Revoluția greacă în direct

Şi cum facem cînd eşuează toate partidele “moderate” (în acelasi timp şi corupte) să gestioneze o criză economică şi scapă situația de sub control? Sărim în brațele extremiştilor, iar în cazul grecilor, cu o veche tradiție stîngistă, nu ştiu dacă în ziua de azi mai miră pe cineva ascensiunea lui Alexis Tsipras.

Citind recent un articol al economistului Thomas Piketty, în care explică cum boom-ul economic al Germaniei postbelice se datorează în mare parte prescrierii uriaşelor datorii, aş adăuga că, în cazul Greciei, nu este panaceul. Ca de obicei, “adevărul este undeva la mijloc”. Este adevărat că nu există altă cale decît anularea uriaşelor datorii (sau măcar un haircut), deoarece datoria publică a Greciei nu a fost niciodata sustenabilă iar toate încercările de pînă acum erau menite să eşueze. În timp ce guvernele corupte ale Greciei ascundeau adevărul electoratului, FMI şi instituțiile europene au dat dovadă, cel puțin, de incompetență.

Problema este că grecii au ales să răspundă la toata varza asta cu socialism. Chiar dacă se va obține un haircut (şi este sigur că Tsipras o să-şi şantajeze partenerii de negocieri cu rezultatul referendumului), cum poate să repună economia pe picioare un guvern care are ca scop extinderea şi mai mare a sectorului public, neproductiv?

Spre deosebire de Germania postbelică, a cărei populație şi-a concentrat toate eforturile în reconstrucția țării, mă îndoiesc că în Grecia lumea conştientizează că “acum e momentul să ne punem serios pe muncă”. Atmosfera predominantă este o euforie de genul “am învins, de acum nu mai este nevoie să muncim, statul va avea grija de toate!”.

În trecut am făcut diverse munci în Grecia, ba chiar am şi un produs în domeniul IT, fabricat 100% în Grecia, dar, sincer, acum nu găsesc nici un motiv să mai lucrez, vreodată, în țara asta.

guest post de Costas Polinakis, prietenul meu din copilărie, născut în Brăila, într-o famile de refugiați comunişti greci. (cunoaşte bine mişcarea stângistă greacă). A lucrat o vreme în presa din România, dar a preferat să continue cu o carieră în IT în Grecia. După 15 ani de construit sisteme de automatizări industriale, este unul din cei aproape 1.5 milioane de şomeri care nu strigă: Venceremos!

Credit foto: Kostas Polinakis