Minerii la Vama Veche

Gheorghe Zamfir a spus că suntem poporul cel mai jegos de pe pământ şi cel mai minţit de pe planetă.

Eu aş spune, fără să merg la miting cu binecunoscuţii liberali din Galaţi şi Constanţa, că suntem poporul cel mai bolnav la cap din ţară. Din păcate, toată lumea stă prost cu nervii şi cred că ultimele zile ne pot oferi una din colecţiile cele mai bogate de tâmpenii spuse sau făcute de oameni care până atunci păreau nişte adulţi relativ responsabili sau politicieni rutinaţi.

Asta se referă, evident, la toate părţile implicate în deranj. Cel mai neplăcut, însă, e sentimentul ăsta că deşi toată făcătura e la vedere, oamenii au credinţa că participă la ceva real, înălţător, cum este o revoluţie.

Nu trebuie să fii foarte isteţ ca să înţelegi că nişte băieţi modeşti îşi dau licenţa la şcoala ajutătoare de manipulare a maselor, cu voie de la Marele Licurici, fireşte. Lucru care, de altfel, abundă în istoria noastră recentă, începând cu celebra revoluţie din ’89 şi fenomenul Piaţa Universităţii, faţă de care încerc o oarecare jenă acum.

Cum spunea un prieten de-al meu, românii fac nişte revoluţii care seamănă cu chefurile alea la care te îmbeţi foarte rău, faci foarte urât, uiţi, dar de la care rămân multe fotografii şi filmuleţe. Mi se pare foarte amuzant că tocmai noi, urmaşii vitejilor care au făcut probabil cele mai multe fântâni din Europa, pentru că le tot otrăveau în luptă, avem senzaţia că dintotdeauna am ieşit în stradă de capul nostru ca să ne strigăm nemulţumirile, cum titrează toate televiziunile.

Aici am eu nişte dubii, mai ales că îmi aduc aminte cum pupau nişte bunicuţi cu părul alb mâinile minerilor. Şi înţeleg cât de uşor, într-o mizanscenă nu neapărat îngrijită, se poate construi impresia că o vânzătoare de seminţe chiar se transformă în Jeanne d’Arc.

Ceea ce-mi aduc eu aminte din Piaţa Universităţii în ’90 e că vedeam în jur, într-o proporţie suficientă, oameni cu care aş fi putut schimba o vorbă sau împărtăşi un ideal. La fel se întâmpla şi la Vama Veche, pe vremea în care acest loc însemna doar o plajă uriaşă.

La fel ca toţi cei care cred că suprema libertate înseamnă să te faci zdrenţe cu bere ieftină la una din cele 1.000 de terase infecte din Vamă, probabil şi adunătura de neo-revoluţionari din ultimele zile, are nevoie să deschidă Balconul şi să se mântuie întru dreptate socială, demisie şi ce-o mai fi, alături de toţi mâncătorii de seminţe din jur.

Adevărul e că asta e marea noastră măiestrie, facem nişte kestii spontane foarte bine organizate. E foarte interesant din punct de vedere ştiinţific şi fenomenul isteriei care a cuprins mulţi cetăţeni respectabili, care au simţit brusc nevoia să iasă în stradă pentru a susţine programul politic şi social generos de simplu al opoziţiei: Vrem să ajungem şi noi la putere. Ajutaţi- ne şi pe noi, suntem doi lideri acasă, bunicuţa e bolnavă şi murim de foame până la alegeri.

La urma urmei, pe lângă penibilul discursurilor sau al abuzului de media, pe lângă mesajul deloc subtil că nişte iresponsabili vor să ia locul altor iresponsabili, rămâne doar întrebarea dacă nu cumva s-a stricat ceva definitiv în fibra naţiei, pentru că prea nu mai e nici una la locul ei.

După atâţia ani de gimnastică democratică, soluţia vine tot din joc de gleznă de judeţeană de partid. Oamenii de rând şi politicienii gândesc la fel, au memorie scurtă şi planuri pe termen la fel de scurt. Dacă n-ar fi atât de jalnic spectacolul, ar mai putea fi amuzant, cu toată inflamarea şi infantilismul care au cuprins presa şi poporul, deşi au trecut 20 de ani de repetat glumele astea.

E adevărat că nimeni nu a mai cântat operă în uniformă SMURD. Adaug aici un sincer nino-nino pentru artiştii bugetari din Cluj. Şi pentru Iliescu Ion, care cere demisia lui Băsescu Traian, probabil de ciudă că dânsul nu şi-a dat-o, după 45 de zile de proteste.

Dar probabil că sunt suficienţi oameni care cred că România în trening arată frumos şi demn, cu gluga trasă pe ochi şi fularul peste faţă.

Închei cu o concluzie de la www.clandestino.fm:

Ce-i spune un protestatar câinelui său, înainte de a-l scoate în parc? Hai afară, javră ordinară.

18 comments

  1. joker.giurgiu   •     Author

    Jegos, minţit? ..la cap? Foarte adevărat. În filigran..
    Mare dreptate are şi prietenul tău, de fapt ne-a readus aminte..cum sutem în adevăratul sens al cuvântului, faptei, sentimentului etcetera.
    “Facem nişte kestii spontane foarte bine organizate…”
    :))
    “cumva s-a stricat ceva definitiv în fibra naţiei” True!
    🙂
    Ştiam eu de ce iubesc mintea ta!
    🙂

  2. valeria   •     Author

    mai grav decat asta e doar chirila actualul :))

  3. Ionut   •     Author

    Am fost plecat din țară toată săptămâna trecută și nu am prea înțeles ce se întâmplă zilele acestea în Piața Universității. Știu că disputa asupra reformării sănătății a fost fitilul ce a da startul acestor proteste. Acum că fitilul s-a stins nu înțeleg care e cauza pentru care oamenii ies în stradă. Așa cum nu am înțeles nici cauzele pentru care se protesta în NYC și în alte părți ale lumii în mișcarea ‘Occupy whatever’. Ce înțeleg eu din aceste proteste e că e ‘cool’ să ieșim în stradă, e ‘cool’ să fii răzvrătit și chiar agresiv. Superficialul acesta ce îl văd eu în protestele din aceste zile din țară nu se regăsește numai la noi.

    Aș lupta și eu dacă aș ști de ce și pentru ce. Până atunci, nu mulțumesc, nu mă interesează, eu îmi văd de treburile mele (serioase) în continuare.

    Și închei cu ceva ce am citit chiar în seara asta pe net pe un blog: “The IQ of a mob can be determined by taking the IQ of the dumbest member, and dividing by the number of members.”

  4. bhuttu   •     Author

    Am imbatranit, Razvane!

  5. razvan   •  

    misto asta cu iq-ul 🙂

  6. razvan   •  

    bai, eu doar m-am ingrasat un pic, deocamdata

  7. razvan   •  

    la fel de grav sau si mai grav e ca fuego a pus-o pe maica-sa sa-i impodobeasca bradul de craciun. aici ne-au adus coruptia si nepasarea

  8. deci   •     Author

    “La fel ca toţi cei care cred că suprema libertate înseamnă să te faci zdrenţe cu bere ieftină[…]”

    Asta e un bun exemplu de betie de cuvinte.

    Nimeni nu crede asta pentru simplul motiv ca n-a fost niciodata ilegal s-o faci. Oamenii s-au facut craci si s-au batut la nunti sub orice regim.

    Iar a te face zdrente cu bere ieftina nu e neaparat un lucru rau. Mai nasol e sa te folosesti de libertate pentru a fi abstinent. Sau, atunci cind protestele unor oameni manipulati sau nu pot avea efecte benefice tie, sa tragi sa pari cool delimitindu-te in loc sa te folosesti de libertatea de a tacea din gura si a vedea incotro duc lucrurile.

  9. raluca   •     Author

    Chiar ieri ma gandeam, citind un ziar vechi, din 22 dec 2011, ca bietii eroi ai revolutiei din 1989 sint considerati morti degeaba. Foarte tineri unii, sinceri, acei oameni au murit pentru ca si-au riscat viata, pentru o cauza pe care o credeau genuina. Din cauza devalizarii fenomenului, nici acei oameni care au iesit atunci singuri, gratuit, in strada, nu mai au parte de respectul si amintirea noastra. Ce trist.

  10. Adriana   •     Author

    E excitatia revolutionara acumulata a celor carora le zic parintii ‘voi nu mai tineti minte, erati mici atunci…’

  11. pax   •     Author

    Lasa-ma sa-ti spun ca am râs rau.
    Si ca esti grosolan de curajos. Si ca nu am pe nimeni in jur cu care sa fiu de aceste pareri. Am pe unii pro, pe altii contra, dar pe nimeni care sa se uite umpic pieziş la chestiune. M-ar injura si unii si altii daca le-as trimite linku.
    Hai OWS pân’ la capat, frate! Sau ce ne-o fi mai la-ndemana,

  12. bhuttu   •     Author

    Pai asa-ti dai seama.

  13. razvan   •  

    ntz, e de la vin.

  14. razvan   •  

    eu imi semnez opiniile, spre deosebire de tine. asta e libertatea pe care mi-o permit si imi este suficienta.

  15. razvan   •  

    te las sa afli ca ma bucur. si eu m-am rîs şi îmi place ca foloseşti diacritice, atunci când există potenţiala confuzie între râs şi ras.

  16. deci   •     Author

    Mi-ar placea sa te vad zicindu-i asta lui Mark Twain (nu incerca previzibila replica cu diferenta de valoare).

    Altfel zis, nu toti oamenii sint fericiti de zei cu darul exhibitionismului. Unii au nevoie de o anumita distanta pentru a-si prezenta, comod, ideile.

    Impresionant e si woooosh-ul provocat de raspunsul tau trecind pe linga ce-am zis eu.

  17. nimeni   •     Author

    doar daca va plictisiti puteti sa scrieti ceva despre asta miscare
    nu mi se pare demna de luat in seama. nu ma misca cu nimic. nici chiar saitu de cultura bagat in duba. si nu iau nici provitamina b……

  18. dino   •     Author

    Când Vama Veche era o plajă pustie veneau acolo poate numai câţiva oameni “cu care puteai schimba o vorba”. Numarul acestora cred că a rămas oarecum constant, chestiunea este că au mai venit pe lângă aceştia, o mulţime covârşitoare de “provocaţi mental” ca să fim corecţi politic, zic, aceştia sufocând şi ascunzând acele câteva personaje interesante. Dilema se propagă peste tot, vezi Dorobanţi-ul care s-a mutat în centrul vechi şi barurile de “studenţi” şi/sau “rockeri” în care am văzut cu ochii mei (amândoi în acelaşi timp) un personaj cu lanţ de aur şi pantofi ciocaţi (de tineret second hand nu ai vorbim). Îmi pare rău că ai prins un soi de aversiune destul de generală pe care o tot reverşi constant.Ascultam rondul de noapte când eram în liceu, dintre toate emisiunile mi-a rămas în minte una despre “Linişte” în care ai tot pus muzică italienească (d-aia cu versuri, pe care nu pot să o sufăr). M-am gândit eu atunci că “atunci când o să ma fac mare” vreau să fiu în primul rând un om liniştit şi relaxat, evident consider că încă nu m-am “făcut mare”, altfel ar trebui să admit că am ratat. Nu pot fi toţi oamenii de elită (greţos cuvânt) , iar jurizarea pragului de elită este relativă. Sunt convins că habar nu ai să pui gresie şi nici nu cred că ai ieşi în top 3 la 100 de metri garduri. Tu tot aduci în discuţie nişte treburi… bine. De acord cu tine şi cu criteriile dumitale de omenie. Şi pe mine mă irită debilitatea generală şi generalizată, mediocritatea reflexă, impoliteţea şi opulenţa (materială sau spirituală). În loc să discutăm despre cât de tâmpiţi sunt alţii, hai să “o ardem englezeşte” şi să ne complimentăm reciproc dichisurile dacă e cazul sau să le ironizăm fin dacă suntem în stare, altfel dăm dim cap şi ne sorbim ceaiurile. Ideea este să identificăm noi teme/perspective de gândit/discutat la ceai/cafea/vin/etc. Dilemele de genul ăsteia “…sunt vechi domnule” (nu nu sunt fan “Dilema Veche” deşi o mai citesc din când în când online)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *