tocmai ce mi s-a povestit despre un restaurant foarte la modă în care bucătarul e de părere că ceafa de porc trebuie să fie mai cruduță la mijloc. că nu ştie clientul să mănâncă.
am mai auzit şi despre un polonez care a lucrat (nu a făcut el meniul şamd) în singurul restaurant cu stea Michelin de la ei şi care a gătit zile trecute prin Bucureşti o mâncare rea, după cum s-a exprimat sursa.
ca să înțelegi mai bine povestea cu regele gol, omul a primit aplauze şi felicitări (probabil de la consumatori naivi sau snobi) pentru ceva care ar fi trebuit să meargă înapoi în bucătărie. sau să nu iasă, neapărat. dar toți avem şi momente proaste, nu-i aşa?!
eu admit, fiind şi coleg de principiu cu cei care transpiră la tigăi, că nu prea spun ce părere am. mă gândesc că o farfurie aproape neatinsă e un semn de întrebare suficient pentru cineva căruia îi pasă.
dacă îi cunosc pe oameni, sau simt că îi interesează un feedback onest, le explic. dar nu fac scandal, că se duce naibii şi bruma de tihnă de la masă, în cazul în care companionii mei sunt mulțumiți de ce au primit. nici nu mi se pare frumos să le explic prin ce dramă trec eu şi să le stric fengşuiu’.
dacă mi se întâmplă să primesc un orez nefiert despre care mi se spune că se va transforma în risotto în cinci minute şi alte propuneri de nemâncat, nu mă mai intorc.
nu vorbim despre mâncare alterată, ci de mâncare gătită cu picioarele, fără pasiune, imaginație, pricepere sau greşit. şi despre tupeul de a pretinde că e ok şi că nu încap nici măcar scuze. se poate întâmpla să o mai dăm în bară, e omeneşte.
tocmai pentru că ştiu cât e de greu, prefer să îmi văd de treaba mea şi să nu ajung hater. şi încerc să nu mă enervez, deşi mâncarea proastă e un lucru foarte degradant. mai bine mănânc migdale cu apă.
voi cum procedați?
Lasă un comentariu
29 June 2015 la 29.06.2015 10:38
Mai îmi iau o sticlă de vin (măcar la ăla sunt șanse mai mici să fie gătit prost).
29 June 2015 la 29.06.2015 11:47
poa sa fie la temperatura camerei. 25 de grade, de exemplu.
29 June 2015 la 29.06.2015 12:29
Poate ca, intr-o oarecare masura, e un pic si vina noastra, a consumatorilor, ca mancarea e ”ieftina” si proasta, noi cerem ce nu ar trebui sa cerem. Si uite asa apare tochitura ardeleneasca in meniul unui restaurant cu specific italienesc ( true story ).
29 June 2015 la 29.06.2015 16:53
“știți, așa facem noi risotto”. Risotto ca la mama-acasă. Râzi și știi că a doua oară nu te mai prostesc ăștia. Te prostesc alții :)) Bucuroși le-om duce toate. Mă bucur în schimb la mizerii d’astea de pe blogu-ți. Să trăiești, să mai faci!
30 June 2015 la 30.06.2015 10:38
Ultimul epic fail l-am avut la un restaurant foarte bine cotat al unui chef mediatizat. Mancarea a fost proasta, prezentarea cel putin dubioasa (insist pe ideea ca un muschi de vita cu sos de trufe nu ar trebui sa arate precum o balega, scuzati expresia) si nota de plata de o valoare considerabila. Nu am comentat doar din cauza faptului ca ne aflam acolo ca sa sarbatorim si ne-am gandit ca nu e cazul sa ne stricam zenul. Tot ni l-am stricat, ca dupa ce am plecat ni s-a facut la amandoi rau si seara a fost in totalitate compromisa :))) Cred ca a fost invatatura de minte ca data viitoare (fie sarbatorire sau nu) sa dau un feedback. Mi se pare ca e cumva si datoria noastra precum consumatori sa sesizam cand lucrurile nu sunt ok.
30 June 2015 la 30.06.2015 10:55
in momente din astea, trebuie luptat pentru zen, e adevărat. uneori merita atentionati oamenii. nu sunt toti insensibili.
2 July 2015 la 02.07.2015 00:30
…eu le spun ca are gust de parca ar fi gatit-o tata :)…si p-orma le explic:
tata (dumnezeu sa il ierte!) nu prea stia sa gateasca si singura data cand a incercat sa gateasca era 2 noaptea – venise “rupt” din carciuma – si a incercat sa faca niste ochiuri da’ n-a gasit uleiul asa ca a pus otet in tigaia incinsa… l-am admirat pentru consecventa cu care (multe saptamani dupa) sustinea ca is bune ouale si daca le prajesti in otet. 😀