De ce iubim cretinii

Întotdeauna m-am întrebat de ce nu mă pot desprinde de o scenă în care sunt implicaţi cei numiţi incorect politic cretini. De unde vine fascinaţia asta pentru prostiile delicioase şi aproape hipnotizante pe care le spun, le fac, le răspândesc ca pe puful păpădiei membrii celei mai populare grupări fără organizaţie din lume?!

Am văzut pe HBO ultimul film al lui Tudor Giurgiu, Nunţi, muzici şi casete video, un documentar despre viaţa şi faptele unora dintre cei care fotografiază şi filmează cu suflet şi gingăşie nunţile din ţara noastră şi deşi primul impuls a fost să fug urlând din faţa televizorului, nu am reuşit nicicum să părăsesc acest spectacol aproape imposibil de imaginat într-un tablou definitiv şi coerent.

Pe bucăţele, toţi ştim câte ceva, toţi am experimentat aceste senzaţii amare şi demente, fie că ne-am distrat, fie că doar am îndurat, din obligaţie. Dacă er fi nevoie de un Borat românesc, filmul lui Giurgiu se descurcă de minune şi poate face pentru turismul nostru un pic din ce a facut marele personaj mustăcios pentru Kazahstan, ai cărui conducători, deşi au protestat iniţial, au ajuns să mulţumească din suflet pentru promovarea indirectă şi benefică.

Râde şi nu judeca, asta ar trebui să fie a 11-a poruncă, pe care cu toţii ar trebui să o practicăm cu smerenie, pentru că suntem mereu răsplătiţi pentru înţelegerea şi atenţia cu care îi ascultăm pe cei care ne arată în felul lor că relativitatea există şi că este singurul stăpân al lumii.

Probabil că incapacitatea asta de a-ţi dezlipi ochii sau urechile de pe un tip care spune miresică e rudă cu fascinaţia cu care se înghesuie lumea să vadă accidente, aceeaşi cu care mergea să asiste la execuţii publice sau îşi arăta zgărieturile contra cost în copilărie: dă-mi cinci lei să-ţi arăt buba. Dar adevărata bubă e că tot timpul avem de învăţat cu atât mai mult cu cât tot timpul ni se pare că am aflat deja totul despre atotputernicia duioasă, voioasă sau agresivă a nesfârşitei prostii omeneşti.

În fiecare dimineaţă pe National Geographic sunt documentare cu africani. În mod normal, orice nuntaş din România poate râde alături de ceilalţi meseni o viaţă văzând cam cum arată o nuntă în deşert, unde nu există case, ci doar paturi sub cerul liber, şi nişte oale alături, în chip de bucătărie americană, foarte deschisă.

Orice doamnă îmbrăcată frumos la o nuntă de pe la noi ar râde până i s-ar desface sarmalele din cap de toate coafurile africancelor, după cum domnii în costume de tergal s-ar simţi doctori docenţi pe lângă bărbaţii din trib care încearcă să obţină bunăvoinţa sexuală a femeilor, rujându-se cu un praf extras din acidul pe care îl conţin bateriile.

Cum totul devine o chestiune de coduri culturale, care ne fac să ne simţim atât de finuţi şi deosebiţi, reciproca nu are cum să fie o probabilitate. Aşa că toată industria asta apocaliptică a evenimentelor de neuitat nu va avea niciodată cum să se oprească, să se uite în oglindă şi să leşine de groază sau de râs, pentru că nimeni nu o să accepte că Borat e viitorul şi că acum Kazahstan înseamnă pretutindeni.

E greu de crezut că pentru foarte, foarte multe perechi de îndrăgostiţi, în anul 2008, în plin avânt al internetului şi al tehnologiilor de teleportare, încă mai inseamnă ceva să îşi facă o fotografie la o barieră, fiecare de cealaltă parte, sau alergându-se pe un stadion pustiu, care este, aşa cum minunat interpreta un participant la nuntă, chiar stadionul vieţii, pe care cu toţii ne întrecem, avem parte de obstacole, de arbitri mai drepţi sau mai puţin drepţi, de galerii entuziaste, de gazon sau de noroi.

Într-un fel, când ajungem să acceptăm că de fapt avem nevoie, că suntem condamnaţi să depindem afectiv de cei de care râdem, înţelegem că planeta este într-un fel salvată, pentru că are măcar o resursă cu adevărat inepuizabilă. Iar când soarele va înceta să mai lumineze, vom şti că am lăsat în univers o amintire. Ceva frumos, deosebit.

publicat în evz, cu voia Marelui Publicist, azi, 29 novembre

13 comments

  1. andix   •     Author

    da, bă!

    am fotografiat 5 nunţi la viaţa mea. 4 din cele 5 cupluri au divorţat. al cincilea cuplu a emigrat. n’am har, asta e — tre’să fii cioplit dintr’o piele tare groasă ca să poţi.

  2. razvan   •  

    si acuma faci poze cu ursi polari, drept rasplata 😉

  3. engambament   •     Author

    vai de mine, io nu vreau sa divorteze si ursii polari!

  4. andix   •     Author

    @razvan: crezi că m’a bătut Dumnezeu? 🙂

    @engambament: ei trăieşte in “open relationships”, n’are cum. de altceva mi’e mie – să nu divorţeze aurora boreală că atunci chiar am pus’o.

  5. lumi   •     Author

    bravo lui tudor!abia astept sa vad filmul!
    am lucrat cu el cot la cot in filmarea unui videoclip pentru “gaz pe foc”, acum multzi ani,eu faceam fotografiile pentru revista, el filma!stiu ca are idei si ma bucur ca asa, ca o coincidentza o casa de productzie asa importanta ii sponsorizeaza filmul, in acelasi timp in care am batut palma cu unlivreuneimage pentru my artistic object care iese anul viitor pe piatza!e enorm de important pentru un artist sau om de imagine ca sa vada ca cineva chiar investeste in munca lui.
    despre subiectul abordat, as avea ceva picanterii pariziene de trimis in domeniu!poate le punetzi pe galeria mesmerize?!ti le trimit acum pe mail!

  6. iselin   •     Author

    De vazut si IDIOCRATIE, tot pe HBO.
    Umor american, poante explicate, morala genul “stay in school”, dar tot iti pui intrebarea bai, dar pana unde poti sa decazi …?

  7. cinema victoria   •     Author

    si pe mine m-a fascinat recent cuvantul asta, “miresica”, si atata m-am hlizit in toate partile la adresa lui, ca la un moment dat mi-a spus cineva ca exista chiar un site cu acest nume, recte http://www.miresici.ro. ma credeti ca n-am avut curaj sa intru pe el? 🙂 groaza a invins, nu stiu cum sa zic …

  8. say   •     Author

    Nu poti avea sentimetul sigurantei in cazul in care decizi sa spui adevarul… chiar si cu diplomatie. 🙂 the fight will go one

  9. Dragos Roua   •     Author

    eu sunt siderat chiar in momentul asta de manifestari ale cretinismului pe expresie tehnologica, prin email sau web.

    sepctacolul halucinant al frustrarilor ireversibile acompaniat de inaudibilele bufeuri ale bufonului deghizat in duamna dependenta de diazepam 🙂

    daca pare criptic, e pentru ca asa e.

  10. ochiul liber   •     Author

    M-a surprins Tudor Giurgiu cu filmul asta. Merci de atentionare.

  11. io   •     Author

    miresici.ro e doar un site de “oferte furnizori”, inteleg din prima pagina.

  12. Raluca Hippie   •     Author

    Fericiti cei saraci cu duhul….

  13. Dan Gheorghe   •     Author

    Cretinii se imbraca boiereste, vorbesc elevat si dau din coate, reusind sa faca ceea ce oamenii normali nu fac. Cretinul a devenit un simbol in societatea romaneasca, in care nu conteaza ce ai in cap, ci pe cap…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *