se făcea că mă spălam pe mâini în faţa unei chiuvete pline cu gheaţă, peste care se odihneau nişte petale de trandafir roşu. eram în toaleta unui restaurant fin din centru şi la chiuveta de alături se spăla pe mâini o domnişoară care nu părea de pe la noi. dar avea aerul acela semiamabil al occidentalilor dresaţi să zâmbească fără motiv. ni s-au întâlnit privirile în oglindă şi am vrut să îi spun ceva de genul: şi mie îmi place să vin din când în când să mă spăl pe mâini aici. am stat liniştit, că zâmbetul ei nu anunţa foarte mult umor.
între chiuvete era o piramidă de prosoape mici, rulate sul, pline de petale roşii, cum se face în zona Buzăului.
a luat unul şi a început să se şteargă pe mâini, cu un aer uşor stânjenit, şi apoi a rămas cu el în mână, căutând o soluţie. i-am arătat o fantă de sub chiuvetă, unde trebuiau aruncate prosoapele folosite, mi-a zâmbit puţin mai destins şi a înclinat capul a mulţumire. cred că asta ne-a apropiat şi mai tare.
s-a mai uitat o dată în oglindă şi de jur împrejur şi parcă a plecat cu greutate. s-a uitat la mine ca şi cum m-ar fi salutat şi am vrut să îi spun: nici eu nu mai stau mult.
dar am tăcut. apoi am râs singur şi m-am întors la companionii mei.
Lasă un comentariu