Parkour

in Blog, 07.05.2009

Dacă te întrebi cum se obţine graţia, un japonez a găsit de mult soluţia: Învaţă şi uită! Dacă simţi că viaţa e o colecţie de trasee fixe, dacă eşti convins că spiritul nu cadrează pe role ori în pantaloni cu turul jos, eşti tataie. Crezi că era mai bine pe vremea romanilor, a hippioţilor sau în perioada interbelică? – go to

Căciulata. Probabil că nu ţi-a explicat nimeni că specia are geniu. Când oamenii au probleme, găseşte ea o soluţie.

Oraşele alienează, oamenii îşi pierd reflexele, ţopăie şi nu curg. Apare un francez, Sébastien Foucan, şi inventează Parkour. Arta de a te deplasa fluid dintr-un punct în altul, comportându-te ca o componentă a spaţiului înconjurător.

E o dezvoltare a mersului sau instinctului de pisică la oamenii tranformaţi în câini. În fond, e vorba de nişte indivizi care aleargă pe acoperişuri, sar, se rostogolesc, îşi găsesc calea acolo unde noi, pietonii bătuţi în cap, vedem un obstacol.

Nu e exhibiţionism, nu e sete tembelă de recorduri. Do things at your own at your own pace and at your own level. Love challenge but hate competition. Aim to be better but not the best. Without philosophy, action has no meaning.

L-am întrebat demult pe Gellu Naum cum va fi poezia în acest mileniu şi mi-a spus că e puţin probabil să rămână un text scris, va fi practicată altfel, poate în gest.

Look for cat-like silence and you will find the path, scrie omul-pisică.

Calea ducea în patru direcţii diferite peste câmpiile grele ale cerului, spune poetul.

Lasă un comentariu

  1. ama
    7 May 2009 la 07.05.2009 15:48

    dar si mai gratios ar fi: Invata si uita ce ai invatat.

  2. raluca
    7 May 2009 la 07.05.2009 16:52

    Cind am descoperit Dvinsk clan acum vreo trei ani, mi-am dat seama ca iubesc youtube si pe anonimii deveniti faimosi fara nici o pila sau bani, doar prin geniul lor. Oleg Vorslav, Daniel Ilabaca si Sebastien Foucan sint oameni pe care ii admir cu adevarat. Am avut o perioada in care ma uitam la clipurile lor in bucla.

  3. micky
    7 May 2009 la 07.05.2009 19:22

    Halucinant de frumos scris!Iti zboara mintea in toate zarile!

  4. Bzzzzz
    7 May 2009 la 07.05.2009 19:29

    Frumos….parca imi vine sa sar pe geam cand ies din casa.

  5. adrian
    7 May 2009 la 07.05.2009 20:11

    misto, dar parca l-am citit mai demult, oricum, e bine sa nu uitam.

  6. adnana
    7 May 2009 la 07.05.2009 21:28

    de maine am sa incerc sa ma uit altfel la orasul nostru accidentat. in plus, imi voi intelege copilul un pic mai bine.

  7. sorin
    8 May 2009 la 08.05.2009 09:59

    Ce se intampla cu ee ? de ce nu mai scrie ? pe blog !

  8. pierpatrat
    8 May 2009 la 08.05.2009 10:08

    Oraşul are în prezent o imagine pe care mulţi observatori, specialişti sau nespecialişti o cataloghează ca fiind urâtă, haotică, alienată şi o analizează prin prisma credinţei că se va schimba în bine prin demolări, modificări, îmbunătăţiri, sau o simplă acţiune de undo. Realitatea este că această imagine se constituie ca un stil contemporan care va dăinui; care în viitor va fi catalogat ca stil reprezentativ pentru această perioadă despre care se va uita probabil că a fost asociată cu ideea de tranziţie. Nepoţii noştri se vor întreba la greu ce o fi fost în capu nostru de am aruncat atâţia bani pe sticlă şi alucobond când de fapt totul putea fi mai simplu. La fel de simplu ca un posibil răspuns la dilema ta: nu era mai bine pe vremea hipioţilor sau a romanilor; era mult mai rău, dar era din anumite puncte de vedere mai frumos. Şi asta trebuie să căutăm şi noi în prezentul înconjurător: frumosu’.

  9. George Petrescu
    8 May 2009 la 08.05.2009 10:40

    dragutz articolul “Parkour” !

  10. frecologu de serviciu
    8 May 2009 la 08.05.2009 12:57

    frumos, da cu turu jos

  11. pierpatrat
    8 May 2009 la 08.05.2009 14:12

    eşti atâta de deştept, că am să-ţi pun ceva pe piept

  12. cinema victoria
    8 May 2009 la 08.05.2009 14:56

    pai casa poporului e hidoasa, dar e adevarata. 🙂 ce-i mai bine, sa fie frumos sau adevarat?

  13. amalia
    10 May 2009 la 10.05.2009 21:24

    Parkour ul a fost “inventat” de David Belle. Daca doriti sa-l vedeti, va recomand filmul Banlieue 13

  14. doina
    10 May 2009 la 10.05.2009 23:53

    Casa poporului este propunerea mea pentru urmatorul James Bond – va fi dinamitata in cursul unei actiuni a titularului si filmata din doua sute de directii, pentru a intra in cartea recordurilor, in Guiness Book, in orice vreti voi, numai dinamitati-o si sa filmam! Dupa aceea, vom face un after party pe moloz, in memoria celor care si-au pierdut amintirile pentru ca ea sa existe si sa ne umple de mindrie astazi si pina la stranepoti.

  15. greeni
    11 May 2009 la 11.05.2009 00:25

    articol foarte fain. Doar pentru exactitate: Parkour nu a fost inventat de Sebastien Foucan, ci de David Belle, plecand de la experientele tatalui sau in Vietnam. David Belle si Sebastien Foucan se antrenau la inceput impreuna, insa la un moment dat fiecare si-a vazut de drumul sau. Ceea ce practica Sebastien Foucan se numeste Freerunning, stil pe care intr-adevar el l-a dezvoltat si care se aseamana cu Parkour, dar doar pentru necunoscatori. Pentru diferentele semnificative dintre Freerunning si Parkour, un link Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Parkour#Freerunning.

  16. amalia
    11 May 2009 la 11.05.2009 18:00

    greeni, cum vad ca te pasioneaza subiectul, nu stiu daca mai e cazul sa ti zic si tie de Banlieue 13

  17. greeni
    13 May 2009 la 13.05.2009 23:35

    cred ca “spiritul” conteaza mai mult decat istoria exacta. Trecand de detalii, parkour si freerunning se hranesc din acelasi spirit, si asta e ceea ce conteaza. Dar ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, bineinteles ca nu avem voie sa-l uitam pe David Belle, cu tot hype-ul din jurul lui Foucan.

← Inchide