei merge la domnisoara cristina, pentru bucle negre ca abanosul

iar cutia editie speciala a fost atribuita, prin tragere la sorti cu betze de chibrit, domnisoarei cristina, ca asa a vrut hazardul intamplator.

multumesc, Vodafone, buna seara, Bucuresti, buna seara, Romania!!!

ps: rog participantii sa-mi dea un mail cu adrese & stuff, pentru a li se expedia biletele

bilete pt băieţi şi fete la G’n’R

coooncurs cu premii: 3 bilete & un box promoţional cu Chinese Democracy, oferite de Vodafone România http://www.facebook.com/vodafonero?

ne jucăm aşa: voi trimiteţi foto cu meclele voastre deghizate fie în Axl, fie în Slash, la razvan punct exarhu at gmail punct com.

foto se postează pe blog şi e admirată & votată de cititori, prieteni, rude de la ţară.

primii trei simpatici câştigă biletele, al patrulea se consolează cu caseta.

aveţi o săptămână să umblaţi după bandane roşii şi peruci cârlionţate. deci luni, 7 sectembrie, decernăm.

go! go! go!

O miresică pentru bossulică

Pe măsură ce situaţia din ţară devine tot mai grosuţă, rolul diminutivului devine din ce în ce mai măricel. Sau importantuţ.

Ardelenii, de exemplu, practică în mod natural genul ăsta de relativizare: în loc să spună e un conflictuţ armat în Afghanistan, ei zic: îi ceva problemă în Afghanistan. Lângă un ardelean de modă veche nu ai cum să Continue reading…

Deci în concluzie, decât

Obsesia pentru conjuncţia Deci a fost primul semn al apariţiei democraţiei în România. Indiferent de stratul social din care făceau parte, oamenii se îmbulzeau să spună fără nicio reţinere: deci, noapte bună, deci sănătate, deci sărbători fericite, deci, te iubesc.

Vârsta, educaţia, venitul nu aveau nicio relevanţă, toată lumea se înfrupta din deliciile categoricului. Îmi încep toate propoziţiile cu deci, înseamnă că

Continue reading…

adevărat s-a balonat!

Digestia este măsura tuturor Lucrurilor. Intrăm într-o perioadă a Majusculei. O parte din alimente se scriu acum cu literă mare, la fel ca şi unele substantive mai filosofice: Iubirea, Timpul, Lumina, Cozonacul, Digestia, Oul, chiar şi Lerul – dacă suntem puţin zăpăciţi.

Din fericire, încă nu a sosit Momentul să auzim la radio o reclamă care să ne spună: veniţi de luaţi Lumină la incredibilul preţ de doar trei coate-n plex. De sărbători, omenirea gândeşte mai mult cu stomacul, respectiv cu fundul.

Dacă abundă publicitatea la crăpelniţă, băuturi şi reduceri, vin imediat tare din urmă medicamentele pentru o mai bună digestie, cu sănătate, bucurii alături de cei dragi, belşug pe masă, şi să vă ajute Dumnezeu să

Continue reading…

Te omor dacă nu mă laşi să te salvez

În mare, lumea modernă ne tratează ca pe nişte bătrânici numai bune de trecut strada cu forţa. Îţi spunem noi că o să te simţi extraordinar vizavi, mamaie, matale nici nu-ţi dai seama. Noroc cu noi, că te-am ars cu ţigara ca să te laşi de fumat, că altfel puteai să te îmbolnăveşti. Pe scurt, Continue reading…

cum aţi petrecut de încălzirea globală?

Mă bucur că tuturor li se pare firesc să se plângă de încălzirea globală când ninge.

Pentru că e limpede că nu există suficiente resurse medicale care să rezolve the big buba la cap. Simt că lupta pentru pace o să ne omoare, nu războiul. Şi în fond, decât să dea în cap la oameni pe stradă, mai bine să

Continue reading…

let’s do it, Romania!

Vă imaginaţi că într-o singură zi poate fi adunat tot gunoiul din ţară? Pare posibil, din moment ce e nevoie doar de câteva ore ca să se umple la loc. O minte neliniştită a avut această viziune, şi prima ţara făcută lună a fost Estonia, în 2008. Istoria s-a repetat în Letonia şi Lituania, în 2009. Aşa a apărut

Continue reading…

O ciorbă de burtă şi un cappuccino

Cum s-o fi întâmplat că am ajuns să mâncăm ca în gară la Făurei? Ceea ce se aşază la un nivel mediu în farfurie acum în ţara lui Păstorel Teodoreanu seamănă suficient de bine cu drumurile, casele noi şi atmosfera de turkish bazar din China. E normal să fie aşa. În fond, şi marele epigramist se plângea de halul în care erau vinul românesc şi mâncarea în draga noastră perioadă interbelică.

Mâncare ca de lagăr de lux, gătită cu zece mâini stângi sau feluri pe care le-ar accepta cu jenă nişte tractorişti beţi. La fel ca şi felul în care se trăieşte viaţa, fără niciun pic de grijă pentru detalii, fără respect faţă de bucurie. Am plătit, mâncăm.

Credeam că doar comuniştii au grijă să dispară savoarea din viaţa supuşilor.

Teoretic, capitalismul ar trebui să o readucă înapoi. Dar ce ne facem, că are gust de shaorma?! Am găsit o carte foarte sexy, copertă roz, design minimalist, nicio legătură cu subiectul. Asta înseamnă sexy în ziua de azi.

Titlul e „Dictatura gastronomică”, adică 1501 de feluri de mâncări din 1935. Autorul e Constantin Bacalbaşa, gourmet şi nu gourmand, cel care a rămas cunoscut prin cele patru volume ale lucrării „Bucureştii de altădată”. Dacă ai răbdare să citeşti numai titlurile, nu şi reţetele, te enervezi măcar un pic.

Ce înseamnă varză cu untură de gâscă? Ce înseamnă pătlăgele roşii cu lămâie? Ce este un sitar umplut cu stridii? Nu trebuie să urmăreşti doar ştirile ca să înţelegi cum şi în ce privinţe regresează specia. Asta nu se măsoară în gâşti şi potârnichi, nici în trufe sau păstrugi.

După ce parcurgi pe rapid capitolele şi faci o scurtă recapitulare a meniurilor din restaurantele de acum, poţi să vezi cât de multă savoare dispare din jurul nostru. Nu înseamnă că planeta a pierdut nişte specii, ci doar că omul a încetat să mai fie curios să guste. Sau nici măcar nu-şi imaginează că bucătarii sunt uneori cei mai buni traducători ai bucuriei de a trăi.

Probabil că înfometarea programatică organizată de regimul comunist a rezonat deja în gene. Strictul necesar trebuie să fie doar necesar, nu neapărat şi gustos. Delicios sună deja elitist. Cinstit nu există. Lumea se învaţă cu gusturi proaste, nu cu prostgust. Ăsta e oricum în sânge şi decurge.

Nu trebuie decât să treci prin reţete ca să vezi că toate stările sociale îşi aveau pusă deoparte reţeta fericirii de masă. Gustul era ceva firesc, nu era nevoie de amelioratori. Rafinamentul şi gustul frust convieţuiau perfect, fără să se opună în aroganţă. Poate doar în aspiraţie. Probabil gâsca mai lega un pic stările sociale, prin grăsimea sa inestimabilă.

Se spune, de exemplu, că nu poate oricine să se îmbolnăvească de gută, că e o boală nobilă, pe care o moşteneşti de la nişte strămoşi care au cam dat iama în vânat. Deci, degeaba se chinuiesc ăştia cu mistreţii, că mai mult de o indigestie şi un colestorol nu iese. Dar ignoranţa se moşteneşte infinit mai uşor şi acţionează mult mai devastator atunci când totul ajunge să se reducă la o nenorocită de friptură cu cartofi prăjiţi. Ar putea sta şi pe indicatorul de intrare în ţară. Aici se serveşte ciorbă de burtă şi cappuccino de casă.

Am văzut că celebrul şi jovialul Jamie Oliver şi-a luat nişte înjurături majore de la americanii cărora a încercat să le explice principiile unei bucătării sănătoase. Unii simt că prostia lor este sfântă şi că trebuie apărată la fel de de încrâncenat ca şi credinţa. Eu zic că mâncarea este o endorfină şi că ne ajută să gustăm mai bine tot ce ne înconjoară.

O bună parte din deprimarea şi isteria care ne înconjoară pot să-şi găsească alinarea într-o mâncărică bine gătită şi un pahar de vin curat. Speranţa de viaţă se hrăneşte prin respect de sine. Hai, noroc!

Și mogulii plâng?

Nu credeam să existe şi rechini nepricepuţi.

Aşa cum nu-mi imaginam că există negri care să nu ştie să joace baschet.

Mi-am revizuit un pic atitudinea de când toată suflarea se uită la emisiunea „Mogulii spun lucruri trăznite”. Continue reading…