Ia-ţi şlapul tău şi umblă!

in Blog, 23.08.2010

IMG-20141031-WA0000

Şlapul, ca şi şaorma cu de toate, ar trebui să figureze pe stemă, în cazul în care s-ar lucra la una nouă. Şlapul merge cu un trening bun şi cu un ciorap alb, flauşat, de calitate, că are dungi. Ehee, târşăitul ăsta nu e aşa de simplu cum crede lumea.

Nesimţirea se vede din mers. Trei sferturi din populaţie îşi târâie picioarele cu burta înainte şi cu o încredere demnă de o cauză mai bună. Calul se cunoaşte după dinţi, omul după călcătură.

Sunetul de şlap tras cu scârbă pe asfalt va fi în viitorul recent la fel de natural ca adierea vântului printre frunze, la fel de firesc precum înjurătura de mamă la intersecţii, la fel de elegant ca zgomotul produs de o linguriţă lovită cu energie de pereţii ceştii în care se pregăteşte un ceai relaxant, zen, de slăbit sănătos şi cu credinţă în bunul Dumnezeu.

Încălzirea globală ne va ajuta să purtăm şlapi şi în cosmos, mai devreme sau mai târziu. În sfârşit, printre drepturile câştigate la revoluţie, loto şi alte jocuri de noroc, am izbândit acolo unde nici nu bănuiam: nimeni nu mai are motiv să se ruşineze că e mârlan. Dimpotrivă, e chiar cul.

Şlapul, ca şi constituţia, e un garant al democraţiei, oricine are dreptul să târşâie oricând, oriunde, cu sau fără ciorap adibas. În mod normal, la cât de bine merg toate, ar trebui să apară şi şlapii îmblăniţi, pentru ca populaţia să nu mai resimtă atât de drastic trecerile dintre anotimpuri. Nu ar fi rău să avem şi nişte maieuri îmblănite, sau măcar nişte şube cu mâneci scurte, pentru iernile blânde care vor veni.

În mod normal, marii noştri creatori de modă ar trebui să se implice şi ei în viaţa picioarelor cetăţii şi să creeze linii de şlapi de zi, de seară, de nuntă, de conferinţă, de team-building corporate, pentru că ei simt cel mai bine ce inseamnă un trening pret-a-porter.

E adevărat că la un şlap bun, investiţia în ciorapi te seacă, de-asta e bine să mai mergi prin Obor şi să furi meserie de la trend-setterii minimalişti din curentul mânca-ţi-aş. (Va veni şi vremea când copiii vor învăţa la şcoală că mai avem un concept intraductibil, pe lângă dor).

Am observat că purtătorii profesionişti de şlapi sunt încruntaţi de obicei, şi rânjesc ca nişte hiene, cu ochii mijiţi. Ei preferă de obicei şlapul alb, care e un fel de tigru alb, un leopard al zăpezilor în industria cauciucului şi scaiului. Albul e un simbol al purităţii, demonstrat ştiinţific de salvări şi cocaină.

Pe vremuri, când nu oricine avea acces la şlap, el se confecţiona din tenişi sau pantofi ieşiţi din uz, cărora li se decupau vârful şi călcâiul. Acum am scăpat de aceste umilinţe şi putem să ne unim cu Jamaica şi să strigăm în Piaţa Universităţii: Bob Marley, preşedinte!

Era papucului a asfinţit, aşa că povestea unui mare bogătan postdecembrist, care a dat o recepţie la care şi-a obligat toţi invitaţii să se descalţe pentru a păşi pe covorul furat din Casa Poporului şi acoperit cu plastic, pare o glumă deplasată. Invitaţii pot veni acum în costum încheiat la toţi nasturii şi şlapi, pentru că trăim în libertate.

Americanii au trimis în spaţiu acum ceva timp o capsulă în care au stocat câteva kestii pe care le-au considerat definitorii pentru civilizaţia umană, niţel Beethoven, niţel rock’n roll şi ceva date biografice ale planetei. Obligatoriu, la următoarea misiune, care ar trebui să fie românească, sau să nu fie deloc, ar trebui să adauge, pe lângă valurile mării, vuietul furtunii ori claxoanele din ambuteiaje, şi lipăitul şlapilor de oriunde: din spitale, de la preşedinţie, de la Ateneu, de la Sfinxul din Bucegi, de la barajul Bicaz, de la alimentara din cartier, de la Disco Ring Costineşti.

Pe lângă şlapi, nu trebuie uitat strigătul ascuţit al flexului, vibrato-ul bormaşinii şi bâzâitul aparatului de sudură, care, atâta vreme cât se aud, demonstrează că încă mai e ceva de distrus în ţară. Într-o bună zi ele vor fi înlocuite de laser, şi în liniştea care se va lăsa peste lume vom putea păşi silenţios mai departe, în şlapii noştri antigravitaţionali, fără baretă.

Doar sunetul seminţelor sparte le va arăta extratereştrilor că nu sunt singuri în univers.

23 august 2010

P.S. Trăim într-un univers armonios: şlap sună deja ca o interjecție, ca o sublimare a prezenței sale sonore în lume. Ca multe cuvinte de origine germană, şlap are semnul exclamării built-in. Şlap, şlap! “Şi atunci el s-a aplecat repede şi, şlap-şlap!, a lipit de perete cu un Hawaianas cei doi țânțari care îl trezisera din somn” (Mihail Sadomasoveanu – Fracții Jderi)

Lasă un comentariu

  1. www.moment.ro
    23 August 2010 la 23.08.2010 11:09

    Tocmai astazi de 23 August Razvane?

    Din turnul tau de fildes nu ai de unde sa stii ca suprematia semintelor Nutline, cele care au insotit ‘zorii democratiei romanesti’ sunt amentiate de un nou produs importat din tara Bulgaria: semintele ‘Djili’. Numai taranii mai manaca Nutline, la oras se mananca Djili fara sare.

    Acestea merg mult mai bine cu ceai rece preparat din extract de ceai sau sucuri preparate din extract de suc.

    Si sa nu uitam: televizoarele omniprezente pe care ruleaza Realitatea. Acasa, in scoli, in spitale, in bodegi, in restaurant trebuie sa fie Realitatea.

    Nu urmaresti Realitatea, nu existi (ce nume providential!)

    Dar si cand nu existi tot este musai sa vezi cum va fi vreamea aici si pretutindeni, azi si in viitor numai de pe telefonul mobil.

  2. SweetwoodFineTeas
    23 August 2010 la 23.08.2010 11:23

    Sunt de acord ca toate acestea au devenit totemuri ale natiunii, dar sa nu uitam ca totusi noi le aducem in prim plan si le promovam. Cat din toate astea vor suferi schimbari-in bine, civilizat- din pacate depinde de noi. Asta este de fapt problema in acest moment si cred ca aici ar trebui sa intervenim. Si cand ma refer la noi, ma refer la cei de 30 care au prins gustul anilor 80 si au sperat in anii 90. Doar noi putem contribui la educatie, bun-gust si simt civic. Si daca nu prin vorba, macar prin sistematizare ajutata de forta exemplului european…

  3. ZaffCat
    23 August 2010 la 23.08.2010 11:52

    Ai uitat un accesoriu indispensabil pentru implinirea vizuala a celui care duce gunoiul la tomberon, in spatele blocului – halatul de casa sau capotul 🙂

  4. gloria
    23 August 2010 la 23.08.2010 13:38

    draga Razvan, de data asta m-a uns la suflet de la cap la coada , fara exceptie 🙂
    banuiesc ca ai evitat in mod intentionat sa mentionezi ca slapii se poarta cu incrancenare si indiferent de estetica pedichiurii, de stadiul de panaritiu si ciuperca al unghiilor, dar mai ales de intensitatea miazmelor provocate de toate aceste imprejurari la un loc ! dar si pentru asta avem o solutie : the CROCS !!

    in alta ordine de idei: ce ne-au spus ei la scoala despre dorul cel intraductibil nu e chiar asa. Cel putin in germana ii zice : Senhsucht. Si se simte tot asa….

  5. ciprian
    23 August 2010 la 23.08.2010 14:04

    Daaaaaaaaa superb post !
    Mai grav este ca şlapul a fost dus de romani si prin alte tari…ca si maneaua (saptamana trecuta am fost in sudul Bulgariei la hotel de 5 stele si la o mare petrecere la piscina, mi-a fost dat sa aud cikalaka-ciki-cea in limba bulgara).
    Mai avem putin si vedem/auzim la mondialele sau olimpiadele de patinaj artistic ritmuri de Salam sau Caltabos.

  6. c.e.
    23 August 2010 la 23.08.2010 16:43

    nenorocirea este că şlapii sunt cei mai zeloşi cetăţeni în ziua votului.

  7. mmaria
    23 August 2010 la 23.08.2010 18:01

    hi hi hi, dupa ce ai scris (f fain dealtfel) mi s bucuroasa ca in procesul de descaltare eu si cu familia mea am trecut iluminati direct la picioarele goale, sarind etapa intermediara grotesco-tarsaita.
    Apropo de “E adevărat că la un şlap bun, investiţia în ciorapi te seacă,” am identificat o subspecie de purtator mandru de slapi, este vorba de barbatul de varsta medie, cu autfit brandistic de la mediu la suprem de tip “sport”, adica tishort cu guleras, eventual ridicat neglijent-studiat pe ceafa relativ groasa, pantaloni scurti cu dunga, ciorapi ca aia de care zici tu si, no surprise, slapi. asta e tipul rasat cu slapul la (pre)umblare.

  8. […] This post was mentioned on Twitter by razvan exarhu, Andreea Alexandra, Marius Zaharia, Sabin Gilceava, alexandru chiriac and others. alexandru chiriac said: RT @exarhu on my blog Ia-ţi şlapul tău şi umblă!: Şlapul, ca şi şaorma cu de toate, ar trebui să figureze pe stemă http://bit.ly/cL1toM […]

  9. Vivi
    23 August 2010 la 23.08.2010 20:45

    Geniala faza cu “manca-ti-as” si atat de adevarata. Ca ex-pat iti pot spune ca “dor” nu e deloc greu de tradus si multe natii il au.

    Dar “manca-ti-as” n-am nici o sansa sa il traduc prietenilor mei. 🙂

    Si ca tot vorbim de lucruri care ni se par romanesti, stii ca nici Lapte Gros nu ne apartine? O gramada de vreme am crezut ca e al nostru, dar ia uite ce se joaca niste coreeni http://www.youtube.com/watch?v=h8s5qHhAbaY 🙂

  10. alexa
    23 August 2010 la 23.08.2010 20:55

    Hai ca asta mi-a placuuutt :))

  11. dan
    23 August 2010 la 23.08.2010 23:06

    șlapii sunt si ei oameni…

  12. » Revista blogurilor impartiali.ro
    (author) 24 August 2010 la 24.08.2010 00:26

    […] Razvan Exarhu: Şlapul, ca şi şaorma cu de toate, ar trebui să figureze pe stemă, în cazul în care s-ar lucra la una nouă. Şlapul merge cu un trening bun şi cu un ciorap alb, flauşat, de calitate, că are dungi. Ehee, târşăitul ăsta nu e aşa de simplu cum crede lumea, cum ar spune Matache Măcelaru’. […]

  13. renata
    24 August 2010 la 24.08.2010 07:14

    Excelent! Mi-a mers la suflet. Cu cafeaua. Pe care am băut-o fără să-mi dau seama. Aştept ceva despre unghii. Alea care se poartă acum, dacă ai puţină grijă de lucul tău şi te respecţi. De doo ori cât ultima falangă. Poate de 2,5 ori mai lungi. Niţel cocârjate ca nişte gheare. Pictate cu multă artă plastică şi cu talent de manichiuristă. Imposibil să nu le ştii! Să nu fi rămas vreodată cu ochii pierduţi în unghiile vreunei dudui, studiind compoziţia peisajului.

  14. marius
    24 August 2010 la 24.08.2010 13:32

    final “apoteotic” al articolului… frumos! … intalnirea cu viitorul si cu absolutul!
    lmagineaza-ti numai cum arata talpile care au fost in slapi… sa le mananci nu alta! 🙂

    @dan – shlapi ie si ei, neshte oameni! 🙂 intr-adevar! si sufera in ritm de flic-flac….

  15. Fabio Santamaria
    24 August 2010 la 24.08.2010 16:19

    Draga Razvan,

    foarte bun articolul,am ras cu lacrimi aici in Spania unde muncesc si reprezentantii slapului sunt asa de bine definiti cum i-ai caracterizat.
    Dar ai uitat UN MARE AMANUNT, si anume….. scarpinatul cu nonsalanta in vazul lumii la anumite parti ale voinicului.
    Chiar azi i-am vazut cand se duceau la plaja in Castellon si erau totalmente in acord cu descrierea ta.Ar mai fi fost si maieul ridicat peste burta…dar e nimic in comparatie cu ce ai scris..
    Toata stima!Fabio

  16. LENA
    24 August 2010 la 24.08.2010 18:55

    ejti prea bun, te urasc!

  17. razvan
    25 August 2010 la 25.08.2010 10:54

    iti multumesc ca egzijdi

  18. razvan
    25 August 2010 la 25.08.2010 10:56

    mai avea si noica un concept de Depărtişor, dar am uitat la ce folosea

  19. george
    26 August 2010 la 26.08.2010 02:15

    Iaca: http://www.poqe.com/?p=1439

  20. Irina
    26 August 2010 la 26.08.2010 17:21

    Oripilată de mersul complet stricat, de raţă, al purtătorilor de şlapi, în orice situaţie am scris despre “problema” mea. Aici: http://irinaionescu-homoriceanu.blogspot.com/2010/08/lipa-lipa-pe-carare-iata-slapu-din.html

    Jos pălăria, dl. Exarhu!

  21. uanah
    26 August 2010 la 26.08.2010 18:18

    ba, s-avem pardon! slapii sufera-n ritm de flip-flop, in ritm de flic-flac sufera burdihanul…

  22. ios
    26 August 2010 la 26.08.2010 21:15

    n-ar fi pacat de Bob Marley? imi pare ca nu as putea sa-l vad pe o punga de seminte si calcat in picioare de niste slapi (fie ei si “de firma”…)

  23. Irina
    29 August 2010 la 29.08.2010 23:41

    Există crocs îmblăniţi.
    Sau, în aşteptarea versiunii cu toc cui, nu se pun la socoteală?

  24. zana eficientei
    30 August 2010 la 30.08.2010 20:31

    vaaaai, la asa omisiune nu ma asteptam!
    am facut o statistica rapida in Aeroportul Otopeni – peste 75% dintre masculi purtau pantalonul ‘trei-sferturi-spre-80%’, in varii variante si combinatii: din fash alb cu vipusca mov; din fash negru, cu sosete cacanii si pantofi beige ; de culoare roz, laolalta cu mocasini verzi si tricou mulat in carouri, etc.

  25. doina
    1 September 2010 la 01.09.2010 23:14

    Cred ca e totusi sehnsucht, daca ma-ntrebi pe mine – desi merge si-asa, se pare, chiar si nemtii au latura lor de ingaduinta in fata emotiei sincere, romanesti.

  26. Celestine
    10 September 2010 la 10.09.2010 11:44

    GENIAL SCRII! 🙂

    felicitari!

    Am sa te urmaresc.

    Namaste

  27. dino
    26 October 2010 la 26.10.2010 11:35

    Semintele, jlappii, OTVu’ astea sunt bubele care ies pe fata, boala e la ficat si se manifesta prin lipsa desavarsita a acestuia. Romania nu are capacitatea de a metaboliza libertatea.

    Acum vreo 12-13 ani aveam un prieten mai nazbatios, care, intr-o seara, s-a hotarat sa mearga pe mijlocul soselei. O masina de politie trece intamplator pe acolo, opreste, politaiul scoate capul pe geam si il intreaba pe amicul meu: “Ce-ai ma? Ti s-a urcat democratia la cap?”

  28. Simona
    20 May 2015 la 20.05.2015 19:02

    Sa imi bag picioarele, slapii si lipaiturile prin viata. Ce bine era daca citeam si eu articolul asta acum 5 ani :)).

  29. Magda
    23 August 2016 la 23.08.2016 09:55

    Mulțumesc pentru excelentul articol ! Am ras cu lacrimi in birou când un coleg belgian a intrat si nu știa ce sa creadă ….:)))) am încercat sa/i explic printre râsete ….:))

  30. Razvan Exarhu
    23 August 2016 la 23.08.2016 10:16

    mais oú sont les schlappes d’antan?

  31. Sorin
    23 August 2016 la 23.08.2016 12:57

    Se zice treling…nu trening

  32. Razvan Exarhu
    23 August 2016 la 23.08.2016 14:11

    m-ai şi greşim. scuzaț.

  33. Ciprian
    23 August 2016 la 23.08.2016 20:49

    Cum era replica aia de o tot dadeai tu seara de seara la Rondul de noapte, bai domnule: “Melcii vostrii…”? Eu am adaptat-o de mult la “Slapii vostrii…”

← Inchide