o bere cu spume

vine o vreme în viaţa unui bărbat, când se face ora 10-11 dimineaţa şi se confruntă cu întrebarea fundamentală: mai beau o cafea sau trec la bere?

nu ştiu voi cum sunteţi, dar eu am rămas cu o mare simpatie, din perioada mea hippy, probabil, pentru tipii care rad o bere la micul dejun. şi pentru tipele, fireşte.

într-o lume normală, aşa ar trebui să meargă treaba şi sunt convins că am vedea mai puţine mutre încruntate pe stradă. şi sigur am auzi numai clacsoane de simpatie.

mai nou am observat că lumea zice: hai să ne vedem la un suc. normal că toţi beau bere. aici ne-a adus moştenirea grea a trecutului. berea e o formă de rezistenţă. să creadă ăştia care ne ascultă telefoanele că suntem tâmpiţi şi bem numai suc de portocale cu 10 la sută fructe.

când eram micuţ, ai mei îmi dădeau bere pentru copii. vodcă pentru copii nu se găsea.

acum fac clătite cu bere. un pic de bere, restul o folosesc la altceva.

pentru că urmează să particip împreună cu alţi meseni celebri la o dezbatere ştiinţifică legată de importanţa alegerii gustului, iniţiată de Ciuc, mă gândeam să discutăm un pic între noi despre asta.

ştiţi ce bere vă place? e mai bună când urlă la televizor un comentator imbecil?
vă ajută să vă justificaţi burticica?

recunoaşteţi că puteţi bea 20 de sticle doar pentru că vă place gustul? sau o beţi ca pe un aliment? o bere, egal o sarma. nimeni nu te poate acuza că ai atacat două navete. asta înseamnă cel mult o crăticioară medie.

ce aţi consumat, stimate conducător? nijtee sarmaleee reci.

mai are vreo importanţă pentru voi gustul berii în ziua de azi, fraţi consumatori?
cheers!