Iarna e un sfetnic bun. Ea ne învață să lucrăm la înțelepciunea urșilor de altădată, evocați de poetul Emil Brumaru în nemuritoarele versuri:
În universul nostru dens și mic,
Urșii mănîncă și nu fac nimic.
Cam asta v-aș sugera și eu cu această invitație la un mic dejun de unicorni, care conține toți hormonii fericirii: cartofi prăjiți, ou, brînză și somonul atît de drag românului.
Ce ne trebuie:
Pentru 4 porții
Cam 100 g cartofi de porție
1 ou pentru compoziție
40 g parmezan ras
2oo g fior di latte – sau burrata / mozzarella cremoasă
ulei de floarea soarelui
unt
felii de somon fumé
cîteva fire de arpagic
un cățel de usturoi zdrobit cu lama cuțitului
sare, piper proaspăt rîșnit
În materie de rösti, există mai multe direcții de abordare. Unii nu suportă gustul de amidon din cartofii aruncați cruzi în tigaie. Alții preferă să îi fiarbă înainte. Alții îi lasă cruzi, dar îi sărează și îi storc. Eu prefer ultima variantă. Iar ce urmează e o variantă de rösti, mai puțin densă și ceva mai fîșneață. Mulți dintre voi mîncau așa ceva în copilărie, deci scopul scuză mijloacele.
Așadar, se curăță cartofii, se spală, se usucă, se rad. Se sărează, se lasă să elimine apa 10 minute. Se storc, se usucă pe șervete de hărtie.
Se bate oul cu sare și piper din belșug. Se amestecă bine cartofii în compoziție vreme de 1 minut.
Se încinge mediu tigaia cu un pic de ulei și unt. Se lasă usturoiul să se destindă un pic.. Se fac în palmă forme ca de clătite mici din cartofi și se așează în tigaie, la distanță unele de altele. Se tasează cu dosul unei linguri. Se lasă cam 5-6 minute la foc mic și se întorc.
Când sunt aproape gata și pe cealaltă față, se presară cu parmezan și se lasă în tigaie cu focul oprit. În farfurie le așezați cu parmezanul în jos, ca să zic așa.
Fior di latte trebuie să fie scoasă din frigider cam cu 10-15 minute înainte, ca să ajungă la o temperatură prietenoasă.
Farfuria e simplă. Rösti, brînza deasupra, somon, arpagic mărunțit. O să simțiți și un fel de chintesență de cartof prăjit – coaja crocantă și miezul pufos, completată de dulceața și crema din brânză, lovitura de palat a somonului și savoarea arpagicului. Eu aș pune și niște piper de Cayenne, întru desăvîrșire.
Pentru că suntem la un mic dejun cât de cât matinal, merge și o cafea, ca să ducem plăcerea și mai departe.
Alegerea mea e: Nespresso Linizio Lungo Black. Adică un amestec de Arabica din Brazilia și Columbia, perfect echilibrat, cu note de cereale și un post gust delicat.
Să ne vedem la judecata de apoi a unicornilor pentru dezmățul ăsta.
Poftă bună la gătit!
Și să îmi spuneți cum a fost.
Lasă un comentariu