Bruschetă cu brânză de capră, ardei copt şi pesto de patrunjellle

FB_IMG_1471762677614

Trăim vremuri grele. Semnele Apocalipsei se aratâ: tot mai mulți oameni nu suportă mărarul.

Dar noi punem nişte ardei capia la copt şi ne ținem tari. Îi curățăm şi în cufundâm calji intr-o marinadă făcută din ulei de măsline, un pic de zeamă de măsline, un pic de oțet de vin alb, un pic de miere, sare, piper, un cătel de usturoi zdrobit cu lama cuțitului, o crenguță de rozmarin, una de cimbru, Îi lăsăm aşa 2 ore, timp în care facem un pesto de pătrunjelle, cum spun gospodinele din Gaia.  Continue reading…

Un cazan de ciorbiță

IMG_20130914_144758

Și cum vă place mâncărica? Deocamdată, e bună.

Noi, românii, avem o știință aparte de a scuza mijloacele, prin diminutive.  Noi am înțeles printre primii că, dacă n-ar fi fost oarbă, puțin probabil ca dragostea să mai fi trecut prin stomac. Sau burtică. 

Eram în fața unei porții uriașe de ciolan, împreună cu doi prieteni cu care gustasem suficient vin în noaptea de dinainte. Eram destul de răvășiți, dar încercam să ne revergorăm. De multe ori, privirea celui înfometat sau mahmur exprimă aceeași langoare profundă ca a omului îndrăgostit. Păream să ne gândim la lucruri aflate mult deasupra realității triviale și de-asta se lega destul de greu și conversația. Continue reading…

Cartofi dulci, ca-n București

IMG_20160710_111822-800x800

E din ce în ce mai clar că mâncatul poate fi o pauză importantă în băut. Dar voi faceți ce puteți și țineți sus munca bună.

V-am atras atenția, mi-am făcut datoria de om. Pentru că asta poate însemna expresia A băga în tine ca un animal. Numai animalele nu beau la sfânta masă. Dar să lăsăm deoparte lucrurile care ne despart și să ne concentrăm pe cele care ne apropie. Ca oameni, ca vegetarieni și nu numai.

Sărutările și cartofii dulci, de exemplu. Gen Hasselback. Continue reading…

Cele mai fine gogoşele din universul cunoscut

IMG_20150701_232239
Soția unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei m-a conjurat să îi scriu rețeta de gogoşele, după ce a văzut o poză. Printre altele, cei trei copii ai familiei încă cer să li se facă acei cartofi prăjiți, pe care i-am gătit pentru ei intr-o noapte, când părinții dormeau şi credeau că toata lumea face la fel, inclusiv în bucătărie.
Aşa că i-am trimes această scrisorică, drept rețetă complectă.
bonjurică, draga mea,
uite cum e cu gogoşelele:
200 g urdă dulce sau ricotta
1 ou mare sau 2 mici
40 g faina si mai adaugi daca e cazul
1 linguriță praf de copt
1 vîrf de sare
1 linguriță de scorțişoară pudră
coaja rasă de la o lămâie mare, pe care o ții în apă cu oțet 20 min înainte de ras şi o speli bine când te apuci de treabă
zahar – după gust, 1 lingura, ca ghidaj
zahar pudră pt ornare
amesteci brânza şi oul până ce obții o consistență fină
adaugi treptat si incet scorțișoara, praful de copt, coaja de lămîie, zahăarul și, la urmă, făina, în prafuri.
trebuie să obții o pastă ca o smântână groasă, care curge greu (dar curge) de pe linguriță.

 

îl lași 15 minute la rece. dar nu e obligatoriu, daca urlă copiii de foame, poftă și altele.

 

încingi mult ulei de floare sau porumb, într-un vas cu pereți înalți. ideea e să nu ajungă aluatul la fund când îl torni. trebuie să aibă loc să fie preluat de căldură și să se umfle. focul trebuie să fie mediu spre mic. ideal ar fi să folosești vase de fontă. testezi temperatura uleiului cu un vârf de aluat, care trebuie să se prăjeasca instant. dacă se arde, micșorezi flacăra și aștepți. trebuie să ajiungă la un auriu deschis. maximum 1 minut pe serie. dar îți dai seama după culoare.

 

tapetezi cu hîrtie absorbantă vasul în care le scoți. îți ies 25-30 la cantitățile astea și te aștepți să fie undeva între un ou de prepeliță și unul mic, de găină.

folosești o linguriță și nu pui mai mult de trei, pentru că se modifică temperatura uleiului. e destul de migălos, dar poți lucra la două tuciuri și merge mai simplu.

 

gogoșelele sunt foarte, foarte fine, au o textura aerata și se fac foarte repede.

e simpatic că, atunci cînd s-au prăjit pe o parte, se întorc singure, dacă sunt rotunde. mie nu îmi ies toate așa, dar le manevrez cu paleta pe cele care nu fac acrobații.

 

să ai un pahar cu apă la îndemână, ca să clătești lingurița.
cantitatea ideală e cam o linguriță rasă. lași aluatul să cadă, scuturînd un pic, îl ajuți să alunece de pe linguriță.
clatești lingurița în pahar cam la o serie.

 

sunt foarte mișto și fluffy. eu am făcut o spumă rece și acrișoară de rubarbă, dar merg cu toate fructele astea de acum, de la voi din gradină.
și cu înghețată, pentru Daria.

 

te/vă pup și astept feedback.
dacă ai nedumeriri, sună-mă fără milă.
cred că o să înnebunească aripa tânără, hahaha!

2 hours ago

Continue reading…

Totul despre urzici

IMG_20160227_094314

Adevărul trebuie spus. Poporul îşi cam bate joc de urzici. Întâi le curăţă de parcă ar avea draci pe ele, nu codiţe. Apoi, le fierbe până la dezintegrare şi la sfârşit le umple de usturoi. Altfel, sunt sănătate curată, maică. Se curăţă şi sângele şi persoanele lângă care respiri.

De altfel, urzicile primesc acelaşi tratament imbecil ca şi peştele, despre care marii satrapi ai bucătăriei spun că Continue reading…

Cel mai bun Crumble cu prune şi cremă engleză

IMG_20151006_175920
Ultimul matinal, ultimul Rond de dimineaţă pe care l-am făcut la ProFm, a fost într-o zi de sâmbătă. Domnul Sârbu urma să mă trimită la munca de jos, la Rondul de noapte. M-am gândit că ar trebui să fac ceva special, aşa că am luat cu mine un kil de prune. Erau destul de necoapte, le aveam acasă de ceva vreme şi nu pricepeam cum de le-am ales verzi şi de ce nu se coc, totuşi. Aveam bad karma pe prune, probabil, dar cine auzise de karma în 1996?!
M-am gândit că în acord cu situaţia din ţară de atunci (şi de acum) ar merge perfect o emisiune  cu prune în gură. Şi asta am şi făcut, am vorbit câteva ore exclusiv cu prune în gură. Am îndemnat şi ascultătorii care sunau să folosească prune sau bomboane, ce aveau prin casă. Am cântat împreună cu ei; Să nu uităm nicicând să iubim trandafirii şi alte cântecele frumoase, am spus poezii şi am încheiat emisiunea cu happy ending, că altfel dracii mă găsea.

Continue reading…

Bame pentru mame

IMG_20150926_090942

Oamenii se împart şi altfel decât în oameni buni, răi şi şoferi. Sunt cei care mănăncă bame vs cei care nu mănăncă bame.

E atât de simplu, nu înţeleg de ne chinuim de secole să limpezim treaba asta cu omenirea şi categoriile ei.

Copiii se împart la fel ca oamenii, deşi, până la o anumitîă vârstă, ei intră mai degrabă la animale, adică fac sau nu unde trebuie. Dualitatea lumii în raport cu bamele îşi are geneza în copilărie. Eu mâncam cu pasiune bame când eram mic, dar cred că eram singurul din bloc care făcea asta.

Adulţii din jurul meu spuneau că Continue reading…

Cină la şosea cu Feteasca altuia

Acuma, cu un wine-pairing toţi suntem datori. Aşa că am gustat patru vinuri din gama Moşia de la Tohani şi am încercat să le găsesc o pereche potrivită în farfurie.

Treaba asta s-a numit Cină la Şosea, adică la Ad-Hoc Bistro, pe Calea Victoriei, chiar pe trotuar. Cei 30 de invitaţi au avut de gustat 4 alăturări de mâncare şi vin, pe îndelete, la lumina lumânărilor şi umbra frunzelor de eucalipt dintre paharele svelte. Fotografiile descriu mai mult decât îmbietor atmosfera de reverie, disputată de mizanscena poetică a Ioanei, de la Cărţi, dulciuri şi flori, şi saţietatea romantică post-degustare.

Într-un joc atât de subtil şi riscant, în cazul în care ce mi-am imaginat nu se potriveşte pe viu, am avut un partener foarte atent la nuanţe: somelierul Marina Samoilă, căreia îi şi aparţin notele de apreciere (în italic) pentru ce s-a întamplat mai departe. (Admit, în paranteză, că limba somelierilor e destul de greu de vorbit mai mult de 10 de secunde, dar să facem o încercare, hahaha.)

Meniul a sunat aşa:

 

amuse – bouche
tapenade cu fructe de mare / hribi, lipie crispy –  Cuvée Nicolae
Continue reading…

Vinete dumnezeieşti, la cuptor

IMG_20150629_122939

 

E cel mai bine să divaghezi de la subiect fix înainte de a-l aborda. Sunt îngrijorat că nu am văzut anul ăsta rapiță pe facebook. S-a trecut direct de la maci, la floarea-soarelui. Sper să nu avem o nouă problemă în țară, că şi-aşa ni-i greu.

Şi acum, dau legătura în studio, unde e plin de vinete, Continue reading…

supiță acrişoară, de mătuşică

IMG_20150604_141508

gustul are memorie. de cele mai multe ori, el absoarbe şi redă tot ce înconjoară o farfurie de porţelan gros, pictat naiv cu floricele. supa rece sorbită după fierbinţeala unei zile de vară, păstrează în stropii de grăsime aurie, în fiecare firicel de mărar, vocea şi prezenţa celui care a făcut-o, culorile feţei de masă de muşama, lumina trecută prin frunze, cântecelul pe care Continue reading…

salata boeuf şi românii

IMG_51965280370460

 

am convingerea că, dincolo de fotbal şi victoriile simonei halep, mai e ceva important care ne uneşte. pasiunea viscerală şi vinovată pentru salată boeuf.

am adunat câteva reflecții personale asupra unui fenomen național, insuficient studiat şi chiar luat în derâdere, pe nedrept. vă rog, serviți!

nu contează ora la care mănânci salata boeuf. pare să fie cea mai bună idee la 5 dimineața, gustată cu lingura direct din castron în fața frigiderului deschis.

trebuie să Continue reading…

Chiftele din dovlecei, amintiri din paradis

IMG_20150525_164403

 

Probabil că după combinația dintre roșiile alea bune, de grădină, și o telemea grasă ca zeița fertilității la neolitici, chifteluțele astea sunt a doua chintesență a verii.

După prima îmbucătură, revăd tramvaiele vechi din Brăila, cu scaune de lemn și taxatoare legănată de hurducăieli, nisipul fin de Dunăre sau sarea uscată pe piele, după o plimbare cu bunicul meu până la Lacu Sărat.

Pentru că geamurile tramvaielor se scoteau pe la începutul lui iulie, (incredibil, nu?!), vara înseamnă și acum pentru mine Continue reading…

ceafă de berbecuţ coaptă încet, ştevie, piure de păstârnac

IMG_20150413_190042

cine nu are slow cooker să împrumute unul. eu l-am rugat pe  domnul hădean să-mi dea la un drive test crock pot-ul lui, cât a fost plecat la maraton.

de altfel, îi spun acum, că am uitat când ne-am văzut, că râdeam cu prietenul nostru horia, de la camino cluj, care îl aştepta la finiş, că pentru mine alergarea lui adi este cam la fel ca gătitul la oala asta minune. ştiu că o pornesc şi peste cam 5 ore e gata. înţeleg că la următorul maraton ne dorim să scoatem un timp mai bun, aşa că pică momentan comparaţia de mai sus.

în fine, am luat de la măcelarul meu sirian o bucată bine îngrijită de ceafă de berbecuţ, Continue reading…

cum e omul…

IMG_20150423_171356

din ciclul: orice fraier poate să înceapă o viață nouă de luni, eu am decis să reîncep să slăbesc de marți, adică de azi.

mai există şi subvarianta: orice fraier poate să bea seara şi în weekend, greu e să bei de dimineață şi zilnic. în fine, să lăsăm istoria să facă Continue reading…

pizza cu ouă ochiuri

IMG_20140906_111342

sau pizza cu uauă, mno!

pentru că vine o vreme în viața unui om, fie el și ardelian, când stă pe canapia, bia o cafia și nu mai are chef  să mânce o juma de porc cu iaurt de casă, că așa e sănatos, să mănânci iaurt din lactate.

mno, și zice, hai, tu să facem o pizza cu ouă, mai bine, că azi nu am chef să îi zic lui președintele Johannis ce cred io că ar trebui să facă el. ba poate citește și dumnealui și poftește, mai știi.

fiind o rețetă simplă, trebuie să lucrați ca în Ardial, adică așa cum ar spune James Bond, drăguțul: Lent. Foarte lent. Continue reading…

borşul de lobodă, rețeta supremă

IMG_20150413_025002

 

eu numesc această licoare: Borsche Carrera (Turbo 4S), pentru că merită.

printre altele, prezic un viitor strălucit umilei, dar nobilei buruieni, numită lobodă. un viitor asemănător în glorie cu cel al leurdei, acest Arsenie Boca al primăverii daco-române, fără de care viața pare să nu mai aibă nici un sens, lately. Continue reading…

omul, între burp şi îndreptare

 

IMG_20150412_093042

după atâta post şi rugăciune, meritam şi noi un pic de quelque chose dans le mujdei (mougedeille). s-a întors momentul acela din an în care oamenii petrec mult timp privind în gol în fața rafturilor pline ale frigiderului deschis.

apocalipsa digestiei is back! aproape orice prezență umană este însoțită, dincolo de parfum, de acea adiere specifică de usturoi verde.

nu e om, fie el divă sau prezentator de ştiri, care să Continue reading…

totul despre ouă şi şuncă

IMG_20150407_092112

 

trăim vremuri grele, pline de probleme, discuții, vaccinuri, homosexuali şi uităm prea repede de “lucrurile simple”, cum spunea o scriitoare celebră.

suntem, totuşi, şi într-un moment în care ne reculegem şi ne aducem aminte de obiceiurile noastre sănătoase, creştineşti.

de Paşte tăiem mielul, de Crăciun tăiem bradul.

de aceea, e bine să lăsăm deoparte dezbinarea în care ne perpeleşte lumea modernă şi să privim către “omul frumos”, adică acela care pune ouă şi şuncă într-o tigaie care sfârâie şi face motoraşul lumii cu pleoapele căzute să zbârnâie vesel printre aburii cafelei şi urmele discrete de gălbenuş întărit pe farfuria linsă cu ultimul dumicat de coajă de pâine.

acum că v-am făcut să înghițiți în sec şi aveți numai chestii crocante în cap , puneți mâna şi citiți perlele de înțelepciune, adunate în linkurile de mai jos.

şi ocupați-vă mintea cu kestii serioase: unt, şuncă, ouă, pâine cu maia.

autoapărarea e şi atunci când te aperi de tine, nu-i aşa?

 

“Eternity is a ham and two people.”

Dorothy Parker

 

“This recipe is certainly silly. It says to separate the eggs, but it doesn’t say how far to separate them.”

Gracie Allen

#unițisalivăm

 

 

varză, dovlecel, fenicul, cuptor şi sos foarte verde

IMG_20150323_153427

 

 

vine o zi în viaţa unui om (poate fi şi femeie) când nu are în frigider decât jumătate de varză nouă, un fenicul şi un dovlecel. am şi nişte borş de la un prieten, dar nu despre asta vorbeam. oricum, vi se poate întâmpla şi vouă, când vă întoarceţi seara hămesiţi de la vecernie, pentru că e post acum şi toată ţara aleargă după cârnaţi din soia.

aşa că am rezolvat simplu situaţia: Continue reading…

salată cu sfeclă, măr, andivă şi muştar

IMG_20150311_165617

 

Sigur că în post renunțați la plăcerile lumeşti şi că preferați cartofii fierți şi rugăciunea,  dar tot încerc să vă tentez cu o invenție tare gustoasă.

Vă ia cam 15 minute să faceți compoziția asta, fără a socoti timpul de shopping.

Pentru 2 persoane vă trebuie:

Două sfecle coapte mici.  Le găsiți curățate şi trase în vid la supermarket sau le luați din piață şi le țineți la cuptor până se înmoaie, la 130 de grade Celsius. Continue reading…

chefal şi leurdă

când viața îți dă leurdă, fă chefal la cuptor en papillotte.

peştele trebuie curățat bine, inclusiv la urechi, cum ar veni, se sărează, piperează, se unge cu untdelemn pe afară şi pe dinăuntru şi se lasă aşa vreo 15 minute.

IMG_20150308_203922

după asta se umple cu jumătăți de lămâie, frunze de leurdă, ceapă verde, usturoi verde, feliuțe de chilly. frunze de lime, dacă aveți prin pod. sau ghimbir, lemongrass şi alte prostii de prin ardeal.

cuptorul se încinge la 170 ° Celsius.

se pregăteşte o tavă sau un Continue reading…

cum să cureţi o salată

IMG_20150310_103349

şi să o păstrezi proaspătă, frumoasă şi crocantă.

aceasta e tema emisiunii noastre de azi.

vă trebuie un cuțit bine ascuțit şi o salată, dacă e.

vă concentrați un pic şi apoi decupați cotorul salatei în formă conică, la o adâncime de 5 cm, să zicem.

Continue reading…

rainy day tortilla

puteți face tortilla şi când nu plouă, nu vă panicați. întâi am făcut mizeria asta din pozăIMG_20140831_162428, pe urmă pe asta şi, tot la bistro, una cu struguri şi chorizo. aşa am realizat că tortilla ţi-o faci cu mâna ta.

lăsând vrăjeala la o parte, mi-am adus aminte aseară că am uitat acum două zile doi cartofi în cuptor, când copsesem nişte sfeclă, şi mai aveam şi nişte praz prin frigider.

de ce să nu fac o tortilla pentru de dimineaţă, pentru asta m-am chinuit eu să termin o facultate?! Continue reading…

cele mai bune trei gusturi

când eram adolescent, mi-a explicat tatăl meu, oarecum în glumă, că nu poate ţine postul ortodox cum trebuie, pentru că nu poate trăi fără brânză. eram în liceu, nu prea exista brânză în ţară şi categoricul declaraţiei lui, deşi iubeam şi eu gustul ăsta, mi s-a părut uşor deplasat.

după ce am mai crescut, genele grecesco-aromâne au început să lucreze subliminal şi admit acum că tatăl meu avea dreptate, e aproape imposibil să trăieşti fără să guşti din când în când nişte brânză.

urzici si ou

de când am început să lucrez în bucătăria de la escargot, am căpătat o  Continue reading…

melcii mei

IMG_20140327_203007

 

 

 

 

 

 

 

 

 

se pare că gătesc suficient de bine, cât să îl entuziasmez pe doru buşcu, de la cațavencii.

un om pe care nu l-am mai văzut din 2005, dificil la gusturi şi minunat companion de petrecut timp cu folos în gŕădină alături de sticle bine răcite.

iată cu ce mă ocup în ultima vreme.

mulţumesc.

porceala, eternul românesc al bucătăriei

 

IMG_20150505_104449

mi-a povestit odată mihai oroveanu de o conversaţie de o noapte între horia bernea şi andrei pleşu, în care căutau să identifice specificul absolut al bucătăriei româneşti.

încet, încet, toate mâncăricile şi ingredientele pe care ne place să le credem numai ale noastre au ieşit din discuţie.

domnul pleşu mi-a confirmat recent că se aflau într-un tren spre budapesta.
spre dimineaţă, înainte de a ajunge în capitala fraţilor noştri maghiari, bernea a concluzionat că mărarul e singurul care poate spune ceva despre unicitatea noastră gastronomică.

Continue reading…

#miammiamchallenge day 7 – porno food cu zucchini

IMG_20140206_215956

unde se duce dragostea, după ce trece prin stomac?

să schimbăm subiectul: rulouri de dovlecei sau zucchini, umplute cu avocado, măr, ceapă verde şi prāna

dimineatza e un sfetnic bun, deci merge o gustare crudutză.

feliați dovlecelul, subțire, pe lungime, tăiati avocado şi marul cubulețe de 2 cm, ceapa se toacă fin.

merge nişte pastâ de ardei sau coaceți doi capia şi ii zdrobiți psihologic, ca la mujdei.

pasta asta se amestecă împreună cu ulei de masline, piper, sos de soia sau sare, suc de lamaie, se toarna peste avocado, măr şi ceapă verde. se lasă 10 min şi se mai potriveşte gustul.

feliile de dovlecel se aseaza pe lungime, cate 6, usor suprapuse, astfel incat sa formeze un dreptunghi.

se aseaza compozitia pe ele, ca la clatite. se desprind capetele feliilor de blatul de lucru si se ruleaza ca la sushi, strangand usor. se lasa un pic si se taie in doua.

se mai stropesc cu sos, se mai pot arunca niste nuci sau seminte prajite in cuptor, peste ele.

ale mele arata mai pornish, poate pentru ca am pus si niste ridichi la interior. şi dragoste pentru bolbotine.

 

bon appétit, pui de daci!

#miammiamchallenge day 6 – tortilla ca la brăilla

IMG_20140201_160716

fiind rudă atât cu El Greco, cât și cu Zorba Greco, mergeam des vara la cules de chorizo și jamón în Insula Mare a Brăilei. e de neuitat, la fel ca și unduirea de animal marin metalic a Dunării. scuzați derapajul poetic, dau legătura în studio.

a nimerit orbul Brailla, e un joc de cuvinte spaniol, apărut după ce Cristofor Columbus a descoperit Măcinul, de mult voiam să subliniez asta. Aici şi-a făcut mâna, de la lipoveni a furat meserie pentru America.

așa că e firește, ca să zic așa, să mai trântesc uneori, pentru călătorii osteniți, câte o tortilea, cum mi-a amintit un comentator de pe facebook că se mai spune pe la noi, prin Bărăgan.

IMG_20140201_160013

cum se face:

6 uauă, as they say la Mălâncrav

100 g de chorizo de casă

100 ml de smântână lichidă

doi praji mai tinerei (un praz, doi praji, nu fiți mofluji)

un cartof măricel

o ceapă mai zdravănă

niște ceapă verde, tocată fin

puneți apă cu sare la fiert, prajii și cartoful si ceapa trebuie tăiate în felii subțiri.

când fierbe, cufundați feliile de cartof și ceapa rondele și le lăsați să se înmoaie binișor, apoi le scurgeți.

într-o tigaie cu coadă metalică, începeți să nădușiți prazul și feliile de chorizo.

integrați ceapa și cartoful, după ce prazul a leșinat.

IMG_20140201_161242

uauăle se bat cu mult aer, cu smântâna, cu niște sare, piper, cimbru și ce mirodenii vă mai plac.

încingeti cuptorul la 150 de grade.

după ce asezonați compoziția din tigaie și sunteți convinși ca și cartofii și ceapa au trecut de partea luminoasă a Forței, micșorați focul și turnați ouăle. amestecați delicat cu o paletă, astfel încat tot lichidul să se coaguleze, cât de cât.

IMG_20140201_162415

presărați ceapa verde uniform și lasați tigaia în cuptorul fierbinte, privind uneori cum se înalță, falnic și încetișor, tortillla.

la jumătatea coacerii, o întoarceți pe cealaltă parte, cu ajutorul unei farfurii, și mai aveți un pic de răbdare, să se rumenească.

IMG_20140201_165505

o întoarceți din nou, o așezați pe un platou, ceva, și o presărați, cât e fierbinte, cu niște parmezan.

ar trebui să fie pufoasă și crescută, ca o plăcințică.

IMG_20140201_214034

și nu uitați: nu-i Odessa ca Brăila, nici omleta ca tortilla. Citiți Felix și Otilla.

bon appétit, pui de daci!

#miammiamchallenge day 4 – muffins cu piept de rață afumat şi prune uscate

IMG_20140130_145224

oroare! am găsit în larrousse O rețetă de muffins. Les americains sunt de vină.

detest muffins, nu am făcut niciodată, dar dacă asta mi-a picat la challenge, allons, enfants de la patrie.

rețeta am s-o mai testez, nu sunt mulțumit de cum au crescut, poate si pentru că am folosit prune ținute în brandy.

IMG_20140130_140118

dar au ieşit bine, ceea ce nu e rău  deloc.

Bon appétit, pui de daci!

 

#miammiamchallenge day 3 – gougères cu beaufort

IMG_20140128_222005

e vreme de cuptor, deci îl fixăm deja la 200 de grade celsius şi afundăm sticla de cava în zăpada de pe balcon.

dacă nu e blocat cu o colecție vintage de varză murată.

facem Gougères, un fel de rudă sarată şi rotundă a eclerului.

gujerele, inexistente in dex, sunt un fel de gogoşele pline de aer, coapte în cuptor.

 

cum se face:

150 g făină

150 g unt sărat

150 g parmezan sau comté ras

4 ouă

250 ml de apă

sare, piper etc

IMG_20140128_172055

eu am zis un sincer #doamneajută înainte şi apoi:

am pus untul la topit la foc mic, am adaugat apa şi am adus la fierbere compoziția.

am luat oala de pe foc şi, ajutat de un tel, am încorporat făina, amestecând rapid şi energic. am luat o spatulă de lemn şi am încorporat ouăle, unul câte unul, omogenizând cu răbdare. la final, se adaugă brânza rasă şi se potriveşte gustul.
 
IMG_20140128_204648
se lasă la frigi o oră, se aşează în tavă pe o foaie de silicon şi se lasă în cuptorul preîncălzit, până când devin aurii. (trebuie să fie moi, nu crispy)
 
mai departe, fie le gustați calde alături de cava sau prosecco, fie le tăiați pe jumătate şi le umpleți cu ce vă lasă inima.

eu am folosit terină de peşte, sumac, tijă de țelină, morcov, salată, smântână dulce şi coajă de lime.

bon appétit, pui de daci!

IMG_20140128_224512

#miammiamchallenge day 2 – verină cu avocado

IMG_20140127_133206
e senin, legumele zboară jos, e mai uşor să le înhaţi.

aşa că în provocarea acestui challenge am dat peste o reţetă numită simplu:

 

verrine a l’ avocat et trois types de tomates

verina e ceva care se gustă dintr-un pahar (verre) transparent.  exclus borcane de 40 l.

deci, murăturile nu sunt verine, atenţie.  (în atenţia persoanelor din galaţi)

cum se face:

2 avocado

200 g roşii prunişoare

150 g roşii cherry Continue reading…

#miammiamchallenge day 1 – terină de peşte cu praz

IMG_20140127_142344

Am decis să gătesc în fiecare zi câte o rețetă dintr-un Larousse gastroomique.

Fac shuffle şi nu țin cont ca nu mai manânc decât legume şi peşte.

Sunt peste 450 de rețete, deci #unitisalivam.

Am inceput cu: Terrine de poisson aux poireaux.

Praz, două tipuri de peşte, ou, smântână şi un sos de brânză de capră cu puțin turmeric şi lime.

Prea miam-miam, prea ca la țară, în Franța!

Cum se face:

300 g file de peste alb

250 g file somon, taiat fasii mici

100 ml smantana de gatit

6 fire de praz subtirel

2 oua

1 buchet de patrunjel

2 lingurite de piper roz,

Sare, piper.

 

Prazul se fierbe in abur pana se inmoaie, dar nu foarte tare.

Fileul de peste alb, smantana, ouale, niste patrunjel si piperul se blendeaza.

Sare, piper.

Cuptorul se preincalzeste la 150 grade Celsius.

Intr-o forma de cake, asezati fire de praz, pasta de peste, presarati apoi somon, din nou pasta si tot asa, incheind cu firele de praz.

Sta la cuptor 45 de minute. Se lasa sa se raceasca si se refrigereaza cel putin 6 ore.

Am facut si un sos din branza de capra, ulei de masline, lime, turmeric.

Bon appétit, pui de daci!

IMG_20140127_140953

să nu-i crezi pe vopsitorii de ouă ecologici

asta a fost ultima oară când am mai crezut în reţetele getodace de vopsit ouă cu kestii naturale. (în sensul că a fost prima oară când am şi încercat :))

am făcut şi un schimb de impresii cu alte victime ale încălzirii globale, pentru că e clar că şi vopsitul ouălor cu prostii la plic a contribuit la schimbarea climatului.

principala soluţie pare sa fie foaia de ceapă. e adevărat că-ţi trebuie vreo 10 kile probabil, dar parca asta contează, când te gândeşti că planeta o să aibă un frison de plăcere atunci când tu o să pui pe masă nişte ouă căcănii.

oricum, nu a funcţionat nici foaia de ceapă, nici şofranul nici restul plantelor din flora şi fauna româniei, tibetului şi celorlalte locuri sfinte.

dar e important spiritul, asta e clar, şi de-asta mă simt mult mai înălţat, că măcar nu am stricat mai mult de patru ouă.

dar cozonacii, cozonacii nu contribuie şi mai mult la încălzirea globală?

adevărata mâncare de ştevie

IMG_20150324_101224

Uită tot ce ştiai despre ştevie, citeşte, găteşte şi dă mai departe!

Viaţa ta nu va mai fi la fel, după ce vei citi până la capăt această reţetă crucială.

În plus, nu o să rămâi prost, după ce ai dat click!

În ultimul sfârşit de săptămână am luat centura neagră 7 dan la ştevie gătită.

Mi-am dat seama unde greşeam, procesam prea mult. ştevia e o buruiana, Nu are sens să o oblojeşti prea tare. Aşa că am simplificat.

Aceasta este adevărata mâncare de ştevie:

Am spălat bine frunzele şi am lăsat şi o parte din codiţă, la fel de mare ca de obicei.

Am tocat ceapă şi Continue reading…

chemare pentru mancare

dragii mei cititori,

pornind de la impresia mea nedezmintita ca viata e frumoasa, merita traita, halita, beuta, iubita, va rog sa fiti alaturi de mine la un experiment pe care vreau sa-l transform intr-un articol despre experiente firesti de tip carpe diem.

eu cred ca mancarea buna sau masa impartasita cu prietenii schimba mult din perspectiva zilei.

asa ca daca vi se intampla sa va loveasca bucuria de la un sosuletz, de la o fripturica, daca va buseste plansul in fata unei supe clare, daca levitati de la o galushka pufoasa, lasati-ma sa aflu.

tema ar fi: ce mancarica buna am gustat sau am facut eu astazi si de ce m-am simtit om?!
povesti, fotografii, procese verbale, retzete.

va astept si va doresc pofta buna la masa in continuare.

razvan

vin, pere, caşcaval

aceste trei cuvinte trebuie scandate in cerul gurii.

para crocantă se aşează pe feliuţa de caşcaval, se savurează parfumul combinaţiei, apoi se intervine cu vin nou (cu un parfum de pelin, if possible).

se stă câteva minute, după care se reia superba corvoadă.

cuvinte care-mi plac de ele

una din cele mai misto emisiuni pe care le-am facut a fost una cu tema: ce am mancat bun astazi.
oameni cu pofta de viata, interlocutori gata sa impartaseasca sosuri, cruste vargate de gratar si alte delicii simple cu orice fiinta umana care nu se infraneaza de la salivare humanum est.

de curand am auzit o poveste despre un tip, cam betivan, care a primit o sticla de vin in schimbul unui mic ajutor in gospodarie. si desi bause tuica pana atunci, fara sa puna niciun asternut, a trecut direct la vin impreuna cu inca un entuziast.
femeia care-i daduse sticla s-a mirat un pic, pai ai baut tuica si acum direct vin?
si celalalt conviv raspunde, cu o vorba care-mi place la nebunie:
moara buna macina orice.

si ca sa ma intorc de unde am plecat, nu cred ca exista multe cuvinte care sa contina in doze atat de mari duiosia si deliciul secret ascunse in

mancarica.