Băi, comuniştilor!

Văd că vă întrebaţi de ce e Patriciu atât de bogat. Dar voi de ce sunteţi atât de săraci? Sau atât de vizibil invidioşi pe succesele altora, succese în muncă, bineînţeles?

Sau de ce nu vă ies lucrurile, de ce nu reuşiţi să aveţi succes? De ce succesul altuia trebuie anulat pentru a produce satisfacţia maselor largi de neputincioşi, frustraţi şi incapabili? De ce e nevoie mereu de comparaţii absurde între oameni care fac lucruri diferite, care urmează căi diferite?

Ce altceva decât confuzie putem obţine dacă-l comparăm pe Donald Trump cu Ştefan Luchian? Asta înseamnă justiţie socială? Asta e morală divină? Asta e egalitate în drepturi sau şanse? Sunt uluit şi îngrijorat că la 17 ani distanţă de ceauşescu, încă mai sunt probleme de receptare a unei normalităţi, să zicem competitive. Poate să-ţi placă sau nu mutra lui Patriciu, poţi să-l suspectezi de orice, dar dacă performanţa lui este validată de piaţă, pe banii ăia mulţi, eşti chiar tembel să încerci să aduci vorba despre nedreptate.

E vorba de un calcul simplu, în care nu se amestecă nici problemele pensionarilor, nici copiii din Somalia, nici pădurea tropicală şi nici speciile pe cale de dispariţie. E ceva normal, comuniştilor, ca unii oameni să mai şi muncească după primul milion sau miliard, să angajeze oameni competenţi care să sporească succesul afacerilor, să dezvolte idei, să cucerească pieţe, să găsească soluţii inteligente împreună cu avocaţii, consilierii economici şi alţi tipi care înţeleg realitatea aia care îi nemulţumeşte pe cei care ar vrea să avem toţi acelaşi standing, indiferent de educaţie sau calităţi. Şi dacă un om reuşeşte să facă să funcţioneze acest angrenaj uriaş, cred că ar fi mai degrabă interesant să încerci să afli cum a făcut să obţină o asemenea performanţă economică.

Dar înţeleg că e jenant şi penal să ai bani şi în plus nu e valabil din punct de vedere intelectual sau ecologic. De aceea, cuvântul cheie rămâne în continuare discrepanţa. Asta e tot ce se înţelege din dreptul la proprietate, garantat constituţional, sanchi. Iar discrepanţele trebuie eliminate.

Aşa cum i se întâmplă unui prieten maghiar chiar în zilele noastre, în care mânia populară se spune că a fost înlocuită de liberalism social-democrat ţărănesc sau ce dihanie o mai fi şi asta. Gregor Roy Chowdhury, descendentul al unei familii nobile din Transilvania, a revenit de câţiva ani în România şi locuieşte în satul Zăbala, aproape de Covasna, pe una din proprietăţile sale redobândite. Pentru că procesele de revendicare pe care le are pe rol e posibil să fi iritat nişte persoane sensibile, mai nou mi-a povestit că primeşte vizite de la Poliţia Română, care se ocupă de intimidarea administraţiei locale, a membrilor familiei şi a angajaţilor acestora.

Deşi Poliţia nu prea are a face cu retrocedarea proprietăţilor naţionalizate, e totuşi posibil ca în anul 2007 apărătorii legii să terorizeze un om care a părăsit o carieră financiară în City-ul londonez şi a revenit într-un sat uitat de lume, pe pământurile familiei sale. Ca de obicei, cel care care construieşte ceva, care ridică prin eforturile minţii şi entuziasmului său valoarea locului în care se află, primeşte un şut în gură, în semn de salut din partea Securităţii.

Iar acesta este un semn că îndoctrinarea antiproprietate, antisucces, antiprosperitate are şi urmări reale, consecinţe care seamănă cu poveştile anilor 50, încheiate de obicei cu deportări şi execuţii. Sigur că nu se mai petrec lucrurile chiar aşa, dar absurdul există şi este încă politică de stat. Iar poporul însetat de parizer crede cu înverşunare că un om poate fi mai vinovat decât sistemul.

De aceea, salut şi pe această cale strălucita iniţiativă de înfiinţare a Şcolii Naţionale Ajutătoare, adică a noii viziuni asupra educaţiei produsă de un ministru decuplat de la aparate. În sfârşit, dictatura incompetenţilor are un statut şi poate începe restauraţia întreruptă timid de Revoluţie. Pentru că un cretin sau leneş poate avea aceleaşi şanse de succes cu unul harnic şi deştept, merită să sărbătorim renaşterea comunismului. Ei vor fi cei care vor duce mai departe lupta cu inteligenţa, cu spiritul de acţiune şi libertatea.

Hai la lupta cea mare, bou cu bou să ne unim. Şi să nu uit: Băi comuniştilor, pupaţi-l în fund pe Lenin, din partea lui Marx.

publicat in evz, 1 septembrie 2007