un prieten care are un restaurant (care merge bine) mi-a spus azi că în ultimele 3-4 luni s-au închis 51 de restaurante în bucureşti. (asta nu înseamnă neapărat că o să mâncăm mai bine, din păcate, pentru că şi unele locuri bune gâfâie, din păcate)
în domeniu veştile circulă mai ales prin furnizori, se pare.
iar observaţia lui despre cum se deduce criza asta de isterie generală e bazată pe un cod simplu al relaţiilor interumane.
când oamenii tranzacţionează, vând ceva, ies să sărbătorească la restaurant.
acum acest tip de rezervări nu se mai întalneşte.
deci, trăiască dragostea şi prietenia şi să mai comandăm o sticlă de vin.
Lasă un comentariu
22 January 2009 la 22.01.2009 18:35
sunt curioasa cum or sa stea lucurile in februarie
nimeni nu mai compara cu ianuarie de anul trecut, de ex
e o luna moarta cam in orice domeniu, oamenii abia acum se apuca de treaba
asa ca or sa aibe ce sa sarbatoreasca dupa februarie incolo
sa speram… 🙂
22 January 2009 la 22.01.2009 18:59
deci, sa bem!
22 January 2009 la 22.01.2009 19:40
în cluj(&napoca), restaurantele cu preţuri mari (mult prea mari) au clienţi. aş pune asta pe seama snobismului, nu a dragostei. de asemenea, cantinele au clienţi. aş pune asta pe seama foamei şi a preţurilor mici. cele din segmentul de mijloc (mă refer la preţ, nu la meniu) suferă. în ultima lună mi s-au oferit mai multe restaurante, în sensul că proprietarii sunt gata să renunţe la ele în schimbul unei chirii (unii vor chiar să vândă afacerile integral) a cărei valoare depăşeşte de cele mai multe ori capacitatea localului de a produce bani (adică omul vrea 7000 de euro/lună în condiţiile în care el nu produce nici măcar 1000 sau vrea 2000eur/lună pentru o bombă cu cinci mese în care vinde Săniuţa). numeroasele exemple de felul acesta îmi spun că segmentul de mijloc (cel puţin în branşă) e condus de nişte oameni care trăiesc pe altă lume, deci falimentul ar putea fi pentru ei un soi de izbăvire.
22 January 2009 la 22.01.2009 20:05
Se poate deduce si o alta manifestare a bucuriei intru reusita unei tranzactii, cand lumea e in criza: iesi la vanatoare, nu la restaurant.
Pe timp de criza, efortul mai mare trebuie recompensat cu o sarbatorire mai mare. Iesi la masa, in oras, pentru ca ai multe (fie ele si marunte) satisfactii. Iesi la vanatoare, la tzara, pentru ca satisfactiile s-au imputinat si trebuie sa iti dovedesti tie ca esti inca in putere.
Ucigasii, indiferent de felul victimele lor, sunt niste frustrati. Iar frustratii nu fac rezervari in oras. Poate si pentru ca lor le plac rezervatiile?!… 🙂
23 January 2009 la 23.01.2009 02:00
Oricum mergem la restaurant dupa ce vanam cu totii…muschiul, slana, fibra plantei, samanta sporind gustul, nectarul, localul, bucatarul, acceptul partenerei/partenerului, banul pe care-l vom lasa trufasi si chiar buna noastra dispozitie !!!
Teribila-i nevoia aceasta de a ne indestula carnea prin alta carne!
Dragilor, chiar ma bucura restrangerea teritoriilor de lupta!
Vom invata sa ne devoram din priviri, vom aduna seva empatizand, iar mainile, obisnuite sa alerge dupa tacamuri pretioase, vor descoperi caldura strangerii celorlalte maini. ! Neavand incotro, vom potoli viscerele prin puterea gandului, spiritul prin spiritul celorlalti!
Iata-ne, asadar, deja cu un picior in acest secol al religiei anuntate si renuntand la a distruge padurea pentru hartia igienica! Decat trantitul fundului pentru o ora-doua de blocaj pe jiltul restaurantului…, mai bine frenezia pasilor ce aduna energia pamantului in timp ce ascultam respiratia si pulsul dragei/dragului ce ne-nsoteste!
E un pas inainte, cu siguranta, nicidecum declin!