photo via chef sara
ce frumos ar fi sa nu se mai mardeasca in fiecare an pensionarii credinciosi la braila, in inclestarea pentru niste apa din izvorul tamaduirii, vegheata de galetile albastre de plastic sfintite.
astia ar ucide pentru un pet.
aand i feeel goood, i know that i wouldn’t
in Blog,
Lasă un comentariu
13 April 2007 la 13.04.2007 18:11
E, dom’le, asa se manifesta un crestin adevarat! Se bate pana la moartea aluia de langa el ca sa puna mana macar pe o picatura de agheasma. Pai ma facurati, bai domnule, sa imi aduc aminte de ultima noapte de Inviere petrecuta in orasu-mi natal, unul mic, din sud. Mai lipsea putin pana la linsajul reciproc al piosilor, cucernicilor enoriasi adunati in fata uneia dintre bisericile orasului pentru a lua lumina (mai putin pentru slujba, ca oricum nimeni nu crede ce spune popa, lumina e importanta). Cand a iesit preotul din biserica, tinand in mana lumanarile din a caror lumina urma sa primeasca masa de credinciosi, parca s-a declansat ceva in ei si i-a determinat sa se impinga, sa se imbranceasca, sa isi dea reciproc la coaste numai ca sa ia, cum spusei, lumina. Un prieten cu care eram acolo imi spunea: “Uita-te la ei, sunt in sevraj mistic!” Mi s-a parut potrivita exprimarea.
De altminteri imi mai amintesc de un reportaj de la o sarbatoare in cinstea unui sfant, sarbatoare la care s-au impartit, de catre calugarii de la manastire, pachetele cu pomana. A fost destul sa iasa unul dintre calugari cu doua-trei pachetele in mana, pentru ca sa isi dea seama ca, fizic, e depasit de situatie. S-au napustit asupra lui ca hienele, de parca n-ar mai fi mancat de un secol si atunci li se oferise prima ocazie. Si desi toti s-ar omori unul pe altul fie pentru o picatura de apa sfintita, fie pentru un pachet cu pomana sau pentru stiu-eu-ce orice altceva despre care li s-ar spune ca are virtuti tamaduitoare sau ce atribute ale sfinteniei poarta, in restul zilelor iti pot tine morala despre cat de pacatos esti daca speli duminica sau daca nu tii post in saptamana mare si fac parada de cucernicia cu care tin randuielile. Vezi, aici e problema: ca in loc sa se orienteze asupra fondului, se orienteaza asupra formei, adica n-are importanta ca mi-am calcat in picioare vecinul la coada la agheasma, daca beau o picatura sunt curat ca lacrima!
16 April 2007 la 16.04.2007 09:40
ce zici de niste mir sfintit intr-un pet de ulei Ulvex?
17 April 2007 la 17.04.2007 22:05
oh my god? what the hell is going on in braila?