mai bine alcoolist decât nervos şi trist

Un fost milionar rus, Sterligov, a renunţat acum 4 ani la o viaţa strălucitoare şi creşte oi, curcani şi găini într-o pustietate.

Înainte de a se retrage acolo împreună cu soţia şi cei cinci copii, pentru a trăi fără curent electric, a avut printre alte idei nebune o iniţiativă crucială. Tocmai pentru că băuse şi el zdravăn şi s-a lăsat brusc când a simţit că deraiază, s-a gândit că nu ar fi rău să existe o evidenţă naţională a bărbaţilor apţi de muncă care nu beau.

Am citit că prin 1930 exista în oraşele mari din Rusia chiar un serviciu public care se ocupa de strângerea celor doborâţi pe stradă de vodcă. Un camion se plimba încetişor şi aduna stive de beţivani.

Milionarul propunea ca evaluarea bărbaţilor să fie făcută de femei mature care fie au, fie au avut soţi preocupaţi de alcool şi care pot să-şi dea seama după două fraze cât de serioasă e relaţia cuiva cu bastârca.

Acum un an jumătate se strânseseră doar 126 de nonbeţivani. Nu sună foarte încurajator, dar e şi greu să fii bărbat rus. Plimbându-mă pe jos prin Bucureşti m-am gândit cum ar arăta aceeaşi selecţie făcută pentru oameni care zâmbesc sau au măcar o privire senină.

Să fotografiezi sau să tragi o liniuţă în carnet pentru fiecare figură luminoasă pe care o întâlneşti de-a lungul unei zile. Câţi ies?

Sigur că ar trebui să înceapă fiecare cu propria mutră şi să se întrebe dacă merită să-l ia camionul care adună nervoşi trişti. Şi abia după aceea să mediteze la veşnica dilemă: Oare beau prea mult sau nu beau destul?

publicat în şapte seri, 22 ianuarie 2009