principiul scuză mijloacele

Dacă pierzi masiv legătura cu realitatea şi supleţea ei, începi să ai principii foarte ferme.
Indiferent ce se întâmplă în jurul tău, tu poţi să aplici principiul, şi se cheamă că ţi-ai făcut datoria faţă de tine şi mai ales faţă de ceilalţi, care trebuie trataţi aspru, dar sever. Asta înseamnă că vorbim amândoi, dar numai unul ascultă.

Poţi să nu ai linişte, fericire, morală, scrupule, dar măcar ai ceva care trece dincolo de toate astea pentru că nu are nicio legătură cu ele şi cu nimic în general. În plus, un principiu te poate ajuta să treci uşor peste ceea ce este valoros şi interesant la ceilalţi, menajându-ţi astfel complexele. Dacă vorbeşti despre ceva care conţine spirit şi pasiune, întreabă ceva legat de preţul cartofilor şi totul se rezolvă. Când cineva vorbeşte despre viziune, principiul înseamnă să-i pomeneşti despre eşec sau despre orice altceva. Şi dacă ai toate astea, se cheamă că ai puterea şi ştiinţa inaccesibile celorlalţi.

Ce mare lucru e să spui că faci ce vrei? Şi că ce vrei este exact ce trebuie. Mult mai greu e şi să crezi asta, adică să nu apuci să te îndoieşti fără să recunoşti şi să te duci uşurel cu capul. Asta nu-i împiedică pe mulţi cetăţeni să spună că sunt liberi atunci când stau până la miezul nopţii la birou; când răspund toată ziua la telefon; când trăiesc în case care seamănă cu toate casele şi care sunt atât de deosebite în fond. Dar şi ăsta e un principiu. Ei sunt la fel de împăcaţi când fac planuri pe termen foarte lung, calcule pe termen infinit, când ţin cont de absolut tot mai puţin hazardul şi umorul său insuportabil şi de faptul că nu au timp decât pentru asta.

În principiu, oamenii sunt liberi şi când se ofilesc de invidie sau nefericire, şi când mănâncă rebuturi; când îşi trimit e-mailuri cu glume triste de pe net; când ies la team building să se facă zob împreună cu toţi idioţii; când umblă pe stradă cu telefonul şi legitimaţia atârnate de gât; când se uită ca nişte cataleptici la televizor înfulecând chipsuri; când vorbesc respectuos cu orice jalnic important al cărui succes se bazează bineînţeles pe nişte principii care demonstrează că oricât de ticălos ai fi succesul de un anumit tip te poate face să simţi că ai mai multă dreptate decât alţii.

De altfel, slăbiciunea se poate masca discret atunci când îşi aprind o ţigară imediat ce intră într-un loc necunoscut; când dau muzica tare într-un spaţiu în care au venit pentru linişte; când îşi înşală soţii şi amantele şi termină orice conversaţie cu te pupic; când au orgoliul mai mare decât IQ-ul; când vor să demonstreze ceva doar pentru alţii; când anunţă la cocktailuri că ţin post şi că îl iubesc la nebunie pe Dumnezeu; când vopsesc o cameră în cel puţin trei culori; când vorbesc despre PROGRAM LIBER; când spun da în loc de nu. Când se grăbesc numai ca să poată intra din nou în panică; când privesc fără să vadă nimic.

Principiile scuză mijloacele şi se prefac discret că tuşesc atunci când vorbim despre libertatea pe care nu ţi-o poate da sau lua nimeni. Cea despre care e vorba într-o întâmplare povestită de un prieten care a ajuns nu mai ştiu cum şi de ce într-o fabrică de sârmă de prin Ardeal şi murea de sete în căldura de acolo. Şi a întrebat un muncitor de unde se poate bea apă. Şi a venit răspunsul, corect în principiu: Apăi, domnu’ draghe, amu nu-i ora de apă!

publicat in evz, 6 septembrie 2008

17 comments

  1. Darius cel Tulbure   •     Author

    Chiar aveam o discuţie uşoară cu un prieten despre libertate. Mai precis, despre faptul că omul modern nu este liber. El are un program fix şi nu poate să face ce vrea sau cum vrea.

    Capitalismul poate transforma omul în sclav dar îl poate face şi boier. Cel puţin asta ne spun cei care au publicat o fiţuică autobiografică intitulată “secretul succesului”. Însă problema e că majoritatea nu e liberă. Nici măcar aşa zişii boieri nu sunt liberi: sunt legaţi de angajaţi, de rate, de contracte.

    Liber înseamnă să te poţi trezi fără ceas deşteptător, să iei micul dejun când ţi-e foame, să te saturi la masa de prânz fără să ţi se facă rău, să munceşti când poţi şi când ai inspiraţie şi să ai în funcţie de cât faci. Câţi ne putem lăuda cu asta?

  2. Patrocle si Lizuca   •     Author

    de acord, din experienta, pentru mine toata diferenta o face: sa ai in fc de CE faci.Cat devine absolut insignifiant mult prea des, cel putin in Ro oamenilor obisnuiti ;

  3. gloria   •     Author

    adevarat ce scrii….
    omului modern ( si boier in acelasi timp ) ii lipseste spontaneitatea. nu ca n-ar vrea sau ca nu i-ar place, dar nu poate…iar lipsa de spontaneitate ucide dragostea de viata si romantismul… totul e calculat, previzibil si bine cunoscut.
    tot ce este bun si frumos devine ” normalitate”. necazurile, socurile si nenorocirile ne dezaxeaza pentru putin timp, dar ne revenim repede, pentru ca sintem maiestrii in a solutiona probleme.ca sa putem din nou functiona…pentru a plati taxe, rate, credite… un cerc vicios.

  4. shatyr   •     Author

    Salutare, tocmai am lucrat un scurt-metraj pe care as vrea sa-l vizualizati. Daca sunteti de acord cu mesajul exprimat in film, ajutati-ma sa-l promovez ca toata lumea sa inteleaga ca nu trebuie facut nimic ! Si nu, nu e ironic, chiar nu trebuie facut NIMIC !
    http://uk.youtube.com/watch?v=MRfyyTn_l8Y

  5. 2nash   •     Author

    Imi plac fffff mult pre-scurtarile tale. Si oamenii din Ro. De la Ro-chefelăr.

  6. flu   •     Author

    Asa cum paradoxal se intampla, viata are umorul ei si a facut ca unii oameni sa inceapa sa se simta liberi doar dincolo de gratiile inchisorilor. Credeti ca e posibil ca asemenea epifanii sa se produca si dincolo de zidurile de sticla ale office-urilor intre 9 si 5? Sau, principial vorbind, acum nu este ora de libertate?

  7. Pildit   •     Author

    Libertatea nu inseamna sa faci ce vrei..oare libertatea inseamna doar a fi lipsit de niste constringeri exterioare?

    “Freedom is a state of mind” zicea Gandhi

    Sincer sa fiu, nu prea am inteles finalul articolului : adica legatura intre libertate si faza cu ‘amu nu-i ora de apa’ ?

  8. dildobrica   •     Author

    e-pifanii se produc doar in contextul respectiv.
    in ce priveste orarul lor de libertate, el este intre 20-22, cind fac team-building in grup.

  9. Patrocle si Lizuca   •     Author

    probabil ca e vorba de drepturi si libertati elementare care nu se pot lua nimanui nici in timpul programului-exemplul cu apa e unul elegant ;, dar pot aparea ca limitari autoimpuse-legi nescrise, et caetera, sa nu folosim prescurtari:)) MI s-a parut foarte reusit paragraful de final, insa mi-au placut alte idei mai mult- iar primul para( SORRY de abrev., 2nash) e infricosator de …real.:( Prsupun ca un articol atat de concis si de bine scris i-a luat autorului vreo 2 saptamani ?( this is an indirect Q 4 the autor!!!)

  10. smara   •     Author

    adica banii n-aduc nici macar libertatea ? nasol…
    eu credeam ca sufar de un inceput de batranete urata, cand am observat ca nu mai am decat 2-3 principii firave care au rezistat timpului (meu). restul e o dilema continua. nehotarare cronica, flexibilitate a realitatii, mecanism din ce in ce mai sofisticat al gandirii – ce sa fie, ce sa fie? o dilema…
    hai mai bine sa bem un vin, sa citim o carte, sa mergem la un teatru – dupa program, evident.

  11. luminitza   •     Author

    da, ca sa te citez dintr-un rond mai vechi spuneai ca “joci singur miutza la perete” si eu ascultandu-te ma gandeam ce rau imi pare ca nu stiu sa joc tenis si nu sunt prietena cu ilie nastase sa te fac un fileu!asta voia sa spui, nu…?

  12. haotica   •     Author

    foarte frumos si foarte de acord, aproape ca de obicei. si totusi, in ciuda frumosului si deacordului, mai exista si adevarul simplu ca banii cumpara libertatea. si pentru ca acolo vor sa ajunga majoritatea e de inteles de ce se angajeaza in munci tot mai solicitante de care la un moment dat nu se mai pot desprinde(familie, copii, responsabilitati etc). si e iar de inteles ca mai apoi isi inventeaza liberatatea cautata la inceput confectionand drumuri diverse (si cel mai adesea gresite) tocmai pentru ca au pierdut controlul.
    dar da, de acord cu liberatatea pe care nu ti-o poate da sau lua nimeni, suna bine.

  13. haotica   •     Author

    ps. si cu cat ai mai muti bani cu atat mai putin timp. cerc vicios, ce-i drept. macar de s-ar constientiza si nu s-ar mai proclama victoriosi intr-un joc pe care nu-l joaca..

  14. andix   •     Author

    uneori ai tendinta sa zici niste lucruri intr’un fel, asaaa, da’ nu prea stii cum sa le zici ca sa’ti iasa bine – si’apoi dai din umeri si gandesti “las’… alta data.”

    sa ne felicitam, zic, ca ni l’au inventat pe exarhu care stie cum sa le spuna pe alea “asaaaaa”, care ating la ficati.

    si tine cont, razvan, ca mi’s tare invidios si nu laud usor. nu laud din principiu. 🙂 da’ de data asta ma gandesc serios: sa’ti ard un link, sau nu? ca meriti, nu c’ai avea nevoie.

  15. Dana   •     Author

    Libertatea e un privilegiu apasator. Sa iei decizii, iata o activitate foarte anxiogena.
    Sa alegi inseamna sa iti asumi responsabilitatea asupra destinului tau.
    Mult mai simplu e sa urmezi un algoritm consacrat, urmat de toti, de o multime care nu are cum sa greseasca pentru ca e o multime. Si daca doi sau o mie iti zic ca esti beat cica trebuie sa te duci sa te culci.
    Si atunci mai ramai cu libertatea formala de a alege între lucruri fara importanta, cu senzatia reconfortanta ca tu esti stapanul propriilor actiuni.

  16. Zamolxe   •     Author

    Comentariu finutz, ca de obicei as spune.
    LIbertatea are mai multe forme. Pe vremea comunistilor, oamenii aveau mult timp liber, desi trebuia sa se faca cincinalul in 4 ani jumate, te durea in cot. Nu erau someri si principiul egalitatii nu te stimula sa tragi ca prostul in capitalism, sa te remarce sefu sau sa mai iei un bonus de Craciun.
    Libertatea inseamna mai mult decat a fi iresponsabil, sa te scoli pe la 11 am sa iesi la o cafea si cauti umbra mai deasa. Am petrecut multe vacante asa, dar ajuns la maturitate trebuie sa alegi ce vrei sa faci cu viata ta. Poti sa stai la mana altuia (guvern, parinti, amant) sau poti sa te zbati o vreme pentru a dobandi o oarecare independenta, dupa care poti vorbi si de libertatea de a face ce vrei.
    Libertatea de exprimare pe care am dobandit-o dupa anii 90 cred ca e ce-a mai importanta. Are si ea limitele ei. In vest, poti plati bani grei pentru calomnie sau plagiat. La noi, mai trebuie sa curga apa multa pe Dunare pana cand putem sa-i bagam si sa-i tinem pe interlopi la parnaie…

  17. explorish   •     Author

    una din recentele manifestări moderne ale libertăţii au fost blogurile. asta până când au început să ia, încet-încet, prizonieri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *