fotografii pe care nu am să le fac / 1

in Blog, 31.01.2008

un bătrân pe trecerea de pietoni, ponosit, pantaloni puţin lucioşi de la purtat, o haină groasă de un gri incert, căciulă de astrahan foarte tocită, privire fără speranţă şi o geantă de pânză branduită ELLE.

Lasă un comentariu

  1. Mihai
    31 January 2008 la 31.01.2008 15:39

    La sugestia neveste-sii care o fi genul ala de scorpie ce pune brandul înaintea omului 🙂

  2. io
    31 January 2008 la 31.01.2008 16:20

    … sau pur si simplu n-o mai fi.

  3. Ion Melcu
    31 January 2008 la 31.01.2008 21:38

    Cu tristete as zice ca e de la ultima vizita a fetei care a devenit trendy si mai vine din cind in cind cu cozonaci la el.

  4. iulia
    31 January 2008 la 31.01.2008 23:10

    ce-ti sare in ochi batranul sau brandu’?!

  5. lumi
    31 January 2008 la 31.01.2008 23:15

    si de ce nu le faci?ti-e frica sa nu cumva sa ai succes?!sau esti lenes?!

  6. Raluca
    1 February 2008 la 01.02.2008 05:39

    Vad imaginea foarte clar – inclusiv venele pe mainile inghetate. Asta in cazul in care nu poarta manusi de lana, tot de un gri incert…

  7. raul
    1 February 2008 la 01.02.2008 07:43

    mi-ai amintit de o alta poza memorabila, din Vama Veche : o batrana cu atitudine cara ciorba intr-o punga Humanitas.

  8. zvoner
    1 February 2008 la 01.02.2008 16:54

    Daca tot veni vorba de fotografii pe care nu le-am putut face…
    Cersetor, copil, 13-14 ani, descult, pantaloni ponositi si jegosi, vazut printre doua randuri de masini oprite la stop. Intindea mana catre geamul uneia dintre masini.
    Tricoul de pe el, rosu, impecabil, pe care scria mare: GAP, for succesful living.

    damn.

  9. zvoner
    2 February 2008 la 02.02.2008 23:01

    Si daca tot ma dadusi la gazeta 😀
    Da, era Diesel, for successful living, da’ memoria mea a ramas infipta in mesaj, nu in brand 🙂
    Cei de la GAP n-ar fi prea fericiti…

  10. Ingerul
    5 February 2008 la 05.02.2008 13:35

    In mijlocul strazii ude, luminate de galbenul palid al becului atarnand deasupra, se disting prin ceata usoara siluetele subtiri; spre ele se indreapta cu pasi artrozati tanarul meu vecin de la numarul cinci. Observ adidasii de un alb lucios expirat. Un Sa traiesti vecine! insinuant si horcait aproape zilnic, 1 leu parcarea prea des si cam de doua ori pe an asternutul de pe sarma. Trece, ma uit dupa el. Pe spatele hainei negre scrie PROTECTIVE CARE. Ma mai uit o data la siluete si ma gandesc ca in curand vine postul si vremea manelelor.

  11. t
    5 February 2008 la 05.02.2008 23:37

    cum? cum caram noi, cand eram mici, pestii exotici cumparati de la piata
    ?

← Inchide