Adevărat s-a balonat!

Dacă abundă publicitatea la crăpelniţă, băuturi şi reduceri, vin imediat tare din urmă medicamentele pentru o mai bună digestie, cu sănătate, bucurii alături de cei dragi, belşug pe masă, şi să vă ajute Dumnezeu să

nu fie aglomeraţie la întoarcere! În ţările civilizate, apare şi reclama la hârtia igienică, la noi sunt suficiente enciclopediile şi cărţile Copilăriei.

În fiecare an, inventivitatea dezgustului se dezvoltă armonios, adică monstruos. Iar limita dintre altar, sufragerie şi toaletă e din ce în ce mai îngustă. Ca în fiecare an, cu ocazia acestor sărbători fericiţi ce se abat, ne crucificăm unii pe alţii cu mailuri şi semeseuri pioase – fie cu Mântuitorul, fie cu Iepuraşul, Mielul, Vinul, Cozonacul şi alte personaje îndrăgite.

Suntem mai buni şi clefăim ca disperaţii cu Dumnezeu pe buze. Ne ia salvarea de buni ortodocşi ce suntem, după ce am intrat în comă alimentară. Poporul se face zdrenţe în faţa televizorului, martor al miracolului învierii tuturor promoţiilor de paşteţi fericiţi. În această atmosferă îmbibată de spiritualitate gastro-enterologică, populaţia consumatoare se uită cu ochi galben-hepatici la revenirea spectaculoasă pe micile ecrane a medicamentelor cu care poţi avea niste sărbători cu adevărat fericite.

S-au dus vremurile bune în care ne uitam la femeia bătrână, cu şal de lână şi fără minte, din reclama la Mezym Forte. Una care halea fără limită, cânta, dansa şi se balona. Fiind în vârstă, excesele ar fi trebuit s-o facă simpatică. Să zici: iote, băbătia, ce chef de viaţă are! Mai respiră, mamaie! Acum ne distrăm de sfintele sărbători cu Triferment, Colebil şi, pardon de expresie, Espumisan. (Dacă cel care a creat acest brand citeşte articolul, îl rog să-mi spună cum a reuşit să obţină această combinaţie de litere&sunete şi cam care ar fi conceptul creativ. Mulţumesc, Andreea – ai legătura.)

Revenind, Lăcomia la vârsta a treia cred că e unul din cele mai scârboase spectacole cu putinţă. Oamenii s-au prins şi au rezolvat problema pe grupe de vârstă şi sexe.

Mai nou, în pauza publicitară, femeile sunt constipate, iar bărbaţii sunt balonaţi. Iar bătrânii mai apar doar în reclame în care, în ciuda nepoţilor care îi chinuie, se remarcă printr-o digestie fericită. Din nou, femeia duce greul şi e discriminată la loc, după ce a huzurit în reclame în care doar se masa încruntată pe burtă un pic, bea nişte iaurt şi apoi zâmbea.

Acum ne putem imagina cum soţia îl întâmpină pe el seara: de unde îmi vii aşa balonat, Costele, de sfintele sărbători? Iată ce a ajuns demnitatea umană, iată nobleţea acestei specii care probabil a râgâit şi pe Lună! Kestia e că balonarea trece, poftele rămân.

Lumină din slănină apă nu se face.