chemare pentru mancare

dragii mei cititori,

pornind de la impresia mea nedezmintita ca viata e frumoasa, merita traita, halita, beuta, iubita, va rog sa fiti alaturi de mine la un experiment pe care vreau sa-l transform intr-un articol despre experiente firesti de tip carpe diem.

eu cred ca mancarea buna sau masa impartasita cu prietenii schimba mult din perspectiva zilei.

asa ca daca vi se intampla sa va loveasca bucuria de la un sosuletz, de la o fripturica, daca va buseste plansul in fata unei supe clare, daca levitati de la o galushka pufoasa, lasati-ma sa aflu.

tema ar fi: ce mancarica buna am gustat sau am facut eu astazi si de ce m-am simtit om?!
povesti, fotografii, procese verbale, retzete.

va astept si va doresc pofta buna la masa in continuare.

razvan

41 comments

  1. anne   •     Author

    un post despre haleala si metafizica, delicatessen si yupiii! is just beautiful.
    pe http://foodizgud.wordpress.com egzista dovezi despre cum am lesinat de placere anticipativa cand am vazut ce frumos cresc bezelele in cuptor sau cum se rumeneste conopida in sosuletz.

    mersul la piata e oda bucuriei, taiatul cepei e emotie pura, amestecatul maionezei bate filmele cu jean reno.

    ultima oara am facut salata de vinete si salata boeuf. 4 hours of sheer happyness.

  2. razvan   •  

    mi se pare mie sau au fost putin crocante? le-ai uscat pe sifonier?

  3. anne   •     Author

    le’am uscat pe tava, au fost putin crocante in primele 3-4 ore, exact cum le vroiam.
    apoi, s’au lipicit, raman intre masele. mai am 3, i le dau muntelui diseara, sa’l rog sa’ti pastreze una?

  4. T de la TIMIŞOARA   •     Author

    Îmi făceam cele mai tunate sanvişuri acum ceva vreme,când cu putere de muncă extraordinară,dorinţă de mai bine şi promisiuni în faţa oglinzii că nici azi n-o să dau limbi în cur la şefi,plecam spre o oarecare multinaţională care mă storcea ca pe-o lămâie.
    …ce vremuri…

  5. myself   •     Author

    am fost cu niste prieteni la un parastas, probabil cel mai comic din cate mi-au fost date sa vad, atunci am avut placerea sa gust pt prima oara pepeni murati in tandem cu ceafa de porc, ce sa mai a fost ceva extra, si cornuletele de casa cu rahat (pardon) si multe bunatati care amestecate cu buna dispozitie si rasul pe dupa maneci m-au facut sa regret pentru prima oara ca plec de la un parastas
    Dumnezeu sa-l ierte!

    P.S. Invitat la masa era si un inginer batran cu tot cu naftalina din dotare, un tovaras din generatia Iliescu care a pus o intrebare ce ni s-a parut foarte simpatica: icrele astea sunt de peste?

  6. ramona   •     Author

    Am mincat o coliva delicioasa (hehe…ca la bunicii din sud), plina cu nuci, stropita din belsug cu rom. Strasnic! Aici, la Cluj, e o raritate.

  7. incolor   •     Author

    zacusca. sunt dependent de zacusca. platesc oricat pentru o zacusca buna. platesc si pentru una proasta din comert de obicei. Zacusca cea mai buna e cea facuta in casa ca si iarba. Vinetele s-au nascut sa fie zacusca.

  8. calina   •     Author

    face maica-mea o friptura de miel ceva de speriat.
    eu cand o mananc cu mamaliga si usturoi simt ceva de genul…”nu vreau sa se mai termine mancatul asta”, nu ca mi-as dori sa mananc mai mult, dar senzatia, gustul si mirosul sunt irepetabile si inconfundabile si de fiecare data imi doresc ca acea masa sa se prelungeasca, metaforic sau nu, intreaga zi, sa nu ma satur si sa nu se raceasca sosul.

  9. myself   •     Author

    nu stiu despre voi dar eu deja salivez

  10. silvia   •     Author

    Ciudat, draga domnule, ca tocmai astazi ai scris despre mancare. Caci tocmai astazi am fost invitata sus la masa de catre seful meu (firma unde lucrez are birourile jos si casa de sefi la etaj), pentru a manca o supa de ciuperci extraordinara, facuta de el. “Pentru ca fac treaba buna la job”. Doamne, avea supa aia un gust… Facuta cu ciuperci proaspete, arata si mirosea a toamna, jur!

  11. mi   •     Author

    Pai,ciorba cu perisoare si o friptura de porc cu pere,apoi desert:o “semi -negresa”(caci avea sufletul pur si vanilat:P),cozonac si bineinteles un vinisor rosu ca sa se asorteze!
    Negresit oameni dragi pentru hohotele de ras asezonate cu lacrimi!
    Efectul scontat: senzatia de confort si gandul ca”Asa trebuie sa fie!Daca am asta in fiecare sapt nu-mi mai trebuie nimic!”

  12. andix   •     Author

    niste bucurii simple, ia, acolo…
    la Polul Nord (sau in orice caz peste paralela 60): mici, carnaciori trandafir, gulas si ficatei trasi in costita, facuti la cuptor.
    ba si o mamaliguta coapta, cu ou, branza si smantana. data si ea la cuptor o vreme.

    in 9 luni, inca nu am mancat ren… din cauza de ce’am spus mai sus 🙂

  13. ferguson   •     Author

    O tipa a primit un sac de vinete de la un admirator la redactia revistei glossy unde lucreaza 😀

  14. gloria   •     Author

    dupa 16 ani de abstinenta pot spune ca mugurii mei gustativi se bucura de fiecare data enorm cand dau de :
    1.vinete à la mama
    2.rosii de gradina ( cu forma ciudata,cu bube,coaja subtie si samburi putini )
    3. SAVARINE cu frisca din lapte ( in 2005 am cautat in Timisoara in disperare….peste tot numai frisca de soia…ca un omagiu la salamul cu soia al lui Ceasca ! )
    In ultimul sejour la Bucuresti nu am mai prins savarine , dar drumul nu mi-a fost in zadar : am gasit AMANDINE ” ca pe vremuri ” : f. dulci si insiropate.
    4. tot in ultimul sejour : branza de burduf in coaja de brad. Am vandut-o nemtilor cu cartofi fierti fierbinti si unt —-pe paine cu unt nu a avut succes 🙁

  15. Monica   •     Author

    haida, ca-mi plac povestile cu mancaruri, mai ales ca vin dintr-o casa calda, o incapere numita bucatarie…cu un raft imens, ca de biblioteca publica, plin de carti de bucate, taieturi din reviste si caiete umplute, pagina cu pagina, de retete cum numai in povesti mai afli…cu un dulap intreg plin de ustensile, oale, cratiti, tavi si forme de prajituri, cat sa stii ca iepurasii si pisicutele din turta dulce nu au fost facuti in casa lui Mos Craciun, ci de mainile mamei…o incapere in care am petrecut mult timp lingand oale golite de crema, cersind margini de prajitura sau exclamand cu bucurie : “asta e defect/ cam ars” la cate un biscuit ce nu atingea perfectiunea cand era scos din cuptor. Urma sa fie al lor pe loc, asa fierbinte.
    O incapere din care pulpele de pui nu ieseau cu os ci cu un cabanos fin pe mijloc, unde sarmalele erau mari, deoarece in interior se aflau 3 mai mici, unde gogosarii murati se rusinau daca erau prinsi goi, asa ca aveau prune sau conopida in mijloc, unde morcovii din muraturi erau in forma de fluturi, sa nu uitam ce mancam:) unde Zserbo, Kugelhoff si Puskin nu erau niste indivizi veniti la masa ci exact ceea ce mancam noi, unde s-a nascut faimosul Ou al lui Columb, fiert din zeci de alte oua, intr-o basica de porc( urat cuvant!) cu mare atentie, sa ramana galbenusul la mijloc ( acesta fusese fiert inainte si pus apoi in marea de albusuri) si de unde vin toate cele 5 feluri de mancare la gandul carora hipersalivez si acum, cand scriu…
    1. rasol de gaina cu sos de visine si piure de cartofi pentru ca venea intotdeauna dupa supa grasa si galbena de gaina ( ce fain era sa unesti boabele de grasime pana se faceau o insula mare!), cu taietei facuti in casa…
    sosul de visine era, insa, marea bucurie..e simplu: unt topit cu faina, lapte, si cand se incheaga Bechamelul se stinge cu compot de visine… sosul se pune langa cartofii piure, bine frecat cu lapte si mult unt, nu peste ei, da?
    2. rulada cu piure de castane si visine
    tin minte si acum cand a fost descoperita: intr-o revista din URSS…vad clar tiparitura…
    Pentru ca febletea mea, piureul de castane, rar se mai gasea pe piata in acei ani 85, mama s-a gandit sa inmulteasca ideea de castane cu frisca, il punea intr-o foaie de rulada, presara si visine( cred ca cele din visinata dadeau un gust mai bun) rula totul si invelea intr-o glazura de ciucalata…apoi mari decoruri..
    3. Tort Puskin- nu atat pentru pentru gustul atata si atata de fiiiiiiiin, pentru cat de pufos si usor era ci pentru ca dureaza 24 de ore sa il faci…o adevarata bavaroaza in straturi, din mai mici in mai mari, o matrioska de tort, ce mai!…s-a intamplat un Tort Puskin la familia mea de un revelion, pe un ger imens, numai bun sa raceasca toata compozitia, ore intregi, pe balcon…vad si acum vizitele CTC ale mamei, vizitele secrete ale lui fratello, care mereu venea cu un deget cremos de afara.. se face din cel putin un litru de frisca lichida, multe oua, vanilie, si fructe..si piscoturi de sampanie, doar e pentru mari evenimente, nu? il umileste din start pe mult mai pricajit in ochii mei tortul Diplomat, si de aceea, poate, se mananca atat de rar…sa simti sarbatoarea cu fiecare papila gustativa..
    4. Krémes…sau Kremschnitt:) pentru ca nu e doar o simpla prajitura, ci o adevarata categorie, cum aveam sa constat in Ungaria
    asadar nu e acela simplu, de cofetarie de cartier, care, de cele mai multe ori e un milles feuilles deghizat in ceva cubic cu aspect de coliva, ci cel putin ala facut de mama, cremsnitul luxemburghez, care, intre cele doi foi de placinta are nu doar un simplu strat de crema de vanilie, ci si unul de frisca bine batuta cu gelatina…foaia de deasupra ar fi jenanta daca ar fi pudrata cu zahar asa ca e desenata( tip teste Rorschasch) cu ciocolata topita.stiam eu de ce luam cofetariile din Szeged la rand, ca sa vad care ce kremschnitt are in plus…nici kremschnittul de la Capsa nu e de lepadat, pentru simplul motiv ca, asa cum nicaieri nu am mai gustat, cofetarii de acolo pun coaja de portocala in crema de vanilie…ahh!
    5.gomboc(se pronunta gombotz)minunatele galuste cu prune ori caise, mere, banane…orice fruct prinzi in casa( cel cu mango, inventat de mine, e cel mai cel:)
    mare traditie la noi si mai la vest, in Ungaria: mananci cate galuste poti…se fac adevarate concursuri iar castigatorii, imaginati-va, dau si cate 30 pe gat:)
    pentru marile gospodine, aluatul de knuddel, cu cartofi fierti zdrobiti, oua si faina, pentru cele modernesi grabite, aluatul de ecler, din ulei si apa, cantitati egale, fierte, aceeasi cantitate de faina aruncata in oala luata de pe foc si amestecata vartos…peste care, la racire se toarna si ouale…galustele formate se fierb pana se ridica la suprafata si apoi se tavalesc in pesmet fin incins in tigaie..se presara si zahar, pentru cine nu stie ca daca il amesteci cu pesmetul inainte sa il infierbanti, primeste un gust usor de caramel…
    Nu are rost sa inchei recomandandu-l pe Pastorel Teodoreanu si, mai ales, povestea cozonacilor, pentru ca anii trec cu mari tropote si riscam sa uitam, cu timpul, ce e acela un cozonac. unul adevarat, facut din 50 de oua la un kilogram de faina, ca la mama acasa, experimental, si ca in scrierile lui Pastorel

  16. zalex   •     Author

    ultima data cand mi-a plouat in gura a fost la restaurantul lui tanti violeta… nu prea iesim sa mancam la restaurantele din capitala din doua motive: 1) servire proasta 2) mancare si mai proasta… la tanti, insa, a fost neasteptat de bine: supa de piept de pui limpede (deranjata doar de cativa sterlici), chifle cu malai, rata stropita cu bere neagra pe orez – toate date la cuptor. bineinteles, atmosfera “de casa”. mai multe aici : http://fotozaharia.blogspot.com/2008/08/tanti-violeta-gateste-bine.html

  17. Darius cel Tulbure   •     Author

    O ţuiculiţă şi un gulyas aspru cu ardei iute. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult?

  18. locke   •     Author

    Eu mananc la pranz cu colegii de birou. Se dau jos actele si alte nimicuri de pe un birou, se tapeteaza cu o fata de masa din hartie A4 din imprimanta, se scot mancarurile din frigider si…haleu, nene!
    Ieri am mancat o delicioasa mancare de vinete cu usturoi, facuta de mama unei colege. Avem obiceiul ca fiecare sa aduca de acasa ceva facut de el/ea (sau de catre mama, sotia, prietena…d-ai casei oricum), apoi sa impartim.
    Imi place asa, o masa impartasita este mult mai gustoasa!;)

  19. Orianna   •     Author

    Da ce spuneti de o slanina cu ceapa, care atunci cand o mananci cu prietenii, o condimentezi cu voie buna, palinca de satu-mare si paine atunci scoasa din cuptor, brusc devine “collesterol free”, “bio”. Ca sa nu mai spun ca n-a vazut e-uri decat in cuvantul ceapa 🙂

  20. Iulia M   •     Author

    Subscriu, my dear…I’m also addicted to zacusca… Am mancat intr-o saptamana 5 zile consecutiv zacusca & salata de vinete…. ce binecuvantare…

  21. diana   •     Author

    in seara asta m-am bucurat de ”macaroon”-ele care au calatorit cu mine din Maastricht cu masina la Koln, si de la Koln cu avionul la Bucuresti.

    Macaroons, adica un sandwich din 2 bezele cu crema la mijloc.

    Am luat asa: macaroons cu aroma de ciocolata, capucino, lamiie, zmeura si nougat. Cele mai bune: lamiie si zmeura.

    Ca sa nu se striveasca, le-am tinut cu mine, in poseta, vamesul s-a amuzat de ce sint in stare sa care femeile in poseta…dar n-a comentat…. linga poseta cu macaroons aveam si o punga mare cu un ventilator vechi cumparat de la un flea market din Koln, organizat duminica pe cheiul Rinului.

    Razvan, as pune si poze cu macaroons si cu ventilatorul, dar nu ma pricep sa pun poze in comments. Se poate?

    Daca tot sint aici: cumva ai fost marti seara la ziua lui Andras? parca te-am zarit acolo…

  22. independe   •     Author

    mi se pare mie sau trimitere la mancare era doar o ironie pentru “carpe diem?”

    corcodelele acre acre si carnoase sunt cele mai bune lucruri de care n-o sa ma satur niciodata.

  23. Adina   •     Author

    Mancarea devine cumva foarte foarte buna atunci cand o gatesti pentru cineva. Imi place foarte mult sa fac cozonaci de Craciun, sau torturi pentru zilele de nastere ale prietenilor, pentru ca mai ales un anumit fel de dragoste trece prin anumite tipuri de stomac :). E frumos si atunci cand apare cineva pe neasteptate si improvizam cu orice gasim prin bucatarie. E trist atunci cand prietenii pleaca in alte orase, si mancarea isi pierde din gust, rezultatul e uneori drastic: ma transfer pe cantina unde totul are gust de fiertura, pentru ca nu vad sensul gatitului de una singura. Desi mananc, atunci am impresia ca nu mananc cu zilele, pentru ca sunt mereu cu gandul altundeva la cantina.

  24. violeta dinca   •     Author

    f simpatic. Multi isi inchipuie ca-s o tanti-matusico-bunicuta afabila, cu batic in cap si sortulet inflorat:).
    Sa va fie de bine! Va asteptam in decembrie la cozonaci si turta dulce.

  25. cinema victoria   •     Author

    Intr-o zi, acu’ vreo zece ani, am urcat de la Busteni la Piatra arsa. Eram rupti de foame si, cand am intrat in cabana, a trecut un tip pe langa noi tinand in mana un cosulet cu paine. Ne-am uitat la painea aia ca niste lupi, apoi unul la celalalt, si am inghitit in sec, gata sa ne napustim asupra bietului om. 🙂 Ce vreau sa zic e ca pofta pe care am simtit-o atunci pentru feliile acelea banale n-am mai incercat-o niciodata, nici macar in fatza unui platou cu foie gras la Casa Vernescu. 🙂

  26. cria   •     Author

    azi am facut ciorba de fasole cu tarhon si ciolan afumat. am mancat de doo ori, la fel si familia, apoi am chemat lumea la masa. lumea n-a aparut de data asta (diverse obligatii, schimbari de program, etc.), asa ca maine iau ciorba cu mine la pachet si plec eu in lume 🙂
    aaa, am pus si ceapa rosie taiata solzisori, amestecata cu putin otet si sare, direct in ciorba fierbinte din farfurie. de fason.

  27. dorsidor   •     Author

    Clatite cu banane, finetti si frisca! bananele se prajesc in putin unt, pe clatita se pune finetti si apoi se ruleaza cu banana! se orneaza cu frisca!! deliciu cu multeeee calorii!!!

  28. Kat   •     Author

    Cum a dat frigul, s-au inmultit si poftele…culinare.
    Ieri -variatiuni pornind la o salata de rucola – am combinat-o cu prosciutto, parmezan ras, rosii, ulei de masline, lamai.
    In loc de prosciutto azi am pus niste kaizer (felii taiate f subtire, prajite crocant).
    Iar la desert, ceva dulce improvizat cu ce am gasit prin casa: niste piersici din compot asezate pe gauffres stropite cu amaretto, totul acoperit cu ciocolata rasa si scortisoara.
    Reteta si foto http://placerisizile.blogspot.com/2008/11/reteta-pentru-lenesi-desert.html

  29. dildobrica   •     Author

    1) 1992. franzela cu pateu de porc si ceapa cruda. la costinesti, inainte sa ne culcam pe plaja spre stupoarea familistilor. veniseram sa spargem ultimii banuti necheltuiti in vama de-a lungul verii pe bere ieftina, inainte de a reveni in dragul nostru bucuresti. pateul de porc era din ultimul lot comunist inca in vinzare in alimentara din mangalia (acu mi-amintesc si de celebrul nectar de piersici la sticla cafenie de jumate, din acelasi contingent), iar ceapa frigea a dracu… ca d-aia o stingeam cu franzela.

    2) caracatita a la gallega, pimientos de padron si tortilla de patatas pe insula ons. se fierbe bine caracatita (daca nu, ramine pneu), se taie in bucati, se aseaza pe un fund de lemn, se stropeste cu ulei de masline din belsug (cu nitel usturoi in el daca se poate), pe deasupra boia de ardei. se serveste deci cu ardeii de padron prajiti in ulei de masline si cu celebra tortilla de patatas. a, se uda gitul la intervale regulate cu un vin alb de ribeiro rece rece. si se scruteaza atent horizontul sau apa albastra sau coasta galitziei.

    3) durum falafel libanez cu tahina (pasta de sesam) si taboulet. taboulet-ul este mincarea cea mai energizanta, refrechisanta, sanatoasa si simpla pe care o cunosc: un manunchi-doua de patrunjel proaspat taiat nu foarte marunt, citeva rosii taiate in bucatele mici, o ceapa si ea taiata marunt, sare, piper si muuulta lamiie (cam una la un manunchi de patrunjel). rezultatul e o bomba de vitamina c, care-ti lasa stomacul pur si simplu euforic si plin de dorinta.

    4) ciorba ardeleneasca de ciolan afumat, cu fasole, rosii si smintina. vai de mine… da trebuie s-o faca un ardelean!

    5) dulceatza de nuci verzi, de care n-am mai auzit de ani buni, pe unde-o fi…

    ar mai fi multe, poate si poze, insa in episodul viitor poate.

    si inchei cu traditionalul “god bless zacusca”, fara de care cina cea de taina poate ca nici nu s-ar mai fi organizat.

  30. Pingback: Daca « pur si simplu.eu

  31. rocadi   •     Author

    🙂 ce destin au si vinetele! pre-destin….macar ele stiu pentru ce s-au nascut.

  32. mioara   •     Author

    Monico, te conjur ! Publica-ti retetele, ca de nu…

    N-oi putea lasa printesei mele, pe langa “cu un raft imens, ca de biblioteca publica, plin de carti de bucate, taieturi din reviste si caiete umplute, pagina cu pagina, de retete cum numai in povesti mai afli” si “cateva pagini scoase la imprimanta, cu un Times New Roman lipsit de personalitate, sa ascunda bine magia Adevaratului Tort Puskin” !!!

    Multam !

  33. Monica   •     Author

    bine! te tin la curent.

  34. Ana-Maria   •     Author

    Comentariul tau ar putea fi un articol in sine. Delicios ca un cozonac pufos si cald de Craciun!

  35. miha0509   •     Author

    Eu nu prea maninc, sunt mai mult “gourmet”. In schimb, imi place sa prepar, sa caut retete originale, noi – cel putin pt. mine – . “Bucataria” e o evadare . Dar nu numai. E si ceva similar cu jocul in nisipul de la malul marii …
    Ieri am comis o salata de vinete cu susan. Exceptional ce poate sa iasa din clasica salata de vinete, daca scurgi in ea, la final, citiva stropi de lamiie si adaugi putin susan copt – dupa gust, eu fiind moarta dupa susan, pun destul de mult- (rumenit citeva minute intr-o tigaie de teflon – fara grasime ! – ca sa fie ca si copt- lasat apoi sa se raceasca ! )

  36. anna   •     Author

    Pot fi si asa zisele ICRE FALSE…asa ca poate n-a fost chiar gresit pusa acesta intrebare

  37. Marcel Ghita   •     Author

    Mie ,ce sa zic ,cel mai mult imi palc maincarurile traditionale sarmalutele cu mamaliguta,ciorba de burta si gratarelul ! dar ma dau in vint ,recunosc dupa spaghetti ,pizza si mai ales ca desrt tort ! obligatariu de ciocolata!!!

  38. Madalina   •     Author

    Delicios articolul…..ma face sa visez

  39. Madalina   •     Author

    Zalex….intotdeauna reusesti sa imi faci pofta de mancare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *