vrei să nu mai fii miliardar?

Un om aproape ca noi toţi i-a cumpărat câinelui său un apartament în New York. Şi-a cumpărat şi lui un castel în Franţa, pe care l-a văzut doar când a semnat tranzacţia şi l-a vândut prin telefon, fără să apuce să se bucure de el.

A cerut mâna actualei lui soţii la trei minute după ce a cunoscut-o şi a condus o prosperă afacere cu sicrie de lux, pentru care a umplut Moscova cu niste mesaje de promovare care au fost interzise în urma unui scandal: Toate drumurile duc la noi. Acesta e sicriul tău. Te aşteaptă.

Între timp, a schimbat brusc peste 20 de locuinţe de teama mafiei, a apărut la ocazii mondene cu alte femei, ca să dea impresia că familia lui nu e o idee bună de răpire, folosea 60 de gărzi de corp, a devenit milionar la 24 de ani şi a pierdut în lupta electorală câteva zeci de milioane de dolari.

Contracandidatul său era Putin. A fost exclus din cursă datorită unui program electoral considerat neconstituţional, care cerea printre alte idei extreme sau aparent creştine: reintroducerea pedepsei cu moartea sau interzicerea pantalonilor la femei.

În 2004 a vândut tot pentru a-şi plăti datoriile, posesiunile din New York şi Londra, acţiunile, bijuteriile, colecţia de maşini şi casa din cartierul privilegiaţilor moscoviţi şi s-a mutat într-un cort, undeva lângă Moscova.

După ce a plătit datoriile a rămas, spune el, cu 100.000 de dolari. Se numeşte German Sterligov şi a fost primul milionar rus de după războiul Rece. Acum susţine într-un interviu pentru Daily Mail că a devenit un om fericit şi mulţumit de viaţa pe care o duce într-o zonă plină de păduri, undeva la 100 de km distanţă de Moscova, şi la 100 de ani înapoi în timp. A evadat dintr-o colivie de aur, cum descrie soţia lui viaţa complicată de dinainte de această retragere foarte apetisantă pentru jurnaliştii occidentali.

A construit o casă din bârne, şi mai are o reşedinţă de vară în zona de păşunat, are cinci copii şi o soţie destul de rezistentă la schimbări. De altfel casa din pustietate, pentru că cea mai apropiata aşezare este la 11 km distanţă, a fost gata cu foarte puţin timp înainte de naşterea ultimului copil, la care se pare că fostul supermodel al businessului rusesc a fost moaşă. Acum sparge lemne, creşte curcani, gâşte, găini şi capre, are 100 de oi, două vaci, un tractor, un buldozer şi o maşină de teren, deşi de obicei foloseşte calul, căruţa şi sania.

Nu îşi lasă copiii la şcoală. Pentru educaţia lor a angajat câţiva profesori particulari, iar la istorie îi meditează personal. Ştiu să lucreze pământul, să vâneze şi să supravieţuiască într-o lume în care există şi temperaturi de minus 42 de grade. Singurele concesii făcute civilizaţiei par să fie maşina de spălat şi baia, dar nu sună nicidecum liniştitor că apa e scoasă din fântână cu găleata.

Poate fi considerat un taliban al vieţii purificate de internet, televiziune şi smintire, lucruri pe care le şi interzice în familie. Din interviu răzbate un umor uşor apocaliptic dar şi o detaşare folositoare pentru tulbureala în care trăim.

Să zicem că ieşirea lui din scenă ar putea fi regizată şi că arestarea lui în Afganistan de acum un an, când era la shopping de berbeci, ar putea fi o intoxicare despre idilismul retragerii în lumea bunului sălbatic. Susţine că ceea ce cumpără se reduce la zahăr, sare, ceai şi, uneori, pâine. Restul se acoperă din ceea ce produce gospodăria pe care o conduce, din resursele căreia şi plăteşte profesorii particulari ai copiilor.

Tocmai pentru că e un exemplu greu de clasificat şi în plină mişcare, e numai bun ca obiect de meditaţie. Lucrează la un proiect de reabilitare a schimbului comercial în natură şi credinţa lui ortodoxă îl cheamă să facă o bază de date naţională cu forţa de muncă nebăutoare, pentru că a văzut îndeaproape ravagiile alcoolismului în viaţa la ţară.

Chiar dacă nimic din povestea nebună a lui Sterligov nu e adevărat şi el a făcut doar o mişcare strategică de ieşire din scenă pentru a-şi salva viaţa şi banii, tot merită un pic de admiraţie în aceste vremuri pline de profeţi nu mincinoşi, ci disperaţi.

El pare să înţeleagă momentul crizei ca pe un prilej de regăsire a echilibrului şi de reabilitare a lucrurilor primordiale vieţii. Îi îndeamnă pe toţi să cumpere făină, zahăr şi sare.

La această listă a respectului implicit, ar mai fi de adăugat uleiul, vinul şi vechiul proverb arab: unde mănâncă doi oameni mănâncă şi patru iar unde mănâncă patru mănâncă şi opt.

articolul din daily mail, aici,

un material interesant din pravda, aici,

fotografii de iarna, aici,

publicat cu voia Marelui Editor pe 17 ianuarie 2009, in evz

26 comments

  1. venat show   •     Author

    Ce trist! … Despre omul acesta s-a scris pentru ca a avut sau mai are bani, pentru ca a guvernat lumea la un moment dat si este in continuare un V.I.P., cu tot cu oile lui si cu apa din fintina.
    Ipocrizia lumii pe care o guvernam face ca un individ ca acesta sa declare de la mulsul vacii- fotografiat cu cele mai performante aparate si transmis prin tehnologia avansata a satelitului- ca trebui sa invatam sa supravietuim pentru modificari planetare si sa cumparam faina, sare si zahar.
    Pentru cei cu o stare de fiintare si o vibratie superioara, este trist sa citeasca asa ceva.
    In viata reala, in miile de km din continentul indian, in intinderile din stepele mongole, in vagaunele ascunse privirilor din Butan sau Nepal, in tundra pribegita atit de mult a Siberiei, in padurile amazoniene…si lista stii bine ca poate continua…ei bine, acolo sunt mii de oameni care fac acelasi gest. De retragere, de refuzare, de adaptare, de redescoperire, de acceptare a Vietii asa cum nu mai stim sa o traim, acea viata pentru care am aparut in aceasta Geneza si nu in alta.
    Dar, pe ei nu ii vede nimeni si nu scrie nimeni despre ei, despre bucuria si frumusetea lor. Unii nu vor, altii fug, dar, in general, noi nu stim sa ii vedem.
    Asa ca ne ramin povestile bine scrise…. Adevarul ramine ascuns…
    Gratie!

  2. Antoaneta   •     Author

    Bravo lui si tie ca ai preluat subiectul! Vezi ca-l cheama Gherman pre limba noastra (cum si Gorbaciov nu se scrie Gorbatchev, cum vazui in Tabu)

  3. Pingback: Mistreţul cu colţi Swarovski | Bleen

  4. Bleen   •     Author

    Dacă era vorba de un italian sau un român, nu era credibilă povestea însă pe ruşi îi cred în stare de astfel de gesturi.

  5. hadean   •     Author

    şi să nu mai bea gura la copii lui o cocăcolă? să nu mai poarte cotu’ la soţia lui un luis vuitton? ntz ntz ntz! lăsând gluma la o parte, dacă gestul lui va convinge încă trei-cinci-nouă miliardari să renunţe la bani şi să meargă la oi (invers am văzut cu toţii că se întâmplă), cu atât mai bine. mie mi-ar plăcea să trăiesc departe de oraş, da-s prea sărac pentru asta. nu ştiu care-i treaba în jurul moscovai, dar în jurul clujului oamenii au învăţat să ceară bani mulţi pe pământ 🙂

  6. FFD   •     Author

    Omul va avea ce povesti nepotilor, asta e clar.

  7. Darius cel Tulbure   •     Author

    Să nu-mi zici că nu ai băut niciodată apă din fântână, scoasă cu găleata.

  8. razvan   •  

    are you talkin to me?!

  9. Geotax   •     Author

    Mărire şi decădere. Ordinea o alegem fiecare. Imi aminteste un pic de personajele lui Cehov. Doar ca ele nu treceau prin acest purgatoriu. Povestea incita, e clar, ramanem cu proiectii.
    Asta e si ideea, nu?

  10. vecinadeblog   •     Author

    In stilul proverbului unde mananca 2 mananca 1024 samd pana la infinit :).

  11. Darius cel Tulbure   •     Author

    Dap. Sau poate era o traducere? Oricum mi s-a părut că tu (sau cel care a scris textul original) eşti tare ]ngrijorat de ideea de a bea apă din fântână: “[…] dar nu sună nicidecum liniştitor că apa e scoasă din fântână cu găleata”.

  12. Liz   •     Author

    si nici macar nu e sf-a propos de” are you tolkien…” ;-), e de poveste

  13. Mircea Popescu   •     Author

    Aia da nevasta. De s-ar mai face si pe la noi de-astea, cat de multe.

  14. deci,totodată...   •     Author

    brrrrrr ! sacsx ! şi nu-l cred că nu măi bea , că alfel nu să ecsplică hemoragia aia de pleozi !…şi cum aşa mă , dă-o dracu , fără net ? fără pornache ? epsistă veaţă fără pornache ? neeeeeeee !…

  15. cinema victoria   •     Author

    nu cred in intoarceri. nu te poti intoarce la ceea ce ai iubit si ai parasit. nu te poti intoarce la copliarie si la un milion de alte lucruri de langa care ai plecat. sau, ma rog, fizic o poti face, dar e degeaba, nu mai e acelasi lucru. e ceva fortat. tot astfel, esti liber daca ai chef sa citesti la lumanare dupa ce s-a inventat becul electric, sau sa scoti apa din fantana cu galeata, desi exista pompe, hidrofoare. aia, saracii, care au citit toata viata lor la lumanare, cu siguranta ca si-ar fi dorit macar o ora de bec electric … 🙂 da’ asa-i omu’ croit, nu-i niciodata multumit …

  16. razvan   •  

    da, ceea ce e ciudat e ca asta e un rus care nu mai bea, deci e grav de tot :))

  17. razvan   •  

    nu ai inteles, in context mi se parea ingrijorator ca zice ca are baie si masina de spalat dar scoate apa cu galeata.

    iar asta nu e bine deloc, pentru ca poate insemna ca face dus cu stropitoarea.

  18. Mishtopper   •     Author

    Of, oameni buni! Ma gandesc uneori ca viata ar fi mult mai simpla daca n-am fi in situatia sa alegem dintre multele “inventii” menite adicatelea sa ne-o usureze…Interesant de stiut, in context, ar fi mecanismul gandirii care i-a relevat ca obligatorie asa o existenta primara si DA! il invidiez din toti rarunchii pe acest om curajos!

  19. ionela   •     Author

    Cred ca nu este posibil sa te intorci, dovada sint si canapelele din piele pastrate in camera de zi. Si totusi cita liniste si intelepciune se citeste si pe fata copiilor…de asta cred ca sint de invidiat.

  20. James Crissilv   •     Author

    O poveste foarte interesanta si iti multumesc pentru ea. Dar cred ca abia acum este cu adevarat miliardar.
    O zi minunata iti doresc

  21. strongvaleriana   •     Author

    povestea asta poate inspira un scenariu cu miros de Oscar !

  22. Cosmin   •     Author

    Am mai observat o “concesie” in prima fotografie: mi se pare mie sau usa are geam termopan?

  23. Pingback: Exista viata dupa “miliarde” !? | Cartierul Grigorescu

  24. Pingback: ArTiStul mă semnez » Arhiva » www-uri

  25. Pingback: Legături #50 | ArTiStul mă semnez

  26. scoobydulap   •     Author

    N-ați înțeles nimic: fabricile de zahar, faina și sare sunt ale milionarului oierit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *