supiță acrişoară, de mătuşică

Posted by razvan on June 5, 2015

IMG_20150604_141508

gustul are memorie. de cele mai multe ori, el absoarbe şi redă tot ce înconjoară o farfurie de porţelan gros, pictat naiv cu floricele. supa rece sorbită după fierbinţeala unei zile de vară, păstrează în stropii de grăsime aurie, în fiecare firicel de mărar, vocea şi prezenţa celui care a făcut-o, culorile feţei de masă de muşama, lumina trecută prin frunze, cântecelul pe care îl îngâna când umbla în jurul plitei, dulceaţa unui moment care se ascunde din nou de tine, cu fiecare lingură pe care o duci către limba extaziată de plăcere.

mătuşica nu se pune în supă, să nu vă îngrijoraţi, copii. iar licoarea asta este ceva care îţi creşte spontan speranţa de viaţă, după ce te refugiezi de canicula dintre betoane.

using the Force of the Mătuşica, am tocat morcovi, ţelină, ceapă şi le-am călit cu puţin untdelemn. am adăugat apă, după ce s-au înmuiat un pic, sare, piper şi răbdărică, să fiarbă încet.

cât legumele mai erau uşor crocante, am aruncat în tuci dovleceii, tăiaţi cuburi mari şi am mai verificat gustul, între timp am bătut două ouă cu nişte kefir, am luat supă şi am amestecat dresura şi am turnat-o peste bolbotine. am lăsat să dea un clocot, am oprit focul şi am încheiat cu nişte cubuleţe fine de lămâie şi mărar tocat, din belşug.

opera trebuie să fie deasă, proporţia de legume versus lichid, aş duce-o pe la 70 vs 30.

am vorbit cu una din victimele pentru care am gătit supiţa asta şi remarca nostalgic că în ziua de azi nu se mai pune atâta mărar în ciorbe, cum se punea pe vremuri. încă o dovadă că lumea s-a înrăit şi sunt slabe speranţe să îşi revină, din moment ce există copii care scot pătrunjelul, frunzuliţă cu frunzuliţă, din farfurii.

lăsăm vrăjeala, elixirul se acoperă şi se lasă să se răcească o zi în frigider, că e mult mai bine aşa.

când se pune în farfurii, nu uitaţi de câţiva stropi de lămâie, o lingură de kefir sau iaurt şi nişte extra mărar, pentru apoteoză.

 

bon appétit, pui de daci!

(și să îmi spuneți cum a fost)

Filed under #miammiam

10 thoughts on “supiță acrişoară, de mătuşică

  1. eu leustean pun in ciorba! muuult! si imi amintesc de fiecare data, cind pun, de cum il culegeam din gradina de la mamaia, proaspat si verde si mirositor!!!!

  2. in Arges, de unde veneau bunicii mei, supa asta se face cu teci de fasole si se cheama ciorba de teci. Foarte, foarte buna, mi-ai facut pofta 😉

  3. Nu am mai mancat niciodata o astfel de supa, chiar m-ai facut curios.

  4. Fuga la bucatarie si oala pe foc! Arata senzational si legat de verdeata(ca o fi marar, patrunjel sau nitel leustean), cred ca e lucrul cel mai bun pentru a incheia orice fel de mancare de nota 10+.

  5. M-ai convins sa o pregatesc si eu, chiar in cursul zilei de maine o sa imi fac putin timp si o sa incerc reteta, arata foarte bine!

  6. Pingback: Month of June | Amsterdamming

  7. e un deliciu lectura scrierilor dumneavoastra, ca nu pot sa le limitez la le categorisi retete! M-am tot delectat cu scrieri dintr-acestea mai vechi sau mai noi, pana cand am dat de panseul despre copii si antipatia lor fata de patrunjelul din supe. si atat de tare m-a dat gata, incat nu m-am putut abtine sa nu va informez ca mai aveti, printre multii, un cititor care va devoreaza scrisul. promit sa incerc si reteta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *