Opel Zafira – sau cum să ne mişcăm mai cu talent

 

Ştiam un tip din Brăila, care a fugit cu un tramvai, din Gara Basarab în Regie. Un student grăbit. Ce vreau să spun este că eu cred că toţi băieţii ascund undeva o fascinaţie pentru maşini mari, autobuze, camioane. Ăştia cu tramvaiele sunt dincolo de bine şi de rău. De-asta, când am luat Opel Zafira CDTi 2.0 Innovation S/S la test, m-am gândit că dacă pun un cartonaş cu 334 în geam, sunt deja o linie de transport în comun, zona microbuz. E foarte mare, are 5 locuri generoase, plus încă două ascunse în portbagajul pe care poţi să îl faci dormitor, dacă e.

Pe dinafară, însă, nu e chiar balena Moby Dick. E un monovolum desenat cu atenţie pentru graţia formelor. Şi asta se simte perfect când o conduci, pentru că se manevrează ca o maşină normală. Ideea e că am făcut primul test în iarnă şi am mai condus-o şi acum câteva zile, ca să nu public chiar poze cu ea între nămeţi.

Zafira e al doilea model Opel pe care l-am condus. Primul a fost Insignia Turbo, cu care m-am distrat foarte tare şi care mi-a făcut cunoştinţă cu noua faţă a brandului. Grija pentru design se vede în ergonomie şi haptică, la interior. Ai şi confort, ai şi un pic de strălucire în detalii, materialele sunt prietenoase şi spaţiul este folosit cu multă inteligenţă. Şi nici nu îţi trebuie mult timp sau imaginaţie să înţelegi unde sunt toate şi câte locuri de depozitare ai la dispoziţie, de exemplu. Adică multe. Şi chiar şi opţiune de scaune ergonomice, unică în segmentul modelelor de volum. Dar şi fără asta, tot nu am avut dureri de spate.

Motorizarea testată de mine e Diesel, 2 litri, turbo, 170 de cai. Am condus pe zăpadă sau prin primăvară, la drum lung, în oraş, şi am fost surprins de cât de prietenoasă, precisă şi agilă e namila. Cuplul are o plajă foarte satisfăcătoare, cutia manuală se manevrează cu un deget, totul e gândit să îţi facă plăcere să călătoreşti. Consumul a fost, cu forje cu tot, undeva sub 7 litri şi chiar ai senzaţii plăcute când accelerezi.

Ce mi-a plăcut:

Sistemul de iluminare, numit inginereşte Adaptive Front Light LED. Ăsta ştie să se adapteze la tipul de drum pe care te afli, adică se prinde dacă eşti pe autostradă, în oraş, în curbă, pe un drum aglomerat şi tot aşa, până la 7 tipuri de reacţie automată a farurilor la situaţii din trafic.

Confortul interior, grija pentru tactil şi vizual, dispunerea intuitivă, simplitatea cu care navighezi în meniu.

Interfaţa tactilă cu care îşi faci toate damblalele, inclusiv conexiune la internet simultană pentru 7 utilizatori, 4G LTE Wi-Fi Hotspot. Poţi să conectezi telefonul, să dai petrecere pe streaming şi să te uiţi la poze cu pisici şi mâncare. Cum făcea omenirea la volan, din cele mai vechi timpuri.

Sistemul Opel OnStar, ceva incredibil pentru clasa maşinii şi inexistent chiar la cele premium. Ai nişte butoane pe tavan, care te pun în legătură cu un consilier cu care vorbeşti pe româneşte despre tot felul de kestii, mai puţin terapie. Gen, ai răspuns automat şi poţi cere asistenţă in caz de accident, o diagnoză a stării maşinii (presiune, ulei, etc), poţi să faci o rezervare la hotel şi să ceri o recomandare de loc de parcare. Adică, băi, nenikă!

Asta mi se pare funny, ca şi vocea care te întâmpină, când activezi sistemul. Toate astea, pleacă de la vreo 20.700 de Euro, tva inclus, şi ajung, pentru modelul testat de mine, într-o ofertă specială a dealerilor, pe la 24.500, cu tva inclus.

Nu aveam cine ştie ce părere despre Opel. Dar am fost surprins să văd că s-a revergorat şi că face acum maşini care oferă foarte mult la un preţ dincolo de rezonabil. Adică, pachetul de bază conţine foarte multe opţiuni pentru care plăteşti scump, în general. Iar orientarea asta, către un soi de răsfăţ al consumatorului, mi se pare o idee excelentă.

Mulţumesc pentru călătorie.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *