Deci în concluzie, decât

in Blog, 17.05.2010

Obsesia pentru conjuncţia Deci a fost primul semn al apariţiei democraţiei în România. Indiferent de stratul social din care făceau parte, oamenii se îmbulzeau să spună fără nicio reţinere: deci, noapte bună, deci sănătate, deci sărbători fericite, deci, te iubesc.

Vârsta, educaţia, venitul nu aveau nicio relevanţă, toată lumea se înfrupta din deliciile categoricului. Îmi încep toate propoziţiile cu deci, înseamnă că

am dreptate, că lucrurile sunt aşezate, că sunt serios, că avem cu toţii nevoie de un punct de sprijin. Aşa s-a ajuns probabil la întrebarea: Deci, nu vă supăraţi, cât este ceasul? Pe măsură ce logica minimală a convieţuirii în ţară o lua razna, vorbitorii încercau să se protejeze (teoria mea) adăugând în topica lor cea de toate zilele nişte elemente capabile să le ofere iluzia stabilităţii.

Dintr-o oarecare exasperare, am inventat atunci şi am consacrat la radio o formulă de protest (credeam eu): deci, în concluzie. Am fost ferm convins că toată lumea a prins poanta şi că mesajul va fi înţeles fără echivoc. Prima oară am ciulit urechea la ştiri, în intervenţia unui profesor de istorie din Constanţa, revoltat de nu mai ştiu ce, care a folosit cu naturaleţe şi seriozitate de două ori – deci, în concluzie.

Şocul a fost suficient de mare încât să pot reţine detaliile acestei revelaţii. După asta, am început să aud din ce în ce mai des tâmpenia inventată de mine, folosită ca un fel de superlativ al concluziei – iniţial, chiar cu un aer destul de preţios. Mi-am făcut o mică mea culpa, mi-am spus că timpul le rezolvă pe toate, am aşteptat următoarea molimă şi ea a venit, efectiv.

Singura pandemie din ţara noastră este cea provocată de virusul Decât. Deci a fost un fel de H1N1 pe lângă Marea Ciumă, un fel de party spontan la care lumea se face praf pentru a scăpa de stress şi pentru a avea o privire mai senină a doua zi.

Decât e semnul vremurilor noi ce stau să apună, pentru că ăsta nu mai seamănă a răsărit. Deşi e folosit fără limită demografică de elevi, studenţi, pensionari, militari în termen, politicieni, medici, profesori şi fotomodele de la ţară, adverbul decât e formă de segregare, de despărţire a apelor.

Acum putem înţelege, ca în Rinocerii lui Ionescu, ca în Ciuma lui Camus, că suntem noi şi ei. Decât atât, decât – cum s-a exprimat monumental o farmacistă tânără şi amabilă, care a terminat probabil şi o facultate, decât.

Obişnuiam să cred că trebuie să fii tâmpit, dacă nu eşti în stare să vorbeşti corect româneşte. După ce am locuit o vreme la ţară, am înţeles că şi dezacordul e un mod de viaţă, că are farmecul lui uneori şi că întotdeauna spiritul scuză mijloacele. De aceea, nu i-aş face cap de listă pe vecinii mei simpatici din sat, ci mai degrabă aş începe cu vorbitorii de la oraş, pentru că aşa cum mi-a semnalat cineva pe blog, prima atestare istorică a lui decât provine de pe o tarabă din Hala Traian, Bucureşti, cca 1991: Ouăle se dă decât cu cartonul!

Probabil că nu există un mod mai rapid şi mai sigur de a te descalifica, în afară de a scuipa pe geamul maşinii şi alte delicatese. Să lucrezi într-o clădire de beton şi sticlă, să ai laptop, costum de pinguin, maşină de serviciu şi să spui: decât astea sunt proiectele care vi le propunem – este o declaraţie oficială de asumare a condiţiei de retardat lingvistic.

Una din dilemele fundamentale ale omenirii, după a fi sau a nu fi, poate apărea atunci când te întrebi dacă te poţi îndrăgosti de o persoană care nu ştie se vorbeşte corect româneşte. Pentru că în cel puţin 75 la sută din cazuri, corectura naşte reacţii violente. Ignoranţa rimează frumos cu aroganţa.

Să vorbeşti în halul ăsta e după mine ca şi cum te-ai duce în audienţă la Vatican, să zicem, în şlapi şi trening. O să spuneţi că un ciorap alb flauşat contează, dar istoria pare să se încăpăţâneze să ne înveţe cu defrişările, demolările şi toate răsturnările ei de reguli şi oameni, că în fond totul e negociabil. Şi dacă e negociabil trebuie să fie şi suportabil, că oameni suntem, aceeaşi limbă o pocim, fiecare după posibilităţi.

Cred că până şi Ecleziastul s-ar întreba astăzi cum se spune corect: Totul e decât deşertăciune?! Sau: Totul e deşertăciune, decât?!

Lasă un comentariu

  1. […] This post was mentioned on Twitter by razvan exarhu, Seba Negomireanu, Dan, Adinel Tudor, Bobby Voicu and others. Bobby Voicu said: Deci "decat" o opinie :-< RT @exarhu: Deci în concluzie, decât: Obsesia pt conjuncţia Deci a fost primul semn al http://bit.ly/bc0lR3 […]

  2. PATRICKdan
    17 May 2010 la 17.05.2010 10:35

    minunat, bai domnule… postarea asta m-a uns pe suflet, amintindu-mi de anii frumosi ai Rondului de Noapte.
    se spunea, acum vreo 10-15 ani, ca suntem intr-o perioada de tranzitie, probabil dpdv economic. iata ca, dpdv lingvistic, am “evoluat” de la “deci” la “decat”.
    imi permit sa va aduc in atentie, o alta chitibuserie frazeologica folosita eronat, in urma careia poti spune, aidoma replicii de la radio “Vai, aceste cuvinte ne doare” !
    este vorba despre “DATORITA” versus “DIN CAUZA”, despre care poate merita sa-i dam atentie, altfel “…nu ne mai ramane DECAT sa ne aruncam in Dambovita” 🙂
    cu respect !

  3. Mioara
    17 May 2010 la 17.05.2010 10:45

    Multumesc, Razvan. Numara-ma si pe mine ca avand tensiunea ridicata pe fondul exprimarii gresite a celorlalti. Copilul meu luase acum 1 an (nu implinise 3 ani inca) sindromul Deci si Decat de la bunici: dar cand am scos coltii… Acum bunicii vorbesc la fel, evident, dar copilul meu a scapat de aceste ticuri verbale … Brrr ! Incalificabile.

  4. zana eficientei
    17 May 2010 la 17.05.2010 11:16

    De acord. Insa ce e de facut? Bombardamentul cu ‘deci’ si ‘decat’ e continuu , iar rezistenta la ele nu mai e nici macar in munti 🙂

  5. Dan
    17 May 2010 la 17.05.2010 11:55

    Hehe… Ce vremuri… Profesorul de limba romana ne spunea “Fara DECI, ca inca nu ai spus nimic” la reactia noastra de a incepe propozitiile cu “deci”…
    Mi-l mai aduc aminte si pe George Pruteanu (versiunea actuala a celebrei sale emisiuni ar fi fost “Decat o vorba sa-ti mai spun”) care vorbea despre “deci” in contextul in care unii oameni il mai folosesc ca pe o “umplutura” lingvistica, ca atunci cand nu mai stiu ce sa zica si ca sa nu taca, spun “deci”, in loc de “aaa”.
    Ar fi foarte multe de vorbit despre (in)corecta folosire a limbii romane, dar daca au aparut subiecte de discutie dedicate corectei folosiri a limbii romane chiar si pe forumurile automobilistice (vezi clubopel.com), atunci mai exista o speranta…
    Decat atat doream sa v-a mai spun. 😀

  6. M&M's
    17 May 2010 la 17.05.2010 12:02

    Deci, în concluzie: decât a fi sau a nu fi decât?… aceasta-i noua întrebare?

  7. ussia
    17 May 2010 la 17.05.2010 12:20

    Nu, pe bune, n-ai cum sa te indragostesti de cineva care are sindromul “decat”. Deci-ul ca deci-ul, nu zic, e deranjant, dar “decat” fara negatie e jaaalnic!
    Deci, in conluzie, efectiv, asta e decat opinia mea! Gen.

  8. ZaffCat
    17 May 2010 la 17.05.2010 13:45

    Decat atat vreau sa adaug, admirabil! 🙂

  9. alx
    17 May 2010 la 17.05.2010 14:43

    S-a vorbit mult despre corectitudinea in vorbire. N-am auzit insa pe nimeni sa accepte ideea ca limba vorbita, se afla intr-o continua transformare. Fie ca ne place, fie ca nu. E un fenomen cat se poate de natural. E ca si cum ai spune: ” Ma enerveaza ca vine iarasi vara.” Da, ne deranjeaza toate lucrurile astea (deci, decat, week-end, etc), insa daca cineva crede ca punandu-se de-a curmezisul (scriem pe blog, facem emisiuni, dam legi), va face Dunarea sa curga la deal, se inseala amarnic.
    Ce ne ramane atunci ? Fie continuam sa suferim de fiecare data cand comunicam cu semenii, fie incercam sa-i intelegem, sa vedem ce vor sa spuna si dam curs actului de comunicare, stabilim clar termenii pe care-i folosim si mergem mai departe.

    Suferim, ne blocam inainte de a incepe SAU ne intelegem si facem lucrurile sa mearga?

    Ai inceput cu “deci”? sa fii sanatos, ma intereseaza ce spui dupa “deci”, nu cum incepi.
    Lasa omu intai sa spuna asa cum stie el, poate are o ideea grozava fata de ceilalti care au vorbit corect si n-au spus nimic.
    Hai sa nu desfiintam fara sa analizam inainte, hai sa dam o sansa, hai sa vedem ma intai partea practica a lucrurilor si lucram apoi la “detalii”.

    Extrapoland ideea, suntem in urma cu mult… vorbirea ar putea fi considerata un act de cultura. Mai intai sa facem drumuri cu vorbitorii de “deci” si apoi le explicam si cum sta treaba cu gramatica. Mai intai sa ai ce baga la ghiozdan, si apoi ne mai gandim cum sa vorbim corect.
    Nu prea merge “culturalizare” fortata sau cu burta goala.

  10. Decat
    17 May 2010 la 17.05.2010 15:11

    deci (sic!) merge si mai bine cu lingua corporatista:

    “da-mi decat brandurile, ca advertiserii ii stiu”

    “am facut decat o campanie”

    “am decat un target…”

    si lista continua

    in fiecare zi aflu moduri noi de sodomizat limba romana. interesant

  11. nonsensuri
    17 May 2010 la 17.05.2010 16:35

    deci…da

  12. razvan
    17 May 2010 la 17.05.2010 17:19

    Crezi ca foamea anuleaza gramatica?

  13. fata din vis
    17 May 2010 la 17.05.2010 18:26

    oamenii s-au mai dezvatat de “deci”. In schimb au adoptat repede un alt cliseu de exprimare: “ceva de genul”. Incepand de la studenti, pana la gospodinele care ies la cumparaturi, toti sunt contaminati cu “ceva de genu’ “.

  14. doina
    17 May 2010 la 17.05.2010 18:28

    Decat deci, mai bine numai decat 🙂

  15. Alexandru
    17 May 2010 la 17.05.2010 19:45

    Domnisoarelor, doamnelor, domnilor – sau “bai, domnilor!”, ca pe vremea Rondului de Noapte,

    Foamea nu anuleaza gramatica, iar daca ar fi sa revin la comentariul meu de la postarea anterioara despre “decat” si la personajul descris acolo, recte colega Pisi, cu siguranta foamea la ea nu e o chestiune care ii pune probleme deosebite. Iar cu privire la ascultarea de dinainte de judecata, garantez eu ca a mea colega sigur n-are nimic interesant de spus, oricum si-ar incepe comunicarea spusa, cu “decat” sau fara. Problema e ca am avut tentative nenumarate de a o corecta, insa bag sama ca, lucrand in administratie, se dobandeste si rezistenta la schimbare caracteristica sistemului. Si cum sunt fidel principiului “mai bine neinjurat, decat injurat”, am preferat sa ma abtin de la a mai oferi sugestii de exprimare colegei cu pricina. Dar, parole d’honneur, intr-o fraza le aduna pe toate: decat fara negatie, care in acuzativ, dar fara “pe”, topica aiurea a lui “mai”: “Mai am fost la clubul care mi-ai spus de el. Ah, nu, am fost decat cu sor’mea.” Asta e o mostra de exprimare.

    Mi se pare tare de tot imaginea din postarea ta, Razvan, cu audienta la Vatican in slapi si in trening.
    Imi si imaginez un cuplu de melteni, cu un BMW X6, nr. de inmatriculare IF-xx-BOS (daca ar mai fi avut loc pe placuta si-ar fi pus “boss da boss”), desigur culoarea alb (poate chiar alb 13, ca pe vremuri, la Dacii). Si BMW-ul asta se opreste fix in fata basilicii Sfantul Petru, la ceas de seara. El coboara din masina, intai burta, apoi restul, imbracat intr-un trening alb, cu un lant lat la gat, de aur, sa moara dusmanii lui, cu ochelari de soare, desi soarele e spre apus. Ea, blonda, siliconata, platinata, tot cu ochelari de soare, ca doar n-o sa-i bata soarele in lentilele de contact albastre, care sunt “decat” decorative, ca numai fraierii au ochelari, baaa, papagalilor care sunteti papagali. Ea are o bluza “leopard print”, jeansi stramti si tocuri de 19, geanta Vuitton care mi-a cumparat-o Iubi de la Marriott, unde bem noi cafeaua, n-aveti voi loc acolo, bai nehalitilor care aveti dacat bani sa va luati un cico dacat. Ei, si cuplul asta se uita lung la bazilica, iar iubi, dupa ce ia un gat de RedBull, c-a fost calatoria lunga zice: “Auzi fa, unde e, fa, Papa? Ca io vad dacat biserica, dacat. ‘Aidi, fa, sa mergem, ca nu ma gandeam ca vedem dacat biserica, p***-m-as pa turismu’ lor da italieni bulangii!” Ea, dezamagita, ii spune: “Da, ma Iubi, dacat o biserica amarata… Da’ mai as bea si io dacat o cafea acilea, inainte sa plecam inapoi”.

    De-aia zic, asta cu ascultatul inainte de a judeca o fi umana, nu zic nu, dar in multe dintre cazuri se dovedeste a fi doar o pierdere de vreme pentru ca si dupa ce asculti, ajungi la aceeasi concluzie: sufera decat de retard major care, din nefericire, nu poti sa-l mai vindeci, ca mai au incercat si altii 😛

    Alles Gute,

  16. De ce il ador eu pe Exarhu « pur si simplu.eu
    (author) 17 May 2010 la 17.05.2010 20:20

    […] 17, 2010 at 8:19 pm (Limba noastra-i mortuara) Uite de-aia, […]

  17. danaange
    17 May 2010 la 17.05.2010 22:46

    Nu pot sa nu particip si eu cu o expresie care, in prima faza m-a ametit : nu stiam ce inseamna. Apoi m-am dumirit da’ nu mi-a venit sa rad.

    O domnisoara careia i s-au dat niste date si i s-au mai cerut lamuriri legat de ce se va intampla cu ele, s-a exprimat telefonic in felul acesta: “nu stiu sa va spun, io nu iau numa’ date”

    Adica “eu nu sunt in masura sa va lamuresc, eu doar iau date”. Asta ca sa va fie voua mai clar decat mi-a fost mie pana mi-am revenit. Expresia mai circula ocazional prin Ardeal, de unde si provine.

    Eu nu va spun numa atat.

  18. dada
    18 May 2010 la 18.05.2010 10:13

    ce legatura are bagatul la ghiozdan cu a vorbi corect?
    si faptul k esti bogat sau sarac,ca ai ce manca sau nu in ce fel te poate determina sa vorbesti corect sau nu?macar asta depinde de noi si nu de guvernare!da,orice limba sufera transformare in timp dar sa fie una constructiva nu una demolanta ! pana la urma noi poate sa vorbeste cum vrea ca nu conteste,poate are noi ceva interesant de spus,efectiv !!!

  19. Cristian
    18 May 2010 la 18.05.2010 10:24

    aaaa, super post .. era o vorba, bineinteles ironica .. ”deci, in concluzie si prin urmare” cand doreai sa accentuezi intr-un mod repetativ si chinuind biata limba romana ..

    avem o limba atat de frumoasa si de complicata si imaginativa in acelasi timp incat nu e de mirare ca apar tot felu’ .. sunt mii de expresii fara substanta folosite abuziv fara sa vrem si care repetandu-le sau auzindu-le des devin ticuri verbale, goale de orice continut mai ales cand sunt asternute pe hartie..

    le auzi pe twitter, auzi la stiri, iti zgarie urechea in tramvai … dar treci mai departe .. cine face un post din asta merita felicitat..

  20. ambre
    18 May 2010 la 18.05.2010 10:33

    Huh, în sfârşit, citesc şi eu nişte reacţii online la Decât!

    Mă miră lipsa oricărei reacţii, mai ales în mass-media, împotriva Decât-ului. Aş vrea să văd la tv, aşa cum sunt anunţurile alea periodice despre consumul dăunător de sare, zahăr şi alcool, un anunţ care să amendeze folosirea defectuoasă a lui Decât. Poate dacă s-ar începe să fie luat la mişto cel care vorbeşte cu Decât (cu Deci a mers strategia), românul, fudul cum e, va începe să se mai ferească de el, păi nu, cum să nu pice el de fraier care nu ştie vorbeşte.

    Pe mine mă revoltă cumplit Decâtul, mai ales că am întâlnit, cu stupoare, exact acei oameni la cravată, în clădiri de sticlă şi salarii de aproape 2000 de euro, folosind Decât cu prestanţă. Mi-a fost mie ruşine să le atrag atenţia, era doar o mică scamă pe costumul lor, cum să-mi permit să-i întrerup.

    Mă deranjează enorm Decât, mă deranjează când văd că oameni, care nu-s nicidecum proşti, îl folosesc aiurea, aiurea, aiurea! Şi ştii ce mă deranjează mai mult? Că peste câţiva ani, intrat în uz general, voi fi forţată să scriu/vorbesc şi eu la fel, căci îl vor valida. Aşa cum a fost cu tâmpenia de unire a niciun/nicio samd.
    Ştiu, ştiu, limba e un organism viu care evoluează, dar la noi evoluează prin reglementarea agramatismelor, forţându-ne să vorbim, în cele din urmă, ca retardaţii lingvistici pe care-i criticăm acum. Proşti, proşti, da` mulţi!!!

  21. Dragos Neacsu
    18 May 2010 la 18.05.2010 13:00

    Fii (conjugarea lui “a fi” in limba scrisa este “efectiv” la fel de maltratata) capitanul nostru!

  22. irina b.
    18 May 2010 la 18.05.2010 15:49

    Eu sunt sufocata si de “da?!” pronuntat exclamativ interogativ in mod repetat intr-o fraza. N-a mai observat nimeni? Cei care-l folosesc astfel considera ca face parte din argumentatie probabil.

  23. Lina
    18 May 2010 la 18.05.2010 20:31

    Ma simt mult mai bine acum. Credeam ca decat mi se pare ca a aparut acest Decat. Ca doar am avut eu ghinionul sa il sesizez de cateva ori si am dezvoltat o obsesie.
    Dar dilema mea este de unde a aparut?! Vorbesc serios. Pare deja un fenomen national, de undeva trebuie sa fi navalit peste noi toti.

  24. Raluca
    20 May 2010 la 20.05.2010 17:59

    Deci cam ai dreptate:)) Mi-amintesc ca in scoala generala, profa de engleza ne punea sa ii dam 10.000 pe vremea aia de fiecare data cand ziceam Deci la inceput de fraza/ propozitie:))

  25. luana
    23 May 2010 la 23.05.2010 23:08

    e contagioasa “poceala ” lb tomane. care ar fi solutia pt cei care primesc acum educatie, copiii…?

  26. mioara
    25 May 2010 la 25.05.2010 08:49

    “Mă deranjează enorm Decât, mă deranjează când văd că oameni, care nu-s nicidecum proşti, îl folosesc aiurea, aiurea, aiurea! Şi ştii ce mă deranjează mai mult? Că peste câţiva ani, intrat în uz general, voi fi forţată să scriu/vorbesc şi eu la fel, căci îl vor valida. Aşa cum a fost cu tâmpenia de unire a niciun/nicio samd.”

    Ca bine zici. Aceasta e si temerea mea cea mai mare.

  27. Remus
    26 May 2010 la 26.05.2010 09:50

    Intr-adevar corectura naste reactii violente. Imi amintesc cateva discutii din urma cu doi ani in familia unor potentati latifundiari in care, incercand sa induc anumite modificari ale utilizarii barbare a unor cuvinte, m-am trezit in prima faza luat peste picior in stilul “sa-l intrebam pe Remus ca le stie el pe toate”, urmat de ” ce, ne considera inculti?”… Partea haioasa e ca la un moment dat incepusem si eu sa folosesc dezacorduri sau alte magarii lingvistice…brrr

  28. Turkish
    27 May 2010 la 27.05.2010 20:22

    Este si un banc, genial, pe tema asta, vis a vis de cea mai importanta contributie a romanilor la patrimoniul filosofic mondial:
    “Deci gandesc, deci exist”

    🙂

  29. Anda
    10 June 2010 la 10.06.2010 09:26

    Mai exista un banc foarte bun pe tema asta:

    “- As dori si eu niste cartofi, va rog.
    – De cat?
    – Decat cartofi.”

  30. locke
    23 June 2010 la 23.06.2010 10:14

    Deci, in concluzie, asadar si prin urmare decat asta punem efectiv, nah, asta e!

  31. Decat atat, decat ** « pur si simplu.eu
    (author) 19 February 2012 la 19.02.2012 04:21

    […] **quotation […]

  32. cik
    27 August 2013 la 27.08.2013 13:43

    ce parere aveti de
    1.: “spirit de gluma”- pe care l-am auzit la moderatori de televiziune.
    2. “plover” -folosit cu mare nonsalanta de oameni de televiziune.
    3. “multa sanatate”- poti dori si “sanatate putzina”? cum poti aprecia
    “sanatatea” cantitativ?

← Inchide