Corcoduşe 4 ever

Corcoduşul poate liniştit să fie copacul simbol naţional de acum încolo. Adio plopii fără soţ, adio stejarul din Borzeşti, adio teiul din Copou plus pupăza, copacul care face ciori, gorunul lui Horea & restul găştii cu frunze şi trunchi.

De acum câteva zile, când Prinţul Charles s-a bucurat nespus gustând dulceaţă sau gem de corcoduşe aurii, cota de piaţă & awareness a celui mai dispreţuit pom fructifer naţional a urcat ameţitor, măcar pentru moment.

În principiu, cam toată copilăria mi-am petrecut-o ascuns într-un corcoduş, luptând pentru fructele rotunde, încă de când erau mici, verzi, uşor ovale, acre şi uneori amare dacă aveai proasta inspiraţie de a le sparge violent înainte de a li se forma sâmburele. Cu răbdare şi cu vrere, faci din aguridă miere. Ăsta e un proverb care sună uşor indiano-yogin, dar e cool.

La fiecare vizită a Prinţului Charles în România media se apucă să evoce diafan toate lucrurile pe care zi de zi orice român, turist sau nu, le dispreţuieşte cel puţin, dacă nu le ignoră sau le demolează de-a dreptul: cultura ţărănească, pâinea, dulceţurile, cârnaţii, sucul de mere, aerul curat. Când eram copil mi se părea oarecum normal să fim alergaţi în jurul blocului cu toporul de un vecin care îşi apăra pomii.

Acum mă pregătesc să plantez în livadă nişte corcoduşi, ale căror fructe se regăsesc în menu-ul de la Ritz, în combinaţie cu miel si rozmarin. Aşa că vechiul proverb comunist, nu lăsa pe azi ce poţi face mâine, are o singură continuare posibilă: bucuria.

14 comments

  1. Roxana   •     Author

    In cazul in care livada dvs de corcodusi va fi “atacata” veti aplica aceeasi “normalitate” – alergatul cu toporul pentru apararea pomilor ?

  2. Ela   •     Author

    Joc cu plopii fara sot! :)) Mi-au invadat camera de puf! Cat despre corcoduse… cel mai repede alergam cand ne fugarea vecinu’ de la parter fiindca ii furam corcodusele din pom!

  3. irina badescu   •     Author

    Cum s-ar uita la mine unii dintre cei carora le-as spune ca gemul de corcoduse (sau zarzare) este vedeta absoluta in camara mea? Oare i-as convinge daca le-as zice ca, gustul dulce-acrisor, unde doar ghicesti scortisoara este un must have al verii?
    Proletarele corcoduse – pentru unii (cei care le dau de mancare porcilor) pot fi nobile pentru altii (Printul Charles)!
    Propun sa facem un club al iubitorilor de corcoduse!:))

  4. adnana   •     Author

    Am vreo zece exemplare in curte si ma conving an de an: corcodusul e frate cu romanul. Infloreste devreme, alb si bogat ca o spuma? Infloreste. Il uzi – nu-l uzi, il dai ori nu-l dai cu chimicale, il injuri ori il lauzi, face corcoduse. Multe. Acresti ciorba, faci peltea, coci placinte sau distilezi tuica – te poti baza pe corcodus. Vorba lui nea Vasile, vecinul nostru: ‘puneti, doamna, corcodus, ca e durabil!’

  5. ruxandra   •     Author

    Cu rabdare, livada devine dulceata!
    Asta e proverb persan. 🙂

  6. Anna   •     Author

    Si copilaria mea tot in corcodus a avut momentele cele mai frumoase.
    Lupta pentru locul din varf se tinea in fiecare dimineatza intre mine si verisorii mei si greu ne mai coborai de acolo. Era un corcodus mai mare si faceam intrecere care urca mai repede si pe care parte. Aveam privire panoramica peste acoperisuri, curtile vecinilor, strada si vedeam cand se intorceau parintii de la schimbul 1 pentru ca teoretic la ora aia trebuia sa dormim. Nici nu ne trebuia mancare pentru ca ne umpleam burta cu corcoduse de cand erau cat acul de gamalie si pana incepeau sa se coaca. Dar coapte nu erau bune decat la intrecerea “cine arunca mai departe” si prin asta am facut multi vecini nefericiti.
    La prima mea ciorba (pe la 14 ani) acrita cu corcoduse culese proaspat din copac am uitat sa le dau jos coada asa ca nu am cum sa uit cate zambete a starnit. Este minunat corcodusul si felicitari pentru alegerea de a-l planta in livada.

  7. gabi   •     Author

    corcudusele erau foarte utile si la prastie, mai ales atunci cand executam manevre fara munitie de razboi. spre deosebire de pietre, bile de rulment sau cocs, corcodusele usturau usor. lasau si o pata umeda si interesanta ca forma pe peretii blocului, fara sa-i afecteze structura de rezistenta. dar, ca sa fim drepti pana la capat si sa-i dam cezarului ce-i al lui charles, singurul defect al corcoduselor era cel de strepezire a dintilor. si pe vremea aia nu iesea nimeni in fata ca Monica Davidescu sa-ti explice cu ce sa te speli pe dintii sensibili. unde sunt ciorbele acre de alta data…

  8. andreea mihaela stan   •     Author

    Vecinul meu cel-cu-toporul se numea Mita-nebunul. Era singura casa nedemolata din cartierul meu, iar blocul Y2C o imbratisa cu aripile lui. Chiar a aruncat cu toporul dupa un baiat mai curajos care l-a injurat. Il chema Matze, pe baiat. Si nu l-a nimerit. Gasisem un loc special in corcodusul asta: 2 crengi mari formau un leagan, era patul meu de dormit in dupa-amiezele calde, loc de ascunzis cu fast-food direct din craca. Da, da, corcodusul. Cum faci de gasesti subiecte asa intime si personale? Felicitari. (P.S. Pentru ca Mita-nebunul avea boala mare pe noi, copiii care ne suiam in singurii copaci din fata blocului – care erau ai lui, caci ieseau din pamantul curtii lui, dar se intindeau si in afara, unde ne suiam) noi am demolat casa dupa ce l-a dus din nou la spitalul de sonati. Imagineaza-ti 10 copii improvizand un berbece dintr-un trunchi de copac si daramand un calcan de 5m inaltime…. Uau, uitasem de asta….

  9. lumi   •     Author

    la multi ani de 1 iunie si da-te jos din corcodush:-)

  10. multzam   •     Author

    eu inca mai am in curte un corcodush 😀
    nu e nevoie sa ma urc in el, pur si simplu ma ridic pe varfuri si ma mai “acresc” cu cate o corcodusa!!!

  11. TiBi   •     Author

    nu-mi plac corcodusii. eu stateam mai mult in pruni. erau mai solizi:)
    urmeaza in ordinea de pe tricou: marul, ciresul si nucul…

  12. revelionlasorbona   •     Author

    Ha ha ha. Si sa adauge aia de la Routard pe coperta si corcodusele pe langa rosii. Ei, trecand de ridicolul situatiei ca avem nevoie de cineva sa ne spuna ca sunt cool corcodusele, e grozav ca printul Charles mai trece pe aici, mai salveaza poate o rosie montana, mai un corcodus, viscri…

  13. revelionlasorbona   •     Author

    Ha ha ha. Si sa adauge aia de la Routard pe coperta si corcodusul pe langa rosii. Trecand de ridicolul situatiei ca avem nevoie sa vina cineva sa ne zica ca sunt cool corcodusele, e grozav ca mai trece pe aici printul Charles, asa se mai salveaza poate o rosie montana, un viscri, dimensiunea corcodusului, etc.

  14. nicole_dana   •     Author

    Locuiesc la casa momentan si am doi corcodusi la poarta (cand eram copil le spuneam bombi – nu ma intreba de ce) si inca se mai agata pustimea de ei! pana acum nu am recurs la amenintari 🙂 – pana acum au inteles ca pot culege fara sa rupa crengile! iar bunica prietenului meu ne pregateste compot de corcoduse pasate 🙂
    copil fiind, noi nu eram chiar asa de respectuosi! venea cate unul cu o craca plina de “boambe” mici si verzi, ne prindea seara crontanind – mereu cu gura deschisa :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *