sau pizza cu uauă, mno!
pentru că vine o vreme în viața unui om, fie el și ardelian, când stă pe canapia, bia o cafia și nu mai are chef să mânce o juma de porc cu iaurt de casă, că așa e sănatos, să mănânci iaurt din lactate.
mno, și zice, hai, tu să facem o pizza cu ouă, mai bine, că azi nu am chef să îi zic lui președintele Johannis ce cred io că ar trebui să facă el. ba poate citește și dumnealui și poftește, mai știi.
fiind o rețetă simplă, trebuie să lucrați ca în Ardial, adică așa cum ar spune James Bond, drăguțul: Lent. Foarte lent.
cum procedăm:
aluatul se poate face cu o siară înainte și poate sta la frigider, învelit în folie, și două zile.
se dizolvă 5 grame de drojdie în puțină apă călduță
se face un cerc din 600 g de făină, se toarnă apa cu drojdia, 4-5 g de sare, un pic de ulei de măsline extravirgin, și 500 de ml de apă rece. mai multe, vă explică prietenul Hădean.
după ce ați frământat și aveți un aluat fraged și nelipicios, presarați niște faină pe ceva, așezați aluatul, acoperiți și lăsați la dospit cam o oră jumate. frământați din nou, formați palinele, adică sferele de aluat și sunteți gata să lucrați sau să le tăvăliți prin făină, le foliați și le aruncați în frigider cu un aer dezabuzat, de profesionist plictisit de propria măiestrie.
încingeți cuptorul la temperatura maximă, măcar 250 de grade Celsius.
dacă nu aveți așa ceva la îndemână, puteți pune două țigle în partea de jos și lăsați cuptorul să meargă mai mult timp, ca să se încingă bine kestiile.
e un truc bun pentru cuptorul cu gaz, chiar dacă o să le plouă la niște oameni în casă. da’ să zică mersi că încă plouă cu apă și să mai lase nemulțumirile.
un pic de făină pe masă și începem să întindem subțire, foarte subțire, aluatul cu sucitorul. așezați pizza fie în formă, dacă aveți, fie într-o tavă, după ce ați uns bine suprafața de copt cu ulei.
faceți cu un dos de lingură un fel de adâncituri în aluat, ungeți totul cu ulei cu ierburi, sare piper, și așezați ouăle în căușuri.
în 6-7 minute ar trebui să fie gata, aluatul crocant și gălbenușurile aproape cleioase. mai radeți niște parmezan și, uite-așa, dorința-i gata.
și-i bun. foarte bun.
sau cum ar spune fratele nostru, James Bond, care e român:
No. Mno.
mno, bon appétit, pui de daci!
și să îmi spuneți cum a ieșit mizeria asta de pizza.
Lasă un comentariu
22 April 2015 la 22.04.2015 11:20
Harată horriblemente
22 April 2015 la 22.04.2015 12:10
păi, e #omizerie. aşa #efireşte să arate.
7 May 2015 la 07.05.2015 21:40
Eu nu am vreo opinie despre pizza cu ochiuri.
Am insa o nedumerire in legatura cu faptul ca ardeleanca fiind, nu am pronuntat niciodata “cafia” si “canapia” si nici nu i-am auzit pe ardelenii din jurul meu folosind i-ul acela inoportun. Am auzit insa bucuresteni facind glumitze pe seama acestei litere ardelenesti care ii amuza la fel de mult ca celebrul “no”.
Mno. Poate se foloseste in alte zone ale Ardealului.
8 May 2015 la 08.05.2015 00:58
la sibiu e nenorocire cu astea, de exemplu. si în jurul sighisoarei. tu unde stătiai pe canapia şi biai cafia?