viaţa în vie

era nor când am plecat, dar ascultam nufunk şi nu conta.

m-am oprit pe drum la tehnico-sanitare pentru un fierăstrău şmecher (chiar în magazinul în care am înţeles pentru totdeauna cât de tare îmi place să cumpăr cuie, sârmă, toporaşe & stuff).

am văzut copăcelul înflorit de la intrarea în sat şi I definitely cut down vocea negrului funkist.

am tras în piept parfumul de gâscă pe varză under construction din bucătăria mătuşii, am băut nişte vinişor, am luat uneltele şi am plecat la muncă.

am rememorat lecţia predată cu o zi în urmă de nea ionică şi m-am concentrat foarte tare, aşa de tare încât am fost gasit în via de lângă, în timp ce ma minunam de cât de rău poate să arate şi ce bătrână e. cu ajutorul fierăstrăului am întinerit nişte viţe de la vecin şi le-am dat o nouă speranţă de viaţă.:))

mi-am dat seama că o mâncare de gâscă pe varză trebuie trecută în CV, alături de vinuri bune, şi că este un concept care merită un monument, chiar şi ecvestru.

am rămas în vie până s-a întunecat, era un aer în care găseai şi un somn uriaş şi o energie infinită. când mai mergeam vara în vizită pe la prietenii noştri din sat care-şi păzeau pepenii, ne povesteau toţi cât de adânc dorm cocoţaţi în foişoarele învelite cu stuf, cu totul altfel decât în sat, atât de adânc şi mult, încît li se părea că e ruşinos şi că sunt nişte leneşi de care poate râde orice om în firea lui, adică trezit devreme.

s

iar scovergile calde with cheese l-ar fi făcut şi pe vader să treacă de partea luminoasă a forţei, so may the force be always with us.