Corupția înseamnă moarte

IMG_20151013_162205

Câți dintre noi fac lucrurile cum trebuie şi atunci când nu-i vede nimeni? “România lucrului bine făcut” sună foarte bine şi necesar. Dar cât de reală poate fi această sintagmă în țara standardelor duble? Pentru că după 25 de ani de libertate şi democrație (sanki), singura concluzie sună ca un dicton zen născut la o beție cu alcool contrafăcut:

Unde merge aşa, merge şi aşa! 

Există mereu o altă posibilitate, o altă abordare, pentru că respectarea regulilor e pentru fraieri. Şi dacă ceilalți nu îşi fac treaba ca la carte, ce sens ar avea să o facem chiar noi?! Chiar să picăm de proşti, fără măcar să ne vadă nimeni cu bicepşii încordați, vreo televiziune, vreun blogger măcar!?

Există vorba aia tâmpită cu omul care trebuie, ca să simtă ca a trăit cu adevărat, să planteze un copac, să facă un copil şi să ridice o casă. Şi să dea o şpagă. Eventual, pentru autorizație.

Gândirea dublă este a doua noastră limbă maternă. Este foarte convenabil să dăm vina pe politicieni şi autorități. Ce nu observăm este că ei nu fac altceva decât populația. Diferă expunerea si amploarea. Nu s-au născut pe Marte. ADN-ul este acelaşi cu cel al majorității. Cei care îi aplaudau pe mineri sunt frați de primitivism cu cei care cred că victimele tragediei au primit o pedeapsă divină. Şi cu jalnicii jurnalişti care pot titra în 2015: “Puşcărie pentru autorii crimei din clubul groazei!”

Corupția nu înseamnă doar plicuri şi treabă de mântuială, este şi o gândire pervertită şi criminală. Pentru că în acest mod de raportare la lume şi semeni nu încap respectul şi empatia. Corupția este echivalentul crimei cu premeditare. Importante sunt alibiul şi grosimea obrazului.

Patetismul este urmarea firească a acestei încremeniri care va merge mai departe, după ce se va încheia doliul național. Oriunde în lume, oamenii se reped să doneze sânge imediat după un eveniment tragic. Educația civică apare acolo unde asta continuă şi în zilele de după ce nu mai sunt cozi uriaşe la centrele de donare. Adică atunci când conştiința şi solidaritatea sunt asumate organic şi nu au legătură cu viața trendy de pe rețelele sociale.

Să faci bine fără să vorbeşti despre asta şi fără să te vadă nimeni, iată adevărata provocare! Şi sunt, din fericire, mulți între noi care au acest reflex necondiționat. Unii dintre ei au pierit în incendiul de la concert, după ce îşi salvaseră viața, încercând să îi salveze pe alții. Iar alții au avut şi au grijă acum de alte vieți care ar putea să se piardă. Exemplul lor este dovada că lumea îşi poate recăpăta sensul dacă refuzăm să ne corupem mintea şi sufletul. Dacă nu suntem indiferenți, dacă nu ne temem să credem că adevărul şi dreptatea nu au două variante. Corupția moare în fața celor care acționează fără să aştepte nimic în schimb.

Corupția va continua să facă victime dacă vom consimți şi mai departe la acest sistem de realitate dublă.

În 1989, San Francisco a fost afectat grav de un cutremur de 6.9 Richter. Au murit 63 de oameni, 3500 au fost răniți şi 100.000 de clădiri au fost distruse. Autoritățile au înțeles că standardele de construcție trebuie schimbate.

Prin comparație, cutremurul de 7 grade Richter, care a lovit Haiti în 2010, a ucis peste 230.000 de oameni şi a lăsat peste 300.000 de răniți.

Una din explicații este corupția sectorului public. Potrivit Transparency International, Haiti este pe locul 161 pe harta mondială a corupției, față de Statele Unite, locul 17. Cu cât mai jos, cu atât mai rău, se înțelege.

Screenshot_2015-11-01-09-42-14

România e pe locul 69, la egalitate cu Senegal dar şi cu Italia sau Bulgaria.

Poate că acum e mai limpede de ce corupția ne poate ucide pe oricare dintre noi: crimele latente din spatele ştampilelor puse la mişto şi tuturor încălcărilor regulilor. Nu mai pomenesc de bun simț. Citiți şi acest text despre norme, al unui fost arhitect, Andrei Samoil. 

Îmi place o expresie din limba română: a face ceva în credință. Aşa începe schimbarea, prin fiecare dintre noi, în fiecare zi. Să faci ce trebuie, fără compromisuri, să îți pese de ceilalți si nu de descurajările sistemului.

O parte din membrii trupei Goodbye to gravity erau arhitecți. Cântau foarte bine şi nimeni nu a pomenit o vorbă despre muzica lor.  Câteva versuri din cântecul lor devenit destin ne arată cum gândeşte un tânăr curat:

Fuck all your wicked corruption

It’s been there since our inception, but we couldn’t see
All the times we’ve felt so hollow
As our hopes were hanged in gallows
All this time we’ve been locked away
And there was nothing left to say
Until today

We’re not numbers we’re free, we’re so alive
And the day we give in is the day we die.

Dacă ne vom ascunde în continuare nepăsarea in spatele vânătorii de scuze şi vinovați, ne vom transforma definitiv într-o națiune de zombi. Şi la următoarea catastrofă nu vom mai semnala victime.

Pentru că vom trăi deja ca nişte morți.

Doar morților nu le pasă de oameni.

4 comments

  1. elegantina   •     Author

    “The day we give in is the day we die” . Asta e ideea. Sa nu cedam. Cei care au cedat sunt niste morti vii. Vreau sa facem ceva!!!!!

  2. Doina   •     Author

    O fi bine ca n-a pomenit nimeni de muzica lor? In schimb, obosim de miorlaiala unor tute si a unor neicacutare “pentru ca asta cer ascultatorii”. Lehamite, asta-i termenul; haidi cu totii acuma, mamica, sa ne vada lumea la tv ce bine ne facem noi treaba. Stampilele nu sint puse la misto, ca angajeaza raspunderea celui care le-a pus, in schimb comentariul absolut bestial al lui Piedone, care, intrebat daca a verificat cineva din primarie cum sint aplicate masurile din autorizatie, a spus ca inspectorii au program pina la ora 16.00 si in intervalul ala totul era OK???? Cum e sa fii inspector si totul sa fie OK intr-un loc in care si un nespecialist ar vedea, chiar si la lumina zilei, ca nimic nue OK?

  3. Pagina T   •     Author

    probabil pe fondul acestui carnagiu va specula opozitia dar in romania nu se schimba nimic. poate ies oprea si dragnea de la butoane dar vor fi inlocuit de personaje de teapa lui vasile blaga

  4. Pingback: Răzvan Exarhu – Nu pot ei trage de timp cât putem noi uita

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *