Dacă arde şura, unde mai dorm vrăbiile?

Când nu te preocupă nimic, te trezeşti că începe să te hărţuiască sexual grija. La fel se întâmplă şi când nu prea te duce capul să discerni între împlicaţiile subiectelor. De-asta se investeşte atâta energie în idioţenii care par să ne ardă la tălpi de esenţiale ce sunt.

Şi probabil tot din cauza asta, lucrurile vitale sunt lăsate pe mai încolo, cu atât mai mult cu cât cer mai multă implicare decât rahaturile.

În spitale se discută despre divorţuri, accidente, amantlâcuri şi ce maşini s-au mai buşit la televizor. Pe stradă se discută despre bolile altora, conspiraţii şi ce grea e viaţa când eşti sănătos, bine-mersi.

La televizor nu se discută despre nimic, în majoritatea cazurilor, dar chiar şi aşa tot rezultă că tot ce are legătură cu solidaritatea sau conştiinţa trebuie să intre mai pe la coada buletinului. Probabil că aşa se şi învaţă lecţia mizelor mici care au efecte mari.

Nu iese mai nimeni în stradă pentru libertate, egalitate sau demnitate. Dar iese să mai spargă un cauciuc, să mai rupă o bancă, să mai spargă o sămânţă şi să caşte gura.

Sigur nu e nicio vină la mijloc, atât poate duce şi creierul de bibilică şi tot atât de angajant sună şi mesajele şi liderii. Dar prea seamănă totul cu o comedie absurdă, cu atât mai mult cu cât deja devine presant să economisim energie.

Normal ar fi s-o economisim şi pe cea mentală, să ne menajăm puţinul care ne-a mai rămas şi să fim pe fază la kestiile mai glorioase. Un pic de omenie, un pic de răbdare, un pic de umor, un pic de şampanie, un pic de control şi ce bine ar merge treaba, mamă, mamă.

Apropo de bunăvoinţă, mai râd şi acum de mine amintindu-mi cum uneori, dimineaţa devreme, când udam grădina la reşedinţa mea de vară e la ţară, mă trezeam că lăsam cu generozitate furtunul şi la rădăcina tradiţionalei antene tv, adăpostită discret între doi pruni.

Mai ecologist de atât e greu să fii, cu atât mai mult cu cât antena acum vă aparţine la fier vechi. Dar pentru că tot vorbeam de anecdote la care se poate râde, ar fi amuzant să avem parte măcar o zi de o monitorizare audio-video a vieţii noastre.

Cu toate momentele de aşteptare, în care ne comportăm ca şi cum nu ne-ar vedea nimeni, cu toate grimasele infecte, cu pufniturile, trântelile de uşi sau obiecte, mizeriile mici, vorbele în doi peri, invidia, jegul, impostura, egoismul rapace.

Curând se va rezolva tehnic şi asta, dar nu cred că vom putea beneficia de acest avantaj negativ, decât dacă avem pile la roboţii din serviciile secrete ale lui Spielberg. Ăsta ar fi un bun punct de plecare pentru a putea sesiza adevărata proporţie a mizelor din jurul nostru.

Am întânit oameni care obişnuiau să facă asta în fiecare seară, să-şi povestească unul altuia cu multă atenţie tot ce li se întâmplase peste zi.

Aşa mai găseau câte un capăt de gest nelalocul lui, câteva cuvinte pripite, o furie nejustificată, revolte stupide, un vraf de regrete fără acoperire, implicări multiple şi inutile, plus multe alte tipuri de frâne în calea seninătăţii sau a curăţeniei.

Acum, nici măcar la psihanalist nu mai faci asta, că vrea şi omul să închidă şi să se ducă şi el acasă, fie şi cu riscul de a se enerva în trafic şi de a ajunge să-l ameninţe pe şoferul de alături că-l loveşte şi-l azvârle în stâlp, pentru că nenorocitul cine ştie la ce se gândea când o fi făcut vreo manevră care într-o minte tulburată devine vădit duşmănoasă.

Oricum, ăsta este cel mai subţire exemplu despre cât de descreierată e opinia publică şi cât de puţin merită să contezi pe ea, atunci când chiar îţi pierzi vremea cu speranţe că măcar un pic se înţelege corect.

Am plecat de a un proverb oltenesc, care rezumă perfect lupta continuă a omului împotriva lui însuşi, cu ramificaţiile de rigoare. Se deduce uşor cât de mult se concentrează fiinţa pe kestiile complet laterale şi cât de mult aşteaptă din acea direcţie.

Un fel de traducere modernă, mai puţin profundă şi mai din topor, ar rezuma: ce-am avut şi ce-am pierdut. Cu singurul amendament fundamental, că deşi logica spune pe dos, e din ce în ce mai clar pentru majoritate că poţi să pierzi ceva ce nu ai avut niciodată.

12 comments

  1. sam   •     Author

    Budismul e statia in care coborim toti din trenul asta, Razvane. Curaj, nu esti singur.

  2. Ionut   •     Author

    “Nu iese mai nimeni în stradă pentru libertate, egalitate sau demnitate. Dar iese să mai spargă un cauciuc, să mai rupă o bancă, să mai spargă o sămânţă şi să caşte gura.” atat de specific romanesc.. pacat de noi!

  3. sabin   •     Author

    faina scriitura, faina si ideea cu budismul. sigur nu esti singur…cel putin eu am dat de multi care cauta alte niveluri de constiinta in arta, matematica, spiritualitate, politica, afaceri si multe alte ‘domenii’, pe patru continente diferite. si nu sunt mai cu mot ca altii. oi fi intrat intr-o ‘self fulfilling prophecy’ da’ chiar am impresia ca se mai lumineaza lumea.
    experienta personala ma incurajeaza deci sa continui…drept e ca in ultimii ani am trait in Romania maxim doua luni pe an…si perioadele scurte petrecute in tara m-au ajutat sa-mi pastrez energia pozitiva 🙂

    avem ocazia in fiecare zi sa descoperim ca traim…hai ca se poate 🙂 sper sa continui sa scrii in aceeasi nota, ca multi te citesc si le cade bine.

    salutari!

  4. pierpatrat   •     Author

    Când nu mă preocupă nimic, mă trezesc că începe să mă violeze sexual griji ciudate. Şi una din aceste griji ciudate este legată de vrăbii.
    Acceptăm cred, cu toţii, ca exerciţiu de logică elementară că pe planetă sunt miliarde de vrăbii. Oare or fi mai multe ca oamenii ? Dacă da, înseamnă că sunt cu tonele, iar când îşi iau zborul de pe partea luminată a pământului, acesta are chiar abateri minore de la traiectorie. Grija care mă hărţuieşte este unde mor toate vrăbiile astea. Eu la viaţa mea dacă am văzut 20 de vrăbii moarte. Cred că astea sunt veşnice şi în număr constant, moartea fiind la ele un simplu accident.
    La fel despre ciori.

  5. doho   •     Author

    Dupa Sarbatori facem un criticall mass in Cluj. E mai greu de adunat lumea, dar o sa fim cateva zeci de biciclisti. Blocam traficul si am sa trimit mailul in prealabil la jurnalisti. Ma astept sa vina vreo 20, mai mult pentru spectacolul soferilor furiosi decat pentru cauza unui trafic mai decongestionat si folosirea unor mijloace de transport eco-urbane. Deci, se iese “în stradă pentru libertate, egalitate sau demnitate”, chiar daca nu atat de des pe cat ne-am dori! Budism sam, fatalism Ionut? Hai ca se poate mai cu talent. Paste Fericit!

  6. Vincent   •     Author

    DA Razvan….ai perfecta dreptate! Dar oare putem sa schimbam cumva asta? Unde gasim puterea sa redobandim lucrurile esentiale ce ne trebuie atunci cand in jurul tau e tot o mocirla si un jeg continuu? Cum scapam de aia care isi arunca bilele de voma pe tine in fiecare zi si cum putem sa-i ignoram?
    De asta suntem si deprimati mereu…ne uitam bucuriile, idealurile, placerile si nu le regasim decat atunci cand este deja prea tarziu si numai suntem in stare sa facem nimic. Ne imbolnavim cu zambetul societatii isterice pe buze si haotizam acut intr-o chestie pe pare a fi viata.

  7. razvan   •  

    uite cum ma bagasi in boala. :)) e clar ca nu ne concentram pe ce trebuie. crezi ca vine extraterestrii si strange vrabiile pt experimente pe ciori?

  8. diana   •     Author

    Sper sa ai dreptate, sa fie sub 50 de extraterestri ca si asa imi e frica de ei. Dar cam putini pentru atat de multe ciori si vrabii. Of of, chiar ai facut sa ma ingrijorez. 😉

  9. edi   •     Author

    mda.

    putina bunavointa zici ? pai asta e ceea ce exista, dar lipseste cu desavarsire.

    si zic ca vine si de la prea putina bucurie de viata si prea multa incrancenare.

    ma uit la baietii astia, si desi nu canta de ma dau pe spate, imi place bucuria si exuberanta lor
    http://www.youtube.com/watch?v=Puc0ZiVRESU

    Va dores un Paste fericit alaturi de cei dragi.

  10. sam   •     Author

    Stai, ca mi-a mai venit o idee: daca tu inchizi blogu asta, unde se mai ia atata lume in serios?… Te-ai gandit vreodata la asta?

  11. Pingback: ArTiStul mă semnez » Arhiva » www-uri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *