Cu toate astea, am întâlnit o iniţiativă care îşi propune să cerceteze aceste teme de viitor apropiat, alături de specialişti din arhitectură, design, dezvoltare imobiliară şi alte zone care pot influenţa apucăturile noastre urbane şi calitatea vieţii.
este o platformă de discutie pentru cei preocupaţi de soluţii inovatoare de design şi funcţionalitate, de regenerarea şi estetica spatiului urban, de idei viabile de amenajare interioară sau exterioară.
Acoperişurile verzi au fost tema primei întâlniri, poate şi pentru că deşi sună ca un moft recent şi mai puţin ca un trend mondial, există deja proiecte uriaşe, care împlinesc 14 ani de la execuţie.
Am să încep cu ce nu m-a bucurat să aflu, deşi e destul de intuitiv că nu se poate altfel, deocamdată:
Nu există o strategie naţională de înverzire a oraşelor.
Nu există fonduri de susţinere a unor astfel de proiecte.
Funcţionalitatea şi eficienţa economică sunt indicatorii esenţiali ai dezvoltărilor imobiliare de la noi.
Designul sau arhitectura prietenoase cu omul sau cu mediul nu sunt o prioritate şi nici nu reprezintă o cotă de piaţă.
Cercul vicios al lipsei de cerere pentru idei sustenabile întâlneşte o firească lipsă de ofertă, dublată de o stagnare comodă în marja de profit şi de o frustrare continuă pentru o mulţime de arhitecţi şi dezvoltatori care îşi văd sertarele umplându-se cu idei care nu îşi găsesc momentul potrivit.
Arhitectura bazată pe materiale şi tehnici tradiţionale, care include toate facilităţile vieţii moderne este inexistentă, pentru că nimeni nu doreşte aşa ceva. BCA-ul a învins, deocamdată.
Partea bună este că această minoritate care vrea să schimbe lucrurile există şi cu o parte din reprezentanţii ei am stat la aceeaşi masă.
Împreună am aflat că inevitabilul e destul de aproape şi că arată foarte bine.
De exemplu, Primăria din Chicago şi-a transformat acoperişul într-o grădină în 2001, descoperind că asta înseamnă o economie la costurile energetice de 18USD / m² pe an
Ca urmare, a iniţiat politici verzi, a acordat subvenţii de până la 50% din costurile de noi acoperişuri verzi şi a accelerat emiterea de autorizaţii de construire pentru proiecte de acest fel.
Nefiind vorba de vile din Pipera, ci de Chicago, această viziune înseamnă acum 509 de acoperişuri verzi sau 516.950,80 m². Nu sună rău, nu?
Am mai aflat că acoperişurile verzi sunt: intensive, adică precum nişte grădini, care au nevoie de îngrijire permanentă.
Mai sunt cele extensive, care au un substrat de pământ mai subţire şi vegetaţie nediferenţiată, nu sunt circulabile, neapărat, şi nu au nevoie de îngrijire, deci implică şi costuri mai mici.
Acoperișurile brune sunt a treia varietate, au în componenţă straturi de pietriş, spărtură de cărămidă sau de beton, ceea ce miroase deja a reciclare. Partea foarte interesantă este că astfel se poate recrea biodiversitatea în situri post-industriale sau urbane, pentru că sunt colonizate spontan de diverse specii de plante şi vieţuitoare.
Ca să înţelegeţi mai bine de ce erau foarte deştepţi strămoşii noştri care trăiau în case cu acoperiş de stuf, paie sau pământ cu vegetaţie (sau hobbiţii, pentru cei care nu au rude la ţară sau strămoşi recenţi), energia solară absorbită de un acoperiş verde poate fi cu până la 90% mai mică decât cea absorbită de un acoperiş obişnuit.
Şi ca să închei într-o notă optimistă, temperatura maximă pe timp de vară este cu 67% mai mare în cazul unui acoperiş convenţional. Temperatura e cu 3-4 grade mai mică în încăperile de sub un acoperiş verde. Dacă la asta se adaugă nişte materiale de construcţie inteligente, probabil că se pot tăia de pe listă cheltuielile cu aerul condiţionat.
Certific că în casa de chirpici în care am locuit la ţară aveai nevoie de păturică, atunci când erau 40 de grade plus afară.
Ca idee, cel mai mare acoperiş verde din lume e tot în Chicago, are aproape 10 hectare şi se numeşte Millenium Park.
Sub acest acoperiş se află o parcare uriaşă şi un depou de cale ferată, care datează de la începuturile industrializării urbane din secolul trecut.
Dincolo de concluziile dulci-amare, perspectivele de schimbare a felului în care se dezvoltă oraşul sunt racordate la know-how-ul internaţional, e nevoie de încă nişte timp, de curaj şi de nişte oameni precum cei care au participat la această prima întâlnire Osmyum Nights, pe care îi enumăr în ordinea numerelor de pe tricou:
arh. Miruna Pribeagu – Reflex Architecture
Vlad Micșunescu – dezvoltator Vlad Exim
Ana Cercel – Managing Partner Osmyum
Laurențiu Cernat – Inițiator și coordonator Grădini Urbane Comunitare
arh. Monica Homeag – Managing Partner Osmyum
arh. Adrian Ciocăzanu – co-fondator Igloo
Ruxandra Lupu – specialist în comunicare, W advisors
Osmyum este un showroom de design şi finisaje de lux (de la sanitare, gresie, parchet pana la corpuri de iluminat si scaune de designer), un spatiu multibrand, care oferă soluţii pentru interioare inteligente, consiliere personalizată şi proiectare.
Îl puteţi vizita pe Calea Floreasca 218, clădirea White Boutique Residence,
sau pe pagina de facebook
sau pe site
Lasă un comentariu
1 July 2015 la 01.07.2015 12:50
mi-am amintit de casa bunicii paterne, undeva pe malul Prutului, pe linga Barlad-Murgeni, toata acoperita cu stuf si unde vara ne inveleam cu plapuma, asa de racoare era! si noua, copii veniti de la oras, nu ne placea…acum cind mi-a venit mintea la cap imi amintesc cu placere de casa aceea!