Pişcotarul omniscient

in Blog, 16.12.2011

Nomenclatorul meseriilor ar trebui să includă şi această nouă categorie. Pe măsură ce lucrurile merg tot mai prost, e firesc să apară tot mai mulţi oameni care sunt gata să se priceapă la tot mai multe lucruri.

Nu vorbesc aici de figurile obişnuite ale comentatorilor invitaţi permanent la toate posturile tv, la care nici nu mă mai uit. E vorba de tinerele vlăstare crescute la adăpostul blocului încă neizolat termic şi care au probabil un scop în viaţă. Să le asigure părinţilor şi pisicilor, ale căror poze haioase le postează din când în când în media socială, o viaţă fără reumatism.

Pentru asta, fără măcar să se apuce de nas, s-au aruncat cu mânecile suflecate în haznaua internetului, cu scopul nemărturisit de a ieşi într-o bună zi la suprafaţă cu peştişorul de aur în mână. Ce contează că el poate avea altă formă?

Există o iluzie care persistă la toate generaţiile. Aceea că fiecare individ tânăr este extrem de diferit de părinţii şi de toţi strămoşii lui. El e ferm convins că nu va repeta greşelile sau clişeele adulţilor din preajmă, care îl scoteau din minţi în adolescenţă.
În ultima vreme, pare că această convingere e cu atât mai profundă, cu cât ruptura dintre mediile şi tehnologiile de comunicare este mai radicală. Din acest motiv, teama de ridicol dispare odată cu învăţarea ignoranţei. Nu există încă o generaţie care să acopere momentul exploziei telefoniei mobile.

Aceeaşi confuzie temporală pluteşte şi asupra internetului, care îi face pe oameni să se simtă mult mai emancipaţi, aproape revoluţionari, doar pentru că folosesc nişte instrumente infinit mai inteligente decât ei. Cea mai mare parte a acestei hoarde de maimuţe care pare să fi ocupat temporar templul părăsit al civilizaţiei uită că acum câţiva ani vorbea cu mamaie şi tataie, purta lanţ de aur şi la gâtuţ şi la mânuţă şi făcea cam aceeaşi cantitate de greşeli gramaticale sau de gândire ca acum. Când sunt toţi atât de inteligenţi încât pot să scrie de pe iPad direct pe blog, uneori chiar direct de la conferinţele la care se duc mereu, pentru că sunt gratis.

Trecutul aparent îndepărtat nu e suficient de departe încât să nu amintească de momentele în care mitocanii comunişti au intrat în casele boierilor şi au tăiat picioarele meselor florentine, ca să semene cu cele din bordeiele din care plecaseră, au bătut cuie în piane, ca să atârne prosoape şi au adaptat regulile civilizaţiei la înţelesul maselor largi populare, însetate de ciorbă şi dreptate, adică să fure mai mult decât vecinul. Din acest creuzet în care s-au amestecat substanţe periculoase timp de 70 de ani, au renăscut idioţii buni la toate, conectaţi la facebook şi astea, perfecţi pentru a fi cooptaţi în orice judeţeană de partid.

A mânca rahat nu e o deviaţie bolnăvicioasă, ci o cutumă socială transmisibilă. Nicicând nu au mai fost oamenii atât de dispuşi să se pupe în fund sau să se înjure, în condiţiile în care nimeni nu le stă cu pistolul la tâmplă. Din cauza asta, e firesc să îşi dorească toţi să ajungă nişte amatori de mare succes. S-ar putea să vă aduceţi aminte de o mare schemă piramidală.

Pentru ca eu să te pup pe frunte, piticuţule, tu şi încă 500000000000 de bloggeri pasionaţi de social media şi de viaţă, călătorii sau psihologie, tradiţii şi Tudor Gheorghe, o să aveţi amabilitatea să mă pupaţi pe mine unde şi când vă spun eu. Apoi, o să ne vedem la conferinţe unde o să vorbim noi ăştia, experţii în orice subiect care nu ne priveşte, ca voi să aveţi ce asculta. Să fie. Apoi o să ne apucăm să schimbăm lumea, să plantăm copaci, să citim cărţi, să mergem pe bicicletă, să redescoperim ce a însemnat ONT în anii ’78, să facem o grămadă de chestii tari şi să bem o bere draft la sfârşit.

Sigur că nu merge cu pişcotul, dar e important să fii un model şi să crezi în ceea ce faci. Dacă te ţii de treabă, poţi să ajungi şi tu unul dintre tâmpiţii ăia care vorbesc numai ei şi nu lasă tinerele generaţii să spună adevărul despre casierele acre de la Carrefour.

Lasă un comentariu

  1. Cristian China Birta
    16 December 2011 la 16.12.2011 11:05

    Serif magistral care esti,
    Este pentru prima data cand comentez aici la matale. Si te rog sa ma scuzi pentru asta. Apreciez masiv ce ai zis mai sus si perfecta dreptate. Doar ca este perfect partiala dreptatea asta a ta.
    Bun, faza cu piscotareala ai rezolvat-o. In sensul ca ai pus-o la zid si, pe stilul daca zicem despre ea se rezolva, zicem ca ai rezolvat-o.
    Dar as vrea sa zici ceva si pe sistem (imi scuzi cuvantul in acest context mitralior) constructiv. Adica pentru cei cativa (hai, de dragul demersului comunicational, sa zicem ca sunt doar 3) bloggeri care nu se incadreaza in ce ai zic matale mai sus, ai vreo propunere, un sfat, o ceva acolo?
    Caci tare as vrea ca de la inaltimea brandului care esti sa arunci un pic de directie, ca sa nu zici lumina.
    Iti multumesc. As mai sta, dar trebe sa ajung la un eveniment unde sa vad daca sunt inmuiate piscoturile. E de ala cu drepturile copiilor, chestii de astea comerciale, poate primesc si o sacosa de acolo, cine stie…
    Multumesc pentru intelegerea faptului ca acest comentariu nu are nimic de-a face cu incercarea de a construi ceva cu partea plina a piscotului, pardon a paharului.
    Spor la lucruri si succes maxim in tot ce ti-ai propus sa tintuiesti in insectarul 2.0

  2. razvan
    16 December 2011 la 16.12.2011 12:40

    cum ar fi zis domnul dinică, dacă ar fi fost blogger: online mic, pişcoturi puţine.
    comentariul meu nu vine de la vreo înălţime, ci de la nivelul 2.0, pe care îl frecventez cu destulă pasiune.

    dacă tot crezi că ar fi nevoie de un sfat, aş zice că ar fi extraordinar să putem dialoga fără să ni se umfle gâtul.
    nu mă pasionează insectarele, ci fiinţele care sunt vii chiar în timpul vieţii lor.

    sunt convins că odată eliberaţi de obsesia pişcotului, vom observa că există multă şampanie pe lume. dar ar fi păcat să o bem din pahare de plastic.
    Santé! A la votre, băi domnule!

  3. aiurii
    16 December 2011 la 16.12.2011 14:09

    da eu credeam ca lumea evolueaza si datorita “piscotarilor”, daca inteleg eu bine termenul – a micii burghezii, chiar a proletariatului emancipat cu acces, iata cum ziceati, la tehnologii.
    adica, dvs., vedeti si prezentati o fundatura ca finalitate, dar imi pare ca cu cit mai aproape de fundatura, degradare, involutie, cam pe atita se amina respectivul final. nu?
    si ca mereu exista masa inerta care ,ca sa va citam, naste si monstri, dar nu numai monstri. analistii prezenti zi si noapte la televizor sint doar un nivel intermediar, se upgrade-eaza pe ei, ca si manelistii sau marutele cu acces direct la publicul devorator. ei fac toate astea pentru ca in sfirsit pot. si se schimba pentu ca o fac. hai sa fim seriosi – manelele de acum, parte din ele desigur (dar considerabila parte), nu mai sint ce-au fost manelele de la sfirsitul anilor 90. ca si altele show-ri tv, masini, cladiri, tzoale, salamuri, limbi straine, tatuaje etc.. chiar si asa, trebuie sa fii un pic religios pentru ca sa crezi ca ne rostogolim in mai bine.
    totusi, ca sa generalizam, oamenii mereu au fost cam imputiti si spurcati, prosti si rai, doar ca acum, ca niciodata mai vizibili. vizibilitatea asta fara precedent, trecind de aparentele suparatoare si generatoare de like-uri, voturi sms, si rating ce mai ofera? 😐

  4. bender
    16 December 2011 la 16.12.2011 15:34

    da, însă acum, dacă tot e să vorbim despre ceva ce pe tine nu te interesează, e așa:
    e problema că citesc ce scrii, mă simt o ființă umană mai deasupra ălora de care spui, mă simt bine, drept să spun, dar din păcate nu durează, pentru că-s mulți și după o vreme iar încep să îi cred că ei chiar sunt tari, pentru că-s tineri și ar putea, și nu mai pot diferenția între anemici psihic, normali psihic sau care-ar-merita, doar dacă sunt exemple extreme, ceea ce e debusolant, totuși, pentru că părerea mea e că nuanțele cele mai fine și mai multe sunt cele mai mișto, iar atunci eu de ce nu le observ decît rar și prin filtre străine.
    ei?
    nu am pus semnul întrebării la prima propoziție deoarece e mai mult decît o întrebare.

    și, după cum cred că e ușor observabil, n-am mîncat pișcoturi, am trecut direct la șampanie și bere pe stomacul gol iar acum am spus ce mi s-a aburit pe suflet de la alcool.

    vă mulțumesc pentru.. mă rog, „atenție”.

  5. raluca
    16 December 2011 la 16.12.2011 17:28

    Fereşte-mă, Doamne, de hipsterii de la ţară/de cartier, că de moşii comunişti care se imping în autobuze mă feresc singură. Ăştia din urmă au program clasic, bască de piele din colecţia proprie şi nu se mai pot face artişti. În plus , nu sunt nevoiţi să răspundă vag la întrebarea “de unde eşti”, pentru că sînt bucureşteni (ce mă distrează cum zic unii că sunt din Galaţi, adică din judeţul Galaţi, sau din Călăraşi, a nu chiar din oraş, dar nu precizează nici morţi numele satului de baştină) .
    Ce bine ştiu despre ce vorbeşti! Şi eu mă simt la fel, şi e tare trist să nu poţi avea dialog cu tineri convinşi că demolările înseamnă civilizaţie, ca e cool comunismul, care te întreabă “cum adică bisericile au fost translatate?!”, se uita ca la un nebun când le povesteşti că regreţi dispariţia lânii şi care au nişte găuri în cultura generală de la poţi zice prăpăstii.

  6. non-stop.ro
    17 December 2011 la 17.12.2011 11:51

    Fii capitanul nostru!

  7. Cristian China Birta
    18 December 2011 la 18.12.2011 11:21

    @Razvan
    Revin, cu permisiunea matale, cu anumite considerente, cu de la mine putere. Sa zicem ca matale esti un far calauzitor (iertati comparatia cliseistica si batatorita, dar ce sa te astepti de la un blogger?). Si te uiti inspre o directie, in cazul de fata catre piscoturi. Si sunt multi altii care iti sorb lumina (o zic chiar fara misto, stii la ce ma refer) si care se uita in directia in care te uiti tu. Numai ca diferenta fundamentala intre matale si ei este ca matale ai destui fotoni sa iti poti intoarce lejet privirea si in alta parte, dar unii dintre cei care s-au uitat in prima directie raman pironiti acolo. Unii, din pacate, fara putinta de scapare. Si iti justifica neputinta de a se uita in alta parte tocmai in prima ta privire.
    Dar revenind la exprimarile gastronomice 2.0 (care pe mine ma plictisesc in mod irefutabil), problema mea (ma rog, mult spus, dar o nota de dramatism suna bine oricand) este ca ai ales nu sa spui ca sampania este buna, ci ca piscoturile sunt rele. Si ai spus doar asta. Ca o sentinta universala, general valabila si irevocabila.
    PS. Sper ca mi-ai urat sanatate cu Sante ala, nu ca m-ai indemnat sa beau nus ce suc. Nu de alta dar eu nu beau sucuri, nici sampanie si nu mananc nici piscoturi. Eu sunt de la peluza si beau bere. Multa.

  8. vilda
    18 December 2011 la 18.12.2011 11:38

    Excelent.

  9. razvan
    18 December 2011 la 18.12.2011 12:31

    Ma indoiesc ca e problema mea incotro se uita lumea, atata vreme cat vede ceva acolo. Kestia e ca tu ai facut o obsesie pt piscoturile astea, care nu sunt rele, ci doar gretoase in exces. Nu te suspectam ca ai bea sampanie pe ascuns, scuza-mi franceza. Iar eleganta ta de peluza merge perfect cu blazonul de bautor de bere. Niste mici si un pic de mustar te fac oricand sa uiti de supradoza de piscoturi si te aduc mai aproape de popor. Mult succes in viitor sau cum doreste caprioara.

  10. doina
    19 December 2011 la 19.12.2011 03:02

    Pai sa muiem piscotul, dara – fie si in bere, daca interesele sint pe masura 🙂

  11. Cristian China Birta
    19 December 2011 la 19.12.2011 10:01

    Vaaaaaai, daca asa ai inteles matale ca io am obsesie pentru piscoturi, ma retrag cu tristetea aferenta si iti urez sa ai o viata impecabila si fara gretoseniile de care, cu atata eleganta (dovada unui mare caracter, desigur) ma acuzi matale pe mine.

  12. razvan
    19 December 2011 la 19.12.2011 11:19

    Vai, aceste cuvinte ne doare! Da’ nu prea. Eu nu te acuz de nimic iar textul nu a fost scris pentru tine. Ironia face ca acum cateva saptamani, cu mult inainte sa te apuci complet aiurea de replici semigolanesti, sa te fi recomandat (fara sa te cunosc, pentru ca nu ne cunoastem) unei agentii ca pe un model de echilibru si bun-simt. Ba chiar te suspectam si de un oarecare umor. Iaca pozna.

  13. Ramona
    19 December 2011 la 19.12.2011 13:12

    Interesant schimb de replici:) Domnule Exarhu, se pare ca ati intrat abuziv in pravalia unor guru 2.0…

  14. alin
    20 December 2011 la 20.12.2011 09:26

    nu ma asteptam la un astfel de articol de la tine! esti cam constipat, si de cand cultivi curentul asta nationalist, rusinea de a te simti bine! e jenant lucrul asta? si de ce?

  15. Cristian China Birta
    21 December 2011 la 21.12.2011 15:22

    Sefule, multumesc de recomandare, zau, m-am emotionat. Dar sa stii ca ma descurc foarte bine sinngur, merci fain. Spune-mi, rogu-te, unde au fost chestiile semi-golanesti despre care zici ca le-am aruncat complet aiurea. Caci zau sunt interesat sa vad care e golania pe care am comis-o eu (asta cu semi da-o dracului, ca suntem barbati, nu ne ascundem dupa acribii). Si o mananc, pe ea, pe golania, ca cum ar fi un piscot de ala gretos, cum mi le-ai bagat matale pe gat cu de-a sila in comentariul de mai sus, despre care, inca o data zic, cred ca e dovada unui mare, mare caracter.
    Asadar, indulge me si spune-mi unde e golania pe care am comis-o. Caci altfel sunt doar cuvinte mari de la un om si mai mare.

  16. Michael Xuzyxis
    22 December 2011 la 22.12.2011 04:23

    pentru ca ne putem distra si putem dansa intre noi si fara sa sarim in bratele unui baiat ca o “matracuca” stiti accentul .

  17. Vă provoc să îmi spuneți dacă am fost golan cu Exarhu | Chinezu
    (author) 23 December 2011 la 23.12.2011 08:36

    […] el așa zice. Mă rog, Exarhu vorbește despre ”semi-golănie”, dar asta cu semi e pe sistemul ori suntem golani ori un mai suntem. Adică nu e ca cum am fi, și […]

  18. Şerban
    23 December 2011 la 23.12.2011 08:58

    Aş dori să aflu de la domnul chinez secretul simbiozei bere-pişcot.

    Vă atât de tare mulţumesc, băi, domnule!

  19. ionut
    23 December 2011 la 23.12.2011 09:44

    Cristian China Birta, neaos roman, cum la tine pe blog nu imi mai permiti comentariile, de inteles, pentru ca tie iti place sa ai dosul plin de saruturile limbistilor tai dragi, am intrat aici sa vad cum comentezi.

    Nimic nou..un limbaj de baietas atotputernic, (deh, banutii de la RMGC fac bine sufletului). Ti-ai adus si un piscotar somer cu tine, ca sa te simt maret. Acum, iertata sa imi fie rautatea, dar oricat te-ai considera tu zeul onlineului romanesc, da-mi voie sa iti spun daca intrebi pe cineva cine e Chinezu si cine e Exarhu, de al doilea isi vor aduce aminte mult mai multi..Caci el chiar a facut ceva de care altii se pot bucura. Nu doar a cumparat piscoturi pentru poporul infometat.

  20. Cezar Bianu
    23 December 2011 la 23.12.2011 10:04

    Nu cred ca mica parte ipocrita din fiecare lipsesti din tine.
    Piscotul este si va fi dulce tot timpul pentru toti, ca nu putem gasim limita la momentul potrivit nu ne transforma nici in golani nici in mincinosi. Zic si eu 2.0 asa..

  21. dino
    23 December 2011 la 23.12.2011 12:27

    Refuz să cred că dichisul are o utilitate marginală (adică te poţi sătura de el), prostia are însă un prag destul de jos. Presupunând “deci” că nu te-ai săturat de replici fine, un/o/nişte cimpanzei cu spâni dar îmbrăcaţi de la mall, au depăşit pragul saturaţiei prostiei, nu e greu, dar e rău. În ultima vreme am citit şi vreo două articole ale lui Pleşu, în care începea să miroasă a Mircea Bandea. Nu te compar cu Pleşu, eu nu compar oamenii în general,iar tu îmi eşti mai simpatic şi îmi pari a fi mai natural. E ok, şi tu eşti un fel de om, cred, şi tu poţi ceda nervos în faţa muntelui de dobitocie, la umbra căruia totul se usucă şi se preface în “tigrii de mileu pe vitrina cu pahare prăfuite”.
    Cât despre internet şi comunicare, îţi întorc, citatul pe care mi l-ai dat cândva:” Vremurile sunt rele. Copiii nu-şi mai ascultă părinţii şi toată lumea scrie cărţi. ” Problema e că se scriu tâmpenii iar internetul le trage la foc automat.

  22. dino
    23 December 2011 la 23.12.2011 13:22

    De asemenea sunt mai multi cei care stiu cine este 50Cent decât cei care ştiu cine este Yehudi Menuhin. Calitatea bate cantitatea, chiar şi în cazul bălegarului.

  23. dino
    23 December 2011 la 23.12.2011 13:29

    sunt curios cum poţi să te plictiseşti irefutabil şi mă întreb dacă este şi iremediabil între timp. Oricum ar fi îţi urez “Spargere uşoară!” (la seminţe desigur, la peluză evident)

  24. razvan
    23 December 2011 la 23.12.2011 13:54

    semigolanie e atunci cand vorbesti ca un spalator de masini: sefu, mare boss, serif, matale, bossulica, invincibile. formule de politete de smecheras, doar ca fara injuraturi.
    si incercari de suturi in gura in afara subiectului.

    stiu ca pentru o mare parte din publicul 2.0, genul asta de adresare face parte din argument, asa ca dau legatura in studio si sa ne vedem de treaba.

  25. Cristian China Birta
    23 December 2011 la 23.12.2011 20:51

    Draga Razvan,
    Iti multumesc pentru aceasta lectie de viata pe care mi-ai dat-o. Sigur ca eu nu sunt capabil sa o invat, caci mi-e gandul de golan numai la piscoturile ingretosate pe care mi le-ai bagat matale in gura cu de-a sila. Dar macar tu ai incercat sa ma scoti din neagra neglijenta in care ma complac incercand, asa cum pot eu (dar nici macar indraznind sa fiu la rotula realizarilot tale, fireste) aceasta lume 2.0 care e mult mai frumoasa decat spui tu, dar mult mai naspa decat o vreau eu.
    Ai esuat din a ma aduce pe calea cea dreapta, dar ce frumos ai facut-o…
    Si vaaaai, ce comentatori minunati ai. Felicitari. Te invidiez incredibil de mult pentru asta.
    Cand o sa fiu mare vreau sa fiu ca tine. Dar stai, iarta-ma, cu trecutul meu prezent de golan acest vis nu se va indeplini niciodata. Ma duc sa plang un pic…

  26. Bailey Drekanpus
    23 December 2011 la 23.12.2011 22:47

    Stii, urmand logica ta, si eu te pot acuza pe tine de antiromanism, romanofobie, extremism, rasism si xenofobie, pentru ca ai pus o intrebare cu tenta denigratoare la adresa unui roman.

  27. Șerban
    24 December 2011 la 24.12.2011 05:38

    Vai! Aceste cuvinte ne doare!

  28. gerula
    24 December 2011 la 24.12.2011 16:49

    bai, tata, bah, adevarul supara, io d’aia n-am blog, si daca l-as avea, s-ar numi antiblog.ro sau antiblogger.ro. Nu de piscoturi vorbim aci, ci de IAA si evenimente de tot felul in care “eu te invit/premiez pa tine finca’ tu ma inviti/premiezi pa mine”, etc. Nu vad de ce ar fi Razvan suparat, pentru ca evenimentele cu rpicina n-au nici substanta si nici vreun sens. Nu mai fi, dom’le suparat, ca pa mine astia ma fac zilnic pe la spate si nu mai am gretzuri. In plus, daca te chemau pe tine te-ai fi dus, ca , deh, asta e, awarenessu’ cu prostime se tzine. Io, de pilda, am facut pe prostu’ ani de zile, ca incepusera sa ma cheme in diverse jurii si kkturi de care n-aveam chef. DARA, am pierdut mult awareness, si-au ajuns imbecili precum zoso sa faca bani din awareness in timp ce io cam inghit covrigi de foame. E un mod de viata, “de a castiga o paine la aia micii”. Despre asta’i vorba.
    PS evident ca nu se pricep la de toate, dar isi dau cu presupusul -asa-iromanu. Arata-mi mie roman care e diferit, si-l mananc. (Ca tot n-am porc de craciun)

  29. manole
    25 December 2011 la 25.12.2011 19:31

    China, te umpli de penibil usor usor cu fiecare postare aici.Renunta pana cand nu te afunzi de tot in groapa mediocritatii online in care esti de ceva timp.
    Si renunta si la bataliile astea tampite in comentarii ca dupa cum vezi iti aduc numa notorietate…sau probabil incerci sa urmezi exemplul europarlamentarului Becali,suprasaturand blogerii si nu numai cu aparitii pretutindeni ?
    Daca ai blog si te cauta prostalai pentru advertoriale si ai poze cu Duckadam si Balaj printre altii inseamna ca ai facut ceva bun in anii astia ?
    A, si sportlocal.ro nu inseamna ceva bun,e doar o vacutza de mult pt tine inca putin, sa mai ai si tu un ban probabil de iesit prin Europa sau pe unde iti doreste sufletelul…
    La Multi Ani ! Sa auzim numai de bine , te pup.

  30. prostoevski
    26 December 2011 la 26.12.2011 23:06

    ca sa ne-avem in pace si harmonie sa urmarim un serial cu prieteni buni.
    ce naibii.
    http://www.imdb.com/title/tt1255913/

  31. Un online in alb si negru | Pagina personala Marius Matache
    (author) 4 January 2012 la 04.01.2012 09:17

    […] face parte din categoria “noi intre noi“. Contactul cu exteriorul poate fi asa sau asa. Pentru prima categorie nu existi, pentru cea de a 2-a esti un oportunist si un pafarist. Cu primii […]

  32. Ciprian
    14 January 2012 la 14.01.2012 06:17

    Va salut Domnule Razvan Exarhu! Gestul dumneavoastra de integrare a tinerei generatii (tip 2.0 🙂 ) in ceva mai profund si firesc pixelilor si algoritmilor informatici este extraordinar. Insa nu cred ca trebuie sa va faceti iluzii ca tipul de limbaj si relatiile vehiculate in plan real, direct, se pot compara in vreo forma cu ce dam si primim aici. Indiferent de fascinatia firesc umana in fata e-comunicarii, similara mirarii bunicilor nostri privind in premiera instalatia electrica a bradului de Craciun, acest tip de comunicare ne ascunde unii de altii, raminind una superficiala si lasind mari sanse de neintelegere, posibilitati de revolta si mai ales de afirmare personala… Un blog e practic un performance cu participarea publicului. In acest context care mimeaza doar realul se observa cum emerg din pseudo-eter nesupravegheati multi voinici sub forma inghititorului de sabii de bilci. Insa, spre deosebire de el, lipsiti totusi de rolul de divertisment asumat de circar in realitate. In tastatura nu te poti taia niciodata, oricit de asiduu ai folosi-o, e creatie ergonomica.:)) Ei nu vor intelege niciodata ca manifestarile spiritului uman pot fi complexe si ca intre ele se poate situa cu lejeritate si activitatea de a scrie pe un blog. La urma urmei o actiune simpla prin care putem comunica. Isi vor proteja tarcul cu inversunare, fiind spatiul in care isi doresc sa se afirme si sa activeze suindu-se peste altul pentru a fi vazuti. Iezii de ieri- berbecii de miine. Si mai ales, vor transforma un eveniment de acest tip intr-o parada. Cu alte cuvinte, ce se intimpla aici nu are nici o relevanta si e total lipsit de greutate… Asta intr-o lume in care inca ne mai stringem miinile cind ne intilnim pe strada 🙂

    Imi amintesc de exemplu melancolic de singurul meci la care am participat. Impreuna cu bunicul meu, intr-o vara, atunci cind eram copil. Meciul echipei cu care tinea el… Tribuna era compusa din trepte de beton si se statea pe un gratar continuu din scinduri de lemn alaturate. Jucatorii care la televizor dominau ecranul acum erau mici, lipsiti de orice eroism al prim-planului si eu am inteles fulgerator pentru prima oara problemele perspectivei si ale artei naive :)). Terenul era verde clar, tinar, cu totul diferit de verdele copt de soare al parcului in care se afla stadionul. Desigur, meciul era amical, iar bunicul, desi microbist infocat, era atit de senin! Deasupra cerul era atit de albastru si clar… Echipa cu care tinea a pierdut, dar el lua asta ca pe un fapt divers din cite observam si isi continua aventura zilnica a plimbarii spre casa. E adevarat, pe strada nu circulau deloc atitea masini si mergeau doar cu 50 de kilometri pe ora, aerul era placut de respirat si nu toxic, apa la cismelele stradale avea un gust placut si nu de clor, oamenii erau mai putini si mai relaxati, in consecinta mai frumosi. A, si nu se mincau seminte, sau se practica asta cu stingacie vinovata.
    Si ca sa inchei, nu ne-am schimbat doar noi, s-au schimbat si ei si ele :))
    P.S. 🙂 Va asteptam iarasi la radio, oricare ar fi el ! Altfel vor spune copii ca ii mintim; iar Doamna Lidia sint sigur ca sufera enorm! 😉

    Va salutam, Bai Domnule!

← Inchide