punkrocker

in Blog mumusic, 27.04.2007

iggy pop e un tip pe care-l respect profund. cumva, si in cinstea lui am baut un vin bun impreuna cu medicul care mi-a prescris antibiotic. 🙂

am redescoperit un interviu vechi si foarte savuros cu i p, ironii in general si la adresa idiotului (ce fata are!!!!) cu care sta de vorba, mesaje antisistem de buna calitate, si cateva marturii despre being deep into music

[youtube]kqxcgPPdYwo[/youtube]

ar mai fi si the passenger live din ’77, asa, din rautate fata de cei care nu au fost decat la concerte cu holograf si cleopatra stratan.;)

[youtube]y4hPnZUMBwA[/youtube]

si pentru ca inca mai cred ca punk e o muzica de ascultat in diminetile senine, am adaugat la playlist si o piesa care la prima auditie m-a facut sa ma intreb cine or fi smecherasii astia rockeri contemporani, care beau bere light fara alcool si-l imita pe iggy pop?

[youtube]BCcsILCcg9o[/youtube]

Lasă un comentariu

  1. felipov
    27 April 2007 la 27.04.2007 11:09

    great minds think the same?:P
    http://felipov.this.ro/?p=90

  2. blogariu
    27 April 2007 la 27.04.2007 19:20

    ehehee, bai domnuleee… mi-ai trezit nostalgii. “the passenger” am descoperit-o prin 1994 pe o banda de magnetofon. cat despre piesa asta, ce sa zic: iggy pop rocks!

  3. lavinia
    28 April 2007 la 28.04.2007 20:17

    Ok, de acord cu iggy, si cu punk-ul in general. Nimic mai genial decat Johnny B. Goode / Road Runner (Sex Pistols). Pe de alta parte comentariul

  4. The passenger « Amintiri de la spitalul 9
    (author) 30 April 2007 la 30.04.2007 12:56

    […] am dat peste asta which made me write this entry. Yeah, something called love. Well, thats like hypnotizing […]

  5. Corcoran
    5 May 2007 la 05.05.2007 00:46

    Am citit anul trecut o carte despre punk (cu multe chestii demente despre Iggy Pop) -Please Kill Me – (Legs McNeil, Gillian McCain) a devenit deja un soi de referinta; si am ramas cu 1) o impresie buna despre iggy pop pe post de “fiara in transa” si 2 )cu una f proasta despre iggy pe post de cretin care s-a auto-distrus. Cartea nu e o capopdopera, dar merita citita ptr atmosfera epocii si bogatia detalliilor (mai apar Richard Hell, Tom Verlaine, Johnny Thunders si NY Dolls, Lou Reed, Patti Smith si chiar Johnny Rotten- care iese chiar bine printre cei citati)

← Inchide