e primul semn că ai început să gândeşti la scară istorică.
Nu mai judeci îngust, potrivit trecătoarelor criterii omeneşti. Şi nici nu mai e cazul să vorbim despre o responsabilitate a vreunui om sau sistem. Asta e, comunismul a omorât la fel de mult ca fascismul. Nurnberg a fost o greşeală, trebuiau lăsaţi istoricii să disece fenomenul din punct de vedere ştiinţific. La interzicerea comunismului văd că încă se lucrează, că a fost crimă cu cele mai bune intenţii.
Din perspectiva ultimelor halucinaţii publice ale lui Ion Iliescu, probabil Eminescu ar trebui să ne judece şi pe noi şi Revoluţia şi Mineriadele – şi apoi să ne avem ca fraţii. Vii, răniţi, morţi, cum ne-om nimeri.
Din perspectiva celor care se încăpâţînează să gândească închistat, la nivel uman, şi să îşi jelească în continuare morţii, pentru care au mai şi fost recompensaţi regeşte cu 15000 euro, ar putea veni, totuşi, o veste bună, compensatoare:
Ion Iliescu ar putea fi numit cel mai mare talent al scenei post-decembriste de Stand-up Tragedy.
Lasă un comentariu