Mere în pijama

Cine caută rețeta perfectă de clătite cu mere rase în ele, numite și latkes, aici o găsește. Eu am gustat prima data, ca adult, o nebunie din asta de la Gerda, săsoaica atomică din Viscri. Gerda i-a sucit mințile Prințului Charles cu o plăcintă cu rubarbă, atunci cînd a ajuns prima dată în celebrul sat, care va trebui salvat să nu devină un fel de Vama Veche. 

Deși…

Am sunat-o pe Gerda zilele astea să o întreb cum se fac aceste kestii care îmi zbârnîie în cap de vreo 5-6 ani. A rîs și cu vocea ei frumoasă mi-a zis; Aaaa, mere în pijama le spunem noi. Și am aflat cum se fac, dar tot mi se părea că mai știu gustul de undeva. Între timp, mi s-a confirmat că și ungurii au un loc pentru ele în monumentul lor național al prăjelii: Alma fánk.

După ce am combinat rețeta de la Gerda cu alte bune practici, mi-am adus aminte de Tanti Enica.  Era cea mai bună prietenă a bunicii mele paterne, Marietta, cu care vorbea în franceză, firește, bunica mea fiind grecoaică iar Enica evreică. A fost destul de greu să scormonesc în memoria gustului și să ajung la această figură bine ascunsă în faldurile copilăriei mele. Cum am tot povestit, există și avantaje să fii născut în Brăila, un oraș în care am înțeles cît de democrată și luminată este bucătăria și ce ușor aduce atîtea nații la aceeași masă.

Tanti Enica era, chiar mai mult decît mătușile grecoaice mustăcioase, cîntecul sirenelor pentru grăsuțul din mine, adică făcea mereu prăjiturele bune și mă iubea foarte mult. De Hanuka, mi-am adus aminte, făcea aceste așa-zise clătite cu mere rase în aluat, numite generic latkes. Așa că îi sărut mîna și sper că de unde este o să îi placă rețeta mea, chiar dacă m-am emoționat și am plîns ca prostul cînd am scris-o. 

Ce ne trebuie

pentru 8 porții

un ou

150 g făină albă

75 g iaurt grecesc

75 ml lapte

3 mere rase (acrișoare) cu tot cu coajă, disperaților!

puțin praf de copt

2 linguri de zahăr

un praf de sare

un praf de scorțișoară

ulei de floarea soarelui

unt

Cum procedăm

Amestecăm oul, iaurtul, laptele. Amestecăm făina, sarea, praful de copt. Le lăsăm o leacă, as they say. Radem merele și le lăsăm să stea 5 minute cu zahărul și scorțișoara. (Frații maghiari și sași le scot miezul și le rad felii subțiri. Zic asta ca să înțelegeți ce fel de oameni sunt.)

Unificăm cele două compoziții și trebuie să obținem o structură densă, cam ca aceea de la chifteluțele de dovlecei. 

Încingem ulei în tigaie, la foc mediu. Cantitatea de ulei nu trebuie să acopere fundul tigăii, deci lucrăm cu măsură. Și salvăm planeta.

Așezăm cu o lingură sau cu un polonic mic compoziția în tigaie și o aplatizăm. NU ne calicim și NU umplem tigaia de aluat, deci nu prăjim mai mult de 4 linguri în același timp. Stau cam 2 minute pe o parte, se întorc, se așează o bucățică mică de unt pe ele și, după ce sunt gata, se scot pe hârtie absorbantă. Puteți face cantități mai mari și să le păstrați pentru ciupitul din zilele de sărbătoare. Eu le găsesc perfecte pentru un mic dejun de weekend sau de Crăciun. 

Și pentru că Nespresso m-a provocat la acest pairing matinal, eu zic merele în pijama se potrivesc de minune cu un cappuccino preparat cu Cosi, din gama Intenso. Foarte interesantă în acest amestec de cafea Arabica este Kenya, care vine cu o aciditate înaltă, dar și cu niște note de lămîie și fructe coapte. Eu aș lăsa spuma de lapte să își facă datoria și nu aș pune nimic dulce (zahăr, sirop de arțar etc) peste merele în pijama. Fiți puternici și savurați gustul dulce-acrișor!

Poftă bună la gătit și să îmi spuneți cum a fost. 

Crăciun fericit!

În pijamale și nu numai.