răspunsul e simplu şi se înrudeşte cu motivul pentru care nu se construiesc doar catedrale.
în primul rând, ar dispărea, odată cu discrepanța dintre săraci şi bogați, şi deosebirea între deştepți şi inteligenți.
plus duioşia cu care puteai spune despre un aproape de-al tău că e fraier.
de asemenea, lumea ar fi privată de bucuriile generozității, pentru că ajutoarele pentru bogații fără posibilități sunt un nonsens şi nu ar mai putea nimeni să trimită saci de pantofi cu toc, cum se făcea pe vremuri, înainte să dispară sinistrații şi inundațiile.
apele ar fi folosite pentru a uda gazonul, adică suprafața pământului.
îngeraşii – cum spunem noi atunci când urlă toată noaptea, s-ar face direct mari şi nu ar şti cum e să călătoreşti cu avioane mai mici, cum erau charterele demult, adică un fel de avioane pentru copii.
şi ajungem la miezul problemei şi anume la lipsa de spațiu, în ciuda faptului că şi defrişările ar fi un cuvânt depăşit, pentru că nu ar mai fi păduri, doar gazon şi piste de aterizare.
cuvântul periferie ar dispărea şi el şi ar fi înlocuit de cuvântul perifeerie. el ar defini stilul de viață nostalgic practicat de cei care, în amintirea lumii vechi, îşi construiesc casele la marginea terenului şi îşi lasă gazonul mai lung, pe genul sauvage.
dar principalul motiv pentru care nu putem fi toți bogați este că nu am avea unde să ne punem casele şi avioanele, astfel încât să vadă toți amărîții ăştia, care nu fac nimic toată ziua, cât de bine o ducem. numai miliardarii săraci, care au avut rude la țară, ar mai putea alege să stea la zgârie-nori.
dar cel mai important e că ar dispărea conceptul care face lumea să meargă înainte, cum ar fi complexul de inferioritate. iar asta nu trebuie să se întâmple.
şi nu mă refer la lucruri triviale, cum sunt banii, pentru că, evident, măririle pentru bărbați şi sâni s-ar face direct la naştere, ca şi operația de apendicită.
de fapt, asta înseamnă cu adevărat Democrație:
toți bogații să fie egali în drepturi!
Lasă un comentariu