O poveste de Crăciun

Peste tot văd lacăte pe uşi, vitrine stinse şi uneori ghirlande luminoase lăsate să pâlpîie cât petrec vânzătorii. E ziua de Crăciun. E ora prânzului, lumina e blândă şi o singură persoană aşteaptă în staţia de autobuz. Are o pălărie roşie bine înfundată pe cap şi un pardesiu de culoarea asfaltului. Citeşte în picioare, cu un aer febril, neliniştit, cu cartea destul de aproape de ochi.

E aşezată dincoace de refugiu, pe marginea trotuarului, ca şi cum nu ar fi neapărat interesată să meargă undeva. E ceva cu extratereştrii, autor Ion Ţugui. Îmi e clar că doamna a venit de plăcere să citească în cel mai liniştit loc, cu o sacoşa mare, verde, agățată de brațul stâng . Am brusc o viziune în care toate firmele luminoase din oraşul pustiu afişează vesel, sacadat, stroboscopic, pe silabe şi multicolor un singur cuvânt, mare cât casa poporului: SINGURĂTATE. Blip, blip, blip, blip blip! Continue reading…