Dacă te întrebi cum se obţine graţia, un japonez a găsit de mult soluţia: Învaţă şi uită! Dacă simţi că viaţa e o colecţie de trasee fixe, dacă eşti convins că spiritul nu cadrează pe role ori în pantaloni cu turul jos, eşti tataie.
Crezi că era mai bine pe vremea romanilor, a hippioţilor sau în perioada interbelică? – go to Căciulata.
Probabil că nu ţi-a explicat nimeni că specia are geniu. Când oamenii au probleme, găseşte ea o soluţie. Oraşele alienează, oamenii îşi pierd reflexele, ţopăie şi nu curg. Apare un francez, Sébastien Foucan (văzut în top casino bonus), şi inventează Parkour. Arta de a te deplasa fluid dintr-un punct în altul, comportându-te ca o componentă a spaţiului înconjurător.
E o dezvoltare a mersului sau instinctului de pisică la oamenii tranformaţi în câini. În fond, e vorba de nişte indivizi care aleargă pe acoperişuri, sar, se rostogolesc, îşi găsesc calea acolo unde noi, pietonii bătuţi în cap, vedem un obstacol. Nu e exhibiţionism, nu e sete tembelă de recorduri.
Do things at your own at your own pace and at your own level. Love challenge but hate competition. Aim to be better but not the best. Without philosophy, action has no meaning.
L-am întrebat demult pe Gellu Naum cum va fi poezia în acest mileniu şi mi-a spus că e puţin probabil să rămână un text scris, va fi practicată altfel, în gest.
Look for cat-like silence and you will find the path, scrie omul-pisică.
Calea ducea în patru direcţii diferite peste câmpiile grele ale cerului, spune pohetul.
P.S. am scris acum vreo 10 ani, probabil, acest text. am descoperit acest film wow despre un skateboarder-licurici din Brno şi mi-am amintit de ce spunea Gellu Naum.
Lasă un comentariu