Prima zi de şcoală. Compunere.

Prima zi de şcoală am plîns destul de mult la început şi când s-a cântat Trei culori cunosc pe lume pentru că m-au tuns şi mie îmi plăcea cum eram cu plete.

Şapca mă strângea că îmi era mică chiar dacă a încercat ceaprazarul s-o lărgească şi mama mi-a zis că nu am capul mare dar eu n-am crezut-o şi am plîns şi acolo în magazin că s-au trezit târziu să îmi cumpere şapcă că aşa le-a zis şi vânzătorul de la şepci că acuma v-ați trezit să-i luați şapcă aşa mare şi nu mai aveau numărul meu şi ştiam că o să râdă colegii de mine că am capul mare.

Şi ghiozdanul era prea greu şi aveam penar de lemn cu cheiță care nu stătea închisă şi guleraş alb apretat peste haină şi mă enerva că eu nici la grădiniță nu purtam uniforma aia ca o rochiță că am zis că sunt băiețel şi m-au lăsat cu pantaloni şi râdeam de colegii mei când se urcau în zarzărul din curte şi li se vedeau chiloții.

Eram aşa de supărat că nici nu am apucat să văd dacă îmi place vreo fată din curtea şcolii şi să mă îndrăgostesc şi mă gândeam că abia aştept recreația să mănânc pachețelul de la mama şi mărul bot de oaie care se auzea în ghiozdan când îl mişcam şi care mirosea frumos, mai tare decât varul din clasă şi duşumeaua dată cu Petrosin ca să nu facă ploşnițe.

Am încercat toți să stăm în ultima bancă doar fetele nu şi până la urmă pe mine m-a aşezat cu Micu Florin vecinul meu de la scara trei care ne jucam mereu împreună.

Tovarăşul învățător avea părul dat pe spate şi pantalonii cu pensă ridicați foarte sus şi se uita urât la noi deşi zâmbea. Ne-a zis că are o formulă magică pentru cum trebuie să ne comportăm şi că trebuie să o ținem minte şi să o repetăm după el în fiecare zi de şcoală după ce cântam imnul şi alte cântece frumoase care urma să le învățăm în timp a zis dumnealui.

“Picioarele pe stinghie, mâinile la spate, urechile la Învățător şi ochii la Conducător!”

La stinghia băncii nu prea ajungeam decât dacă ne lăsam mai jos şi stăteam cam pe spate dar era mai uşor aşa să ținem ochii la Conducătorul Tovarăşul Nicolae Ceauşescu care zâmbea şi el din poză cam exact ca tovarăşul învățător care ne-a zis că n-o să ne mergă cu el dacă nu-l ascultăm.

Şi atunci un coleg din banca din spate a ridicat mâna şi a zis că se cere la veceu că nu ştia că se zice toaletă şi tovarăşul învățător i-a zis că nu-i dă voie şi că se zice toaletă şi să se țină până la recreație şi s-a apropiat de el ca să ne explice ce pățim dacă suntem obraznici şi întrerupem prima lecție din viața noastră de pramatii.

Şi l-a apucat pe colegul nostru de umăr şi l-a strâns foarte tare cu degetele lui noduroase şi colegul a țipat că îl doare dar l-a mai strâns un pic până a plâns şi aproape s-a cocoşat peste bancă şi i-a dat drumul şi l-a mângâiat pe cap şi l-a întrebat dacă a înțeles ce pățeşte dacă nu e cuminte şi ne-a întrebat şi pe noi şi am zis că am înțeles şi pe urmă ne-a pus să mai repetăm o dată în cor cum trebuie să stăm.

“Picioarele pe stinghie, mâinile la spate, urechile la Învățător şi ochii la Conducător!”

Pe urmă ne-a împărțit abecedarele şi nu prea ne-a plăcut cum miroseau că erau folosite şi oricum ne țineam pe noi că nu aveam voie să întrerupem lecția nici nu ştiam să citim ceasul şi nici nu aveam ceas şi ne chinuiam toți să ținem picioarele pe stinghie şi mă uitam în jos cu mâinile la spate din când în când şi atunci am văzut cum curge apă pe sub stinghie si m-am gândit că poate are cineva apă la el şi s-a vărsat şi după asta a sunat şi am ieşit toți să facem pipi, numai colegul din spate a rămas în bancă pentru că nu mai avea nevoie.

Aşa am petrecut frumos prima zi de şcoală.

elev Exarhu Răzvan

clasa 1 B