Mergi pe stilul meu. o poveste de dragoste urbană

Locuiti prin zona? Impreuna? Peretele e in drumul lui? Cine e artistul?  El ti-a raspuns cu alt graffitti?

A….

10/18, 5:41pm

Razvan Exarhu

Nu e graba.  Multumesc

A…. 

Neatza Razvan! Scuze pentru delay!!! Cum ziceam, suntem impreuna de doi ani. Doi ani frumosi, in care ne tot bucuram zi de zi ca ne-am gasit.

Cu cateva luni inainte de ziua lui ma gandeam sa ii scriu undeva, cu un spray pe un perete ca il iubesc. La scurta vreme, intr-o seara cand ne plimbam cu bicicletele am vazut amandoi un desen pe asfalt: o inima si un “te iubesc”. Lui i s-a parut dragut si asta a fost imboldul de care cred ca aveam nevoie, o confirmare ca o sa ii placa genul asta de postari.

Urma ziua lui peste cateva saptamani si am considerat ca ar fi un prilej bun de a-i face acest cadou. Si am inceput sa ma gandesc la detalii, unde sa fie, cine sa il faca si ce sa ii scrie? Nu vroiam sa fie un mesaj banal, vroiam ceva mai profund, ceva ce numai noi doi stim. Asa ca am rascolit prin cutia mea cu amintiri frumoase si am ales primele cuvinte pe care i le-am spus cand ne-am cunoscut si care mai sunt valabile si azi:  mergi pe stilul meu.

In privinta peretelui m-am hotarat destul de repede. Trebuia sa fie intr-o zona prin care el trece des si care sa aiba un perete maricel.  Asa ca am ales acel loc deoarece este in drumul lui de la birou spre centru.  Este o ruta pe care o face cel mai des. Deja ma gandeam la zambetul lui de fiecare data cand o sa treaca pe-acolo. (Si am anticipat bine ) Aveam mesajul, aveam locul, imi mai trebuia omul. Am dat cateva telefoane, am primit niste contacte printre care si cel al lui ORTAKU (un artist foarte misto care lucreaza doar cu sabloane). El mi l-a recomandat pe R. C., un student entuziast.

Ne-am intalnit intr-o seara, a adus sprayurile cu el si s-a pus pe treaba. Eu trebuia sa tin de sase si sa mai dau indicatii. Treaba cu indicatiile a fost foarte simpla, in schimb cea cu statu’ de sase…

Peretele era langa o institutie publica dotata cu portar (jandarm) care iesea o data la 3-4 minute, deci trebuia sa fiu cu un ochi pe ceas si unul pe strada. Au trecut patru echipaje de politie in cele 20 de minute cat a durat the making of. Am fost nevoiti sa spargem gasca de mai multe ori si am primit si niste remarci de la trecatori: unele pro, altele contra.

A fost o experienta faina pe care as mai repeta-o.  O doza sanatoasa de adrenalina. El nu mi-a raspuns cu un graffiti ci cu: “hei, hai, trezeste-te (era 2 noaptea) ca plecam undeva”. La 5 aveam avion spre Paris.

Daca mai ai intrebari…