Proust nu era prost deloc și a pomenit de sandvișul ăsta decadent în A la recherche du temps perdu. A devenit rapid un superhit în cafenelele pariziene din 1910 încolo. Tot ce le lipsea (și le lipsește încă, după gustul meu) francezilor în cafenele era o cafea foarte bună,. Mi s-a părut normal să încep cu una din cele mai bune soluții pentru o dimineață perfectă, Croque Madame.
Să vă explic cum fac eu. În primul rînd, exclud sosul béchamel, cu care trebuie gratinat un croque la final. Aceeași treabă o fac și la musaca, e chiar o blasfemie și poate o dovadă că nu a fost inventată de greci. Pe Zeus, mii de tunete și fulgere, cum am putut să spun așa ceva?! În fine.
Uite de ce e nevoie.
Pentru 4 porții
50 g unt bun
8 felii de brioșă sau pâine de secară, cu semințe
225 g șuncă feliată subțire
300 g Gruyere – 200 g felii si 100 rasă
4 ouă
100 g maioneză (preferabil de casă)
Nucșoară, după gust
Sare, piper proaspăt rășnit
Cum procedăm:
Se încinge salamandra cuptorului, adică partea de sus. Dacă nu aveți, puteți da jos din pod aruncătorul de flăcări al bunicului.
Se face maioneza și se amestecă în ea 50 g Gruyere, nucșoară, piper. Eu aș pune și un praf de piper de Cayenne.
Se topește untul în tigaie și se prăjesc feliile de pîine pe o singură parte. Tigaia o lăsați deoparte. Partea prăjită devine interiorul sandvișului. Eu prefer pâinea de secară cu semințe, în special una de la magazinele rusești din București. Dacă vi se pare prea condimentată, puteți folosi brioșa de la Pain Plaisir.
Se formează lucrarea, cît mai repede după ce ați prăjit pîinea. Felie de brînză, două felii de șuncă, felie de brânză. Se unge pîinea deasupra cu amestecul de maioneză și se pune pe fața unsă la foc mic in tigaie, aproximativ un minut. Se întoarce, se unge partea de sus cu compoziție de maioneză, se presară cu extra brânză rasă, se așează pe hârtie de copt și se lasă la cuptor pînă se caramelizează frumos.
Se topește unt în tigaie, se prăjesc delicat ouăle. Se taie sandvișul, se așază oul deasupra și se savurează.
Și pentru că e ziua noastră națională, închei cu vorbele lui Proust: Vive la Roumanie!
Lasă un comentariu