De obicei, apelativul Lady e folosit la noi ca nume de câine. Leidi. Gentleman nu e folosit la nimic.
Probabil fiind cuvinte străine, nu au mare succes la ciocoflenderi. De-asta m-am şi distrat grozav cu două cărţi pereche: Candace Simpson-Giles – Cum să fii o lady. John Bridges – Cum să fii un gentleman, aparute la Editura Nemira – din care voi cita in continuare.
Chiar dacă par semi ştiinţifico-fantastice, legătura lor cu realitatea poate naşte nostalgie, admiraţie sau efecte comice teribile. De exemplu, multe perechi tinere tocmai vor merge de sărbători în sânul familiei, unde vor primi întrebări stupide din partea rudelor.
De-asta, pare ciudat să citeşti că o lady nu întreabă niciodată perechile necăsătorite când se vor căsători. Sau că o lady nu acceptă niciodată, din disperare. o invitaţie venită din partea unui bărbat. O bună parte din regulile enunţate aparţin unui bun-simţ elementar, o altă parte respectului de sine sau respectului pentru ceilalţi. Restul sunt picanterii delicioase.
Chiar dacă par puţin preţioşi, rigizi sau prea bine-crescuţi, la prima vedere, pe masură ce amănuntele anecdotice se dezvoltă, graţioasa lady şi perfectul gentleman îţi dezvoltă dorinţa de a-i cunoaşte, de a-i primi, de a le face o vizită.
Cum să scapi o conversaţie cu o lady care ştie că se cuvine să strige doar dacă vede pe cineva în pericol sau dacă un jucător este pe punctul de a marca un gol?!
Care, dacă se află în prezenţa câinelui altei persoane, nu îl va aţîţa şi nici nu-l va încuraja să latre. În plus, nu înjură niciodată de faţă cu alte persoane, nu se laudă, nu se văicareşte. Şi totuşi, cum arată el? Poate fi el definit prin ceea ce nu trebuie să fie? Sigur.
Un gentleman nu calcă niciodată blugii pentru a avea dungă. Manşetele pantalonilor unui gentleman trebuie să cadă puţin peste pantofi.
Când stă în picioare, şosetele lui nu trebuie să fie vizibile. Când un gentleman simte nevoia de a-şi vopsi mustaţa, înseamnă că ar trebui să şi-o radă. Nu sparge niciodată între dinţi cuburile de gheaţă din pahar. Dacă nu cunoaşte limba franceză, este recomandabil să nu folosească expresii franţuzeşti.
Dacă este bogat, nu va menţiona acest lucru în conversaţie. Un gentleman nu va întreba niciodată o femeie dacă este însărcinată. Se va feri să o întrebe: încă nu ai născut?
Până aici, trebuie să recunoaşteţi că personajul este adorabil, chiar dacă vorbim de câteva elemente disparate ale portretului său robot. Cu atât mai savuros este că toate definiţiile sunt limpede inspirate de gesturile regretabile ale unor fiinţe vii. Mai departe.
Chiar dacă locuieşte singur, un gentleman nu bea lapte direct din cutie. (Şi nici nu cască fără să ducă mâna la gură, adaug eu, chiar dacă nu îl vede nimeni. Şi nici nu vorbeşte căscând la telefon.) Şi încă un amanunt adorabil. Un gentleman scrie întotdeauna cu cerneală neagră sau albastru-închis. Nu va folosi niciodată pix cu pastă. (Pentru treaba asta, este eroul meu.)
Să ne întoarcem puţin la ce nu este o lady. O adevărată lady nu va mânca niciodată la volanul automobilului. Şi trebuie să semnalizeze orice schimbare de direcţie. Nu trebuie să poarte îmbrăcăminte prea decoltată, care să-i facă pe alţii să se jeneze. (Sau să se holbeze ca urangutanii, în limbaj contemporan.)
Nu-şi cumpără articole de îmbrăcăminte cu un număr mai mic, în speranţa că într-o bună zi va putea să le poarte. Nu simte dorinţa de a purta opt inele pe o singură mână. Îşi dă singură seama dacă are silueta potrivită pentru a purta îmbrăcăminte strâmtă.
O lady nu poartă niciodată îmbrăcăminte de culoare albă la o nuntă, decât dacă este vorba de nunta ei. Nu întreabă niciodată pe cineva dacă pare grasă într-o anumită ţinută. O lady nu mestecă gumă la birou şi îşi controlează comportamentul la petrecerea de sfârşit de an.
Cred că se potrivesc.
Un gentleman ştie să facă un sandviş cu caşcaval la ora două şi o omletă, la şapte dimineaţa. O lady trebuie să poarte lenjerie curată şi proaspăt schimbată.
Un gentleman adevărat nu rămâne NICIODATĂ în pană de hârtie igienică. O lady îşi încalcă promisiunea de a se întâlni cu cineva, doar în caz de boală, deces sau dezastru natural. Un gentleman realimentează cu hârtie copiatorul din birou.
E frumos că lumea lor incetează să fie aproape ficţiune, pe măsură ce cărţile îşi fac datoria. Un gentleman nu va striga la persoanele surde sau la cele oarbe.
Iar la final nu pot să nu aplaud două observaţii cruciale:
O lady îngăduie întotdeauna altor persoane să-şi încheie frazele.
Un gentleman adevărat are în bucătărie un tirbuşon de calitate.
Bravoo!
5 ianuarie 2008
Lasă un comentariu
4 January 2008 la 04.01.2008 22:22
aia cu tirbusonul e o problema pentru multi gentlemeni de pe plaiurile mioritice. mai ales ca la noi barbatii ori nu beau deloc, ori sunt alcoolici notorii. Cale de mijloc la romani nu exista. In genere.
4 January 2008 la 04.01.2008 22:39
Tot ies maine in oras. Trec si pe la Carturesti, sa-mi iau tirbuson. 😉
La Multi Ani.
Multumesc.
4 January 2008 la 04.01.2008 23:02
eticheta farmeca acum pentru ca suntem inconjurati de comportamente stridente. si, ma rog, in general vrem respect.
5 January 2008 la 05.01.2008 00:17
Cine mai vrea sa fie azi un gentelman? Dar o “leidi”? In zilele noastre, daca ii spui “multumesc” sau folosesti pluralul de politete cu vanzatoarea de la paine mai-mai ca nu o bufneste rasul… In atari conditii, sa te porti ca un domn nu e deloc… sanatos!
5 January 2008 la 05.01.2008 03:28
Un gentleman nu-si suge niciodata maselele. 😉
5 January 2008 la 05.01.2008 04:23
Acum mi-e clar. Sunt un gentleman perfect!
(author) 5 January 2008 la 05.01.2008 05:38
[…] spre seara am citit apoi articolul asta care m-a facut sa ma gandesc si mai mult la oamenii la ale caror discutzii am asistat si/sau ale […]
5 January 2008 la 05.01.2008 13:07
E ciudat ca respectivele doua carti (banuiesc totusi ca de la ele a pornit toata discutia) sunt in acelasi timp interesante, haioase, intrigante si depasite. Cam tot ce se gaseste in respectivele pagini parca tine de un comportament care conduce la faliment… Trebuia sa amintesti si de sfaturile legate de condus in trafic, total nepotrivite unei jungle urbane mioritice 🙂
Eu la final am ramas totusi cu un gust amar ca regulile de bun simt amintite pe acolo incep sa semene din ce in ce mai mult cu istoria antica… stie aproape oricine ca exista dar fara alte detalii…
5 January 2008 la 05.01.2008 20:53
That books was such a load of bullshit X(
Oops
O lady nu ar trebui sa injure.
5 January 2008 la 05.01.2008 22:42
Chiar ai cumpărat cărţile alea? Sau doar le-ai răsfoit în librărie? Eu cred că o leidi si un gentălmen nu citesc niciodată cărţi cu coperte aurii, respectiv argintii. Nu mai spun de sfatul cu lenjeria curată şi proaspăt schimbată. Ăsta e deja snobism, dom’ne!
6 January 2008 la 06.01.2008 05:56
nu mi-a fost foarte clar daca o lady nu trebuie sa incurajeze alti caini sa latre sau Leidi, in mod specific, trebuie sa se abtina.
am ridicat problema fiindca am un Jack Russell (terrier, bien sur) care a cunoscut niste Leidi foarte artagoase. ar fi trebuit sa ma autosesizez in atare conditii au ba?
eu cred ca-i o capcana…
6 January 2008 la 06.01.2008 14:12
sa avem pardon, o lady ar trebui sa cunoasca gramatica limbii pe care o foloseste. pentru a-si desavarsi snobismul…
6 January 2008 la 06.01.2008 18:53
Am citit cartile (nu chiar pagina cu pagina) dar nu l-am gasit pe asta:
“Nu trebuie sa poarte imbracaminte prea decoltata, care sa-i faca pe altii sa se jeneze”.
Foarte buna, nu pot vorbi normal cu o femeie daca are decolteu adanc, adica la naiba, ma gandesc sa nu-mi alunece ochii si ea sa sosoteasca cu colegele “l-ai vazut si pe boul ala pofticios, numai cu ochii in decolteul meu statea!”. Asa ca prefer sa vorbesc uitandu-ma undeva in sus (chipurile ma gandesc).
7 January 2008 la 07.01.2008 09:29
Tu de ce crezi ca si-a pus respectivul decolteu?
S-ar putea sa comenteze cu colegele ei astfel: “l-ai vazut pe ala cum se uita ca boul in tavan? Cu gentalmenii astia ramanem ne… maritate!”
8 January 2008 la 08.01.2008 11:21
“[…]la volanul automobilului. Si trebuie sa semnalizeze orice schimbare de directie.” – priceless.
Suspectez ca pe-asta ai pus-o din burta:)
8 January 2008 la 08.01.2008 18:36
Mi-am adus aminte o definitie pentru gentleman:
“Gentleman este acela care nu face pipi in cada”.
Mi se pare de maaare valoare!
Cand esti doar tu, singur in cada, cu apa calda ce iti curge pe tot corpul, cine ar putea sa vada, sa stie ce ai facut?
8 January 2008 la 08.01.2008 21:00
“a gentleman will walk but never run”
pt ceilalti: suna acum la radio si primesti premiu daca dibuiesti cui apartin versurile, ce cantec, in ce an, ce album, care-i numele adevarat, ce fost ta-su si alte astea. delicios.
14 January 2008 la 14.01.2008 15:37
cum era bancul ala… “pai io-s gentleman, ce p*** mea…” 🙂
17 January 2008 la 17.01.2008 02:58
deci in concluzie, misto articolul, iar titlul imi aimnteste de ecsarhu din perioada liceului, in cazul meu, fireste. cand ii lua marafetzii lui sarbu, si se batea cu gheorghe si cu gianina corondan pt impartirea generatiei pro !
apropos, bai domnule ecsarhu, de la matale mi-a ramas un nume din …. da, jazz, michel petrucianni si l-am vazut la tv cand a concertat in romania, si imi place teribil.
pacat ca s-a stins tipu’, pitik insa MARE la sfat !
zic asta cu toate ca ascult tarnce si chill out-electro, nu house cum zice copii de azi, dar oricum n-are treaba cu jazz-ul.
zic , sa te urmaresc mai des in bulina rosie – oficioasa locatarului de la cotroceni, ca le zici bine, bai domnule !
nu uitai sa desurubezi amorteala natiunii, in rondul lu’ matale de la miezu’ noptii decat cu un ” buna seara, bai doamnleor, bai domnilor bai gentlemani “, sper ca memoria a retinut ecsact citatul, aproape de tutianism.
era prin 1997, 1998 eram in a 11-a, a 12-a, evident ca acuma nu mai sunt ceea ca va doresc si dumneavoastra, alaturi de toate urarile de bine pe anul asta, pofta buna la masa, sarbatori fericiti, inspiratie la articole si toate succesele posibile, succese in munka , fireste….
PS: si eu-s un gentelman, imi deschid usa in fata mea, am grija la colacul de la wc sa hie mereu curat dupa ce fac pe el sau vb binisor frangleza – limba oficiala a bodegilor cu pretentii de salon de societate.
daca nu-mi aduce garconul servetul atunci am bunul simt sa-mi atarn de gat fata de masa, murdara de mustar pe dedesubt, sau nu fluier dupa o tipa buna caci nu pot fluiera – prefer sa intorc capul , lung, ca orice gentelman.
singura diferenta este ca unii recunoaste iar altii da sfaturi, ca sa zic asa !
3 April 2017 la 03.04.2017 08:48
o lady are întotdeauna un tirbuşon de calitate în poşetă, pentru a salva onoarea gentlemanului la nevoie.
3 April 2017 la 03.04.2017 09:34
da. unii gentelmeni uită să poarte poşetă.