Pare firesc să trăieşti în oraş şi să îţi doreşti să fii mereu în altă parte. Marea majoritate pare să considere asta un concept valabil doar în timpul executării programului de concediu.
Schizofrenia în care suntem încurajaţi să ne complacem e mediul perfect pentru dezvoltarea microbului monotoniei. Rupem lanţul doar în week-end, la team-building sau în concedii. Şi atunci cu grijă, că duşmanul de la resurse umane pândeşte tot timpul.
Sau fără jenă, pentru că suntem la all-inclusive. Oricum, totuna. Am o casă în sălbăticie pe care am văzut-o destul de rar în ultima vreme. Am un snowboard pe care l-am folosit la fel de rar, deşi mă face very happy. Nu mai vorbesc de casca de snowboard, în care am început să cred din ce în ce mai tare.
Deşi sunt din naştere pregătit să îmi văd de treaba mea, m-am trezit destul de serios în ultima vreme. De-asta, m-am bucurat când am fost trezit pe întuneric şi încurajat să mă mişc mai repede, pentru că mergem la pârtie, Răzvan.
Neprevăzutele astea enervante la început, dincolo de care se ascunde plăcerea ta de om liber, sunt ceea ce respingem în primul rând. Nu mă duc să caut copaci pentru livadă, pentru că trebuie să mă întâlnesc cu un tip cu care pot rezolva totul la telefon.
Nu îmi respect bucuriile, pentru că biata conştiinţă îmi spune că trebuie să fiu mereu în altă parte decât vrea sufletul meu. Chestiile astea par imposibile în teorie, dar adorabile în practică.
Temă: Unde găsiţi o mâncare de ştevie?
publicat în şapte seri, săptămâna asta
Lasă un comentariu
28 March 2009 la 28.03.2009 10:46
Ștevie Wonder avea o rețetă foarte bună parcă…
28 March 2009 la 28.03.2009 16:31
Acolo la tine în sãlbãticie, nu?
28 March 2009 la 28.03.2009 17:38
Da, numai că Ştevie Wonder nu poate scrie, da nu pentru că ar fi orb, ci…negru.
28 March 2009 la 28.03.2009 18:22
Mama mea stie o reteta. Oricum mai am 2 luni si plec 20 de zile in the wild….(la sat). merit evadarea asta!
28 March 2009 la 28.03.2009 23:32
te inseli, unghiile pisicii bicefale sunt foarte curate!dar foarte ascutzite, too;-)
28 March 2009 la 28.03.2009 23:56
Of! ai atins un punct sensibil, nu cu mancarea de stevie, cu nerespectarea bucuriilor.m-am saturat sa nu fac lucru si pentru sufletelul meu. acum lucrez la un proiect de viata, facultatea, si sper dupa aceea ca o sa fac si alte lucruri mai frumoase. dar unii spun ca dupa facultate e mai rau. sper ca n-au dreptate, trebuie sa existe si o alta cale. 😉
29 March 2009 la 29.03.2009 09:08
păi , nu prea dădu !… deocamdată drăgăvei , urzîci …da ştii de opţiunea “lobodă” ? mmmm , cu zamă de varză …
30 March 2009 la 30.03.2009 18:47
Bunica-mea face o mancare de stevie misto foarte, care se mananca cel mai bine dintr-un castronel ciobit. Amplifica efectul 🙂
31 March 2009 la 31.03.2009 20:59
domnule, soacra-mea face mancare de stevie, iar restul familiei zice ca e buna. probabil de frica. :))
1 April 2009 la 01.04.2009 21:35
Singura solutie pe care o vad la gasirea pe loc a unei mancari de stevie buna este sa impaci constiinta cu sufletul, i.e. mintea cu inima…
(author) 2 April 2009 la 02.04.2009 13:32
[…] Deşi poate nu asta e explicaţia. Este o poveste care scoate din pepeni oamenii cuminţi, care nu şi-ar fi părăsit viziuina pentru nimic în lume ca să plece de nebuni pe coclauri. Sau, dacă o făceau, ar fi dat cu căciula de pământ de […]