Opriti maimuta

Braila este orasul in care m-am nascut, pe care-l iubesc la nebunie si la desfigurarea caruia asist la fiecare vizita rara pe care o fac. Stiu ca imi lipsesc reperele de frumusete a orasului pe care le au parintii mei si ca exista multe altele, pe care le aveau bunicii mei, definitiv exilate in fotografii si carti. Ma feresc sa-mi idolatrizez amintirile si de aceea nu vorbesc din perspectiva unui cliseu de genul: era mai bine inainte. Am citit pe hotnews.ro un articol despre un conflict care blocheaza un proiect Phare de 3 milioane de euro, destinat refacerii centrului istoric al orasului.

Ca de obicei, responsabilitate zero pentru prioritatile publice si aceleasi discutii mioritice despre cat de greu merge treaba cand n-o faci. In mod evident, finantarea risca sa fie pierduta din motive de ineficienta si balcanism penibil si nu cred ca cineva este vreodata sanctionat pentru asta, indiferent ca e primar sau ministru.

In acest mod, Braila va ajunge putin mai rau decat ceea ce este, adica o ruina totala, presarata din loc in loc cu blocuri mizerabile, pline de oameni tristi. E o lege ca daca o piatra sparge sticla unei ferestre si nu se grabeste cineva sa repare stricaciunea, vor urma alte pietre si un proces de distrugere accelerata.

Daca ma roaga cineva sa dau un exemplu de oras frumos si ingrozitor de urat, raspund Braila. Pentru ca aici poti sa vezi cum uratul ocupa tot spatiul pe care-l are la dispozitie, intai o casa, o strada, un cartier. Dispar copacii, fatadele nobile sunt transformate fara nicio noima, totul este supus unei actiuni concentrate de mutilare si anihilare a ultimelor ramasite de normalitate urbana.

Braila este plina de case-monument, de vestigii ale unei prosperitati stralucitoare, ale unui cosmopolitism din care bietii nepriceputi sau smecheri care il conduc ar avea multe de invatat. Asa cum in Bucuresti numar case minunate care dispar de la o saptamana la alta, in Braila numar case care se prabusesc sau sunt pocite undeva la limita imbecilitatii, sub demnitatea umana. E greu sa primesti o mostenire mai frumoasa si sa iti bati joc mai bine, mai eficient de ea decat au facut toti edilii orasului. Si la capatul acestui lant de iresponsabilitate, amestecata cu tot ce are mai agresiv ignoranta, se afla oamenii.

Probabil ca nimeni nu-si imagineaza ca a trai intr-un mediu devastat, urat si gri poate influenta calitatea vietii si a oamenilor. Prabusirea economica a orasului este flancata bine de nepasarea pentru locul care iti apartine. Saracia pare intotdeauna sa scuze mizeria estetica, pare sa justifice aparitia si inflorirea kitchului si incurajeaza celelalte forme de devastare, de la taierea copacilor, la interventiile urba-nistice aberante si irecuperabile de cele mai multe ori. Am mereu senzatia ca prezenta diabolica a comunismului staruie in aceasta stare de conflict si instincte distructive fata de tot ce inseamna noblete si frumusete intr-un oras.

De fiecare data ma intorc din Braila revoltat si dezgustat, cu sentimentul ca plec dintr-un loc blestemat sa se duca dracului cu tot cu salcamii lui, cu tot cu Dunarea si strazile minunat decupate, cu casele pline de vechituri deja vandute si toate mintile luminate care nu mai inseamna nimic pentru nimeni. Oare ce vor putea vizita turistii peste cativa ani? Ruine? Doua muzee care cad? Un oras calamitat de nepasare si disperare? Sau poate vilele de mare finete ale celor care au grija ca dezastrul sa continue?

Trebuie sa fie tare greu sa ai puterea sa faci bine si sa reusesti in mod constant sa te opui ca binele sa apara si sa nu intelegi ca demnitatea oamenilor se mai construieste si ingrijind demnitatea locului. Si nu casele portocalii, cu termopan alb si jaluzele verticale vor reface prestigiul unui oras superb, nici manelele intrerupte pentru cateva zile de concursul Marianei Nicolesco.

Dar sa zicem ca inca mai exista bune intentii si ca banii care acum stau sa fie pierduti vor ajunge sa fie folositi cum trebuie si, mai ales, la timp. Dar chiar si asa, situatia ramane aceeasi. Ca de obicei, briciul a ajuns in mana maimutei si pare sa-i fi venit ideea de a-l folosi pentru operatii pe creier. Poate cineva sa o opreasca?

publicat in evz, 15 decembrie 2007

 

12 comments

  1. Raducu Nisi   •  

    Si eu imi iubesc orasul ! Poate facem impreuna ceva pentru el si locuitorii sai. Contacteaza-ma.

  2. Ramona   •  

    Am citit cu durere in suflet acest articol, pentru ca Braila este orasul in care m-am nascut. Si eu iubesc orasul asta, asa cum orice mama isi iubeste cu subiectivism copilul care a luat-o pe cai gresite. In Braila ma intorc de fiecare data sa ma regasesc, sa imi incarc bateriile epuizate in Bucurestiul gri, suprapopulat si precipitat. Sunt trista pentru ca de fiecare data cand ma intorc acasa gasesc orasul meu decazand din ce in ce mai mult. Si mi-e teama ca intr-o zi nu voi mai gasi drumul spre casa.

  3. alexander   •  

    Te inseli si esti blazat 🙂
    Braila poate oferi, in continuare, senzationale conflicte stradale intre “clanuri”, rivalizand astfel cu o alta frumusetze decazuta, Craiova. Cum sa pierzi din vedere culoarea locala, stralucirea otelului chinezesc sub vraja lunii sau a semaforului chior ?

  4. Pingback: braila « underhill’s blog

  5. Walter   •  

    Acum ti-am descoperit blogul si intamplarea face sa citesc de inceput acest comentariu despre Braila. Desi sunt mai mic in varsta nu pot sa nu observ si eu decaderea continua a orasului. Aproape ca a incetat sa mai imi pese desi sunt oameni ce locuiesc acolo si pe care ii doare mereu.
    Resemnarea mea suna altfel: o noua specie tinde sa populeze acelasi loc ce imi incalzeste mie visele si aceasta specie se incapataneaza sa transforme marturiile reale in memoria unor melancolici. Voi incerca sa vad Braila de acum drept musuroiul tembel, oglinda stramba a Capitalei sau a Galatiului. Promit sa simt mai departe Braila asa cum am auzit-o de la tata, de la cunoscuti, cum am gasit-o in carti vechi si ziare. E un pret pe care il platim pentru mandria de odinioara?

  6. mp   •  

    Daca tu gandesti ca este posibil ca tu sa opresti operatia pe creier pe care maimuta are de gand (?) sa o faca, atunci eu am sa te ajut!

  7. George   •  

    Este si orasul meu si as face ce imi sta imi putinta sa opresc iminenta distugere a valorilor. We need a leader!

  8. dara   •  

    aproape am plans citind articolul tau.si eu sunt din braila, am terminat liceul la balcescu (ca si tine,nu?). de cativa ani nu mai merg acasa decat cel mult o data pe an, la insistentele mamei
    si pe mine ma coplesesc aceleasi emotii cand ajung acolo.aerul impregnat cu dezolare, tristetea crunta pe fetele oamenilor, cladirile vechi in paragina vs.noile sedii de banci cu mult termopan, invazia de magazine second hand sau de buticuri care vand in multe rate, de la bautura pana la incaltaminte vs.inevitabilele super/hipermarketuri
    eu mi-am pierdut speranta ca spiritul orasului mai poate fi salvat.rand pe rand, am plecat/plecam toti si cei care au ramas (si au putere de decizie) nu cred ca sunt capabili, presupunand ca ar intelege situatia/le-ar pasa, sa opreasca degradarea orasului

  9. diana tusa   •  

    buna razvan
    daca mi-ai citi blogul probabi stii ca vreau sa candidez acolo.. dar pana atunci mai e. acum as ava nevoie de ajutor. inclusiv din partea ta. ti-am citit articolul si se pare ca, in ceea ce priveste braila, gandim la fel. daca ai amabilitatea si daca poti, te rog trimite-mi un mail
    multumesc!

  10. razuban   •  

    am cetit in loc de titlu: “oparitzi maimutza” !
    doar o idee, da’ mai stii!

    imi pare rau de cum le zici mata in gri-murdar.
    drumul in jos al urbei a fost pe repede-inainte, da’ in sus e greu.

    “greu la deal cu boii mici”-spune unchi-miu.

    compatimim despre braila.
    si io simt pumnu’ ala in stomac, da’ nice de speranta nu ma las si pornesc de fiecare data la picior.
    cu amintirile la purtator, da’ si la un pas de vorba cu pretini vechi ori cu mama, ori cu pretini regasiti, ori cu matusi recuperate din bubele istoriei.

    stimate exarhu si razvan
    sa ai sarbatorile frumoase si oamenii dragi aproape!

  11. ghe   •  

    veniti acasa cei cu niscaiva creier in cap…. au ramas doar retarzi pe la br

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *