De ce ne este atât de frică

in Blog, 11.05.2009

IMG_20150216_124846Frica ţine lucrurile în mişcare, vinde ziarele, ţine televizorul deschis şi sonorul la maximum. Ea înghesuie oamenii prin autobuze, metrouri şi supermarketuri, ea ne face să ne ascundem când e nevoie de noi sau să atacăm când simţim frica altora.

Tot ea construieşte educaţia unor mulţimi care au implantat din copilărie respectul pentru ceva care, din cauza ipocriziei, pare să semene cu înţelepciunea, simţul măsurii şi păstrarea politicoasă a distanţei faţă de sentimentul solidarităţii.

Nu din curaj înghit masele pe nemestecate toată avalanşa de oribil de la ştiri, nu din îndrăzneală se privesc aşa pe stradă, nu puterea îi face să îşi vorbească aşa.

Să citeşti lista fricilor de care suferă lumea, e aproape echivalentul parcurgerii unui poem. Lăsând la o parte spaimele comune, care vând atât de bine cosmeticele şi excursiile în Thailanda, am selectat o mică parte a lucrurilor care construiesc lumea noastră şi care o condamnă la o frică infinită.

Teama de acreală, de acru, de zgomot, de pisici, de pui, de a fi zgâriat, teama de vânt, de dureri în gât, de englezi sau de lucruri englezeşti, de flori, de oameni, de inundatii, de infinit, teama de a atinge sau de a fi atins, teama de slăbiciune, de a fi lovit de fulger, teama de stele, de dezordine, de imperfecţiune, de ruină, de fluierături, de aur, de lumina aurolei boreale, de a fi de unul singur, de rachete, gravitaţie, de plimbare, de broaste, de ace, de cărţi, de namol, de plantei, de mirosul urât al corpului, de tunete si furtuni cu tunete, de noutate, de carne, de a sta jos, de oglinzi, de celţi, de păr, de zăpadă, de bani sau bogăţie, de culori, de veselie, de trecerea timpului, de mâncare, de furt.

Teama de a cădea pe scări, de a adormi, de corzi sau de sfori, de a fi singur, de gheaţă şi îngheţ, de sticlă, de valurile mării sau oceanului, de câini, de copaci, de piele, de şcoală, de justiţie, de piscină, de a vedea dublu, de propria casă, de blănuri sau piei de animale, de a traversa strada, teama de biserici, de termite, de electricitate, de libertate, teama de a se înroşi, de muncă, de veştile bune, de găini, de francezi, Franţa şi lucrurile franţuzeşti, de căsătorie, de bărbi, de genunchi, de a traversa poduri, de gusturi si arome, de a vorbi in public.

Teama de a scrie, de obiecte sfinte sau sfinţi, de erori şi păcate, teama de a fi atins, de cauciuc, clovni, plăcere, lumina soarelui, călătorii, de fum, ceaţă, predici, lichide, lemn, responsabilităţi, de somn, idei, eşecuri şi înfrângeri, de ridicol, teama de a sta jos, de a se aşeza, de obiectele situate în partea stângă a corpului, de lacuri, corzi sau sfori, cuvinte, motoare, teama de a nu înnebuni, de muzică, teama de a face afirmaţii false sau de a minţi, de nori, noapte, nume, de moarte prin arme nucleare, teama de dinţi, în special de dinţii animalelor, de vin, împrejurimile casei, de mirosuri, ploaie, ochi, vise.

Teama de a auzi anumite cuvinte sau fraze, teama de a deschide cineva ochii brusc, de păpuşi sau de copii, teama de orice, teama fără obiect, teama de Papă, sărăcie, de a mânca şi a înghiţi, de filozofie şi filozofi, de teama însăşi, de politicieni, de clovni, de multe lucruri nedefinite, de oboseală, de culoarea roşie, de râuri şi ape curgătoare, de mâncarea cu conţinut proteic mare, de minte sau gândire, de temperaturi scazute, de pene, umbre, blitzuri, lună, viespi, teama de a sta într-un loc, de lucrurile mici, de telefon, plictiseală, Dumnezeu, de căldura mare, de război sau de gelozie.

Am pus pe Twitter aceeaşi întrebare şi răspunsurile au sunat aşa: “de dispariţia celor dragi, de mediocritate, de Google, de Judecata de apoi – că n-am facut cât puteam din cât aveam de facut, de colegul cel nou care, angajat de o săptămână, are salariul cât al meu (după 20 de ani) şi experienţa câtă aveam eu acum 20 de ani, de proşti, bătrâneţe, foc şi ape adânci.” Probabil că o listă întocmită pe dos, cea a bucuriilor, ar fi foarte scurtă, pentru că suntem prea prinşi cu fricile noastre.

Am lăsat-o la urmă pe cea care mi s-a părut cea mai cumplită şi ridicolă din toată lista. Deipnofobia sau teama de conversaţia din timpul cinei.

Voi cum vă simteţi?

Lasă un comentariu

  1. ZaffCat
    11 May 2009 la 11.05.2009 14:58

    tie de ce ti-e frica?

  2. jane
    11 May 2009 la 11.05.2009 15:06

    totusi, datorita fricii am supravietuit ca specie. frica te obliga sa evoluezi. frica te face mai puternic, daca inveti sa o controlezi. frica e cea care iti da curaj.

  3. Mihai
    11 May 2009 la 11.05.2009 15:10

    — Haiku
    – Frica ca dorinta nu se va implini ( Frica in conjunctie cu Dorinta )
    – Frica materiala / Frica de spiritual ( Frica in clasificarea dihotomica )

  4. razvan
    11 May 2009 la 11.05.2009 15:22

    nu pot sa inot in larg fara okelari

  5. zira
    11 May 2009 la 11.05.2009 16:10

    Mi-e frica de visele mele: pisici galbene din resturi de spaghetti carbobara care coboara niste scari fluide pe ritmuri de catece de inmormantare africane; de usi mici a la alice in tara minunilor pe care daca intri (de obicei din camere de dus dezafectate) iesi pe un santier de constructii unde se construieste cea mai mare masina de tocat oameni inscriptionata cu sigla ministerului de intr-ajutorare a lilecilor autisti; spitale cu multe coridoare, scabroase si sufocante unde sute de femei cu o singura mana sunt fortate sa avorteze copii fara cap; cupluri de oameni batrani care se sinuycid impreuna aruncandu-se de la etaj si care mor separat, la intervale intristatoare.
    Si imi mai e frica de meduze

  6. pierpatrat
    11 May 2009 la 11.05.2009 16:27

    O fi sau nu ridicolă nu ştiu, dar în mod sigur este cumplită această ultimă fobie prezentată. Doar gândindu-mă la interacţiunea verbală care urmează cu toate neamurile după ce fără prea mare efort reuşim să le adunăm la o masă festivă mă apucă groaza şi-mi vine să fug mâncând trotuarul cu tot cu bordură. Nu datorită vastităţii subiectelor care pornesc de la fiziologia tubului digestiv al interlocutorilor şi ajung la înalte sfere politice sau filosofice, nici datorită faptului că analiza subiectului de conversaţie este făcută de toţi în acelaşi timp şi foarte zgomotos ci datorită fatalităţii că de fiecare dată sunt ori prins la mijloc cu cererea obraznică a vreunuia de a-mi da şi eu cu părerea, ori devin ţinta explicaţiilor inutile pe care respectivii ţin să mi le dea cu forţa, doar ca să-şi ilustreze pseudo-inteligenţa sau corecta informare:
    – Băi, tu ştii că…
    – Habar n-aveţi…
    – Am văzut eu o emisiune…
    – Da să ştii că înainte nu era aşa; de fapt…
    Şi urmează nişte salturi elucubrante din viteza cărora reuşesc să văd frânturi din D-zeu, bunicul cuiva, Thanatos, Zeitgeist, nea Piţi, Eros, Obama, plăji de cinci stele din turcia, Stephen Hawking, castrarea animalelor de casă, o persoană care face perfuzii zilnic, adevărul despre creşterea corectă a copiilor şi Vlad Ţepeş etc, adică un efort pe lângă care mestecatul de asfalt cu bucăţi de ciment în fugă pare ceva recreativ ce merită experimentat.

  7. Pinocchio
    11 May 2009 la 11.05.2009 17:05

    Imi aduc aminte de dictionarul de psihiatrie clinica, in care fobiile se intindeau pe zeci si zeci de pagini. Aproape la fel de multe ca si perversiunile sexuale 🙂

    In alta ordine de idei, discutam astazi aici (http://pinkpong.gramo.ro/?p=52) si pe cele doua bloguri legate, de ce unora le e frica sa mearga la parada gay. N-am ajuns la nici o concluzie.

  8. Irina
    11 May 2009 la 11.05.2009 22:31

    Mie mi-e frica de cina :))
    Si de fluturii de noapte. (cu aia de zi n-am nimic)
    Provoaca poporul, de orice eventualitate, sa-si declare si lista de incantari.

  9. locke
    12 May 2009 la 12.05.2009 09:01

    Sa recitam litania impotriva fricii: “Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu.” (Frank Herbert – Dune)

  10. marinei
    12 May 2009 la 12.05.2009 09:43

    cititi “Păcatul şi frica “-Jean Delumeau
    “teama fricosului încurajează pe duşman iar fără curaj pururea în primejdii te găseşti !

  11. luminitza
    12 May 2009 la 12.05.2009 09:48

    teama de a privi planeta pamant de departe.
    teama de unde sare dopul atunci cand se deschide o sticla de champagne.

  12. roxana soare
    12 May 2009 la 12.05.2009 11:50

    Imi place foarte mult articolul tau despre frica.
    Majoritatea oamenilor traiesc viata cu frica, si chiar momentele de fericire sunt insotite de frica, fara sa constientizeze asta. Totusi, omul se naste fara nici o frica. Pe toate le capata prin educatie, sau prin anturaj…sau pur si simplu.

    Mie cel mai mult imi este frica de frica.

  13. revelionlasorbona
    12 May 2009 la 12.05.2009 13:02

    Pana la urma, te intrebi daca ne e frica mai mult de viata sau de moarte..

    Dar cand vezi cum se prefera moartea decat gandul ca omul/pisica/faima/saracia… iubita vrea sa te lase, te intrebi sincer daca nu teama de singuratate e cea mai tare..si de fapt nu e teama de singuratate ci cumva teama ca vei pierde versiunea aia a ta in care te simti asa de bine..

  14. Dromihete
    12 May 2009 la 12.05.2009 17:52

    ce ciudat cum avem noi oamenii un creier intreg dedicat administrarii si bunei functionari a fricii, adica ceea ce se numeste creierul de reptila si numai un hormon al fericirii…

    si norocul “alora” ca-l avem ca sa poata fi masele conduse.”temeti-va si platiti taxe! temeti-va si stati la locurile voastre! teme-te si poarta-ti jugul!”.
    fara frica am fi niste pionieri cu totii dar nici nu ar mai exista guevara sau dalai lama.

    sa fiti destepti si fara frica! cum zicea mitica…

    daca vreti o explicatie deosebita de ce ne e frica va recomand INUAKI-Reptilianul-din-Mine de Aryana Havah

  15. faranume
    12 May 2009 la 12.05.2009 18:38

    Ne place sentimentul de frica…face parte din “complicatiunea” de a fi om…

  16. Irina
    13 May 2009 la 13.05.2009 21:57

    Interesanta perspectiva: deci ne-am dezvoltat datorita sau din cauza fricii? La capitolul confesiuni: frica de a-mi pierde jobul, frica de a-mi rata cariera, frica de a ma uratzii fizic, frica de boala, frica de singuratate, frica de a nu cunoaste cat imi doresc, frica de superficialitate si mediocritate proprie.

  17. jane
    14 May 2009 la 14.05.2009 11:45

    @Irina: datorita sau din cauza, depinde de perspectiva. frica poate fi si element pozitiv. problemele apar atunci cand te lasi coplesit.

  18. cinema victoria
    14 May 2009 la 14.05.2009 15:08

    si mie mi-e frica sa ma loveasca amnezia si sa-mi uit pin-ul de la card …

  19. razvanbb
    14 May 2009 la 14.05.2009 15:57

    Lu’ Walt Disney ii era frica de soareci… l-a creat pe Mickey Mouse.

  20. Iuliana
    18 May 2009 la 18.05.2009 14:02

    Fricile sunt unul dintre factorii care ne definesc existenta. Riscul, incertitudinea, carora trebuie sa le facem fata, nasc frici in mod firesc. Reusitele, momentele de bucurie sau liniste nasc curaj si motivarea de a continua.
    Imi dau seama acum ca reusim sa ne dam seama mult mai usor cand suntem impresionati de ceva dureros, decat de ceva imbucurator.
    Ne misca oare mai usor durerea? Sau nu mai stim sa recunoastem cand ne impreisoneaza bucuria?
    Hm! Ma voi gandi la asta si-ti voi zice! 🙂

  21. baobab
    22 May 2009 la 22.05.2009 00:41

    Tare Razvane! Esti un mester!

    Frica tine masele sub papucul lui Big Brother … e instrument de manipulare, iar exemple sunt si’n zilele noastre destule.

  22. Guesswho
    3 March 2011 la 03.03.2011 14:39

    plăji de cinci stele din turcia – plaje adica?

  23. macanta
    27 May 2015 la 27.05.2015 10:49

    Mai pe scurt, frica drobului de sare, sau abundenta imaginatiei in diferite situatii date.
    Daca se intampla ceva rau ?

    Oare de ce nu avem si frica de : Daca se intampla ceva bine? 🙂

  24. Ginger
    27 May 2015 la 27.05.2015 15:28

    Fricã de frica de câini.

    Am iubit cainii de cand ma stiu, ma imprieteneam cu cei mai “fiorosi”. Acum 3 ani m-a muscat pe strada, pe neasteptate un dulau cu care nu aveam nimic de-a face, in timp ce stapanii se uitau voiosi de la distanta, si a durat un an sa imi recapat “increderea” in caini, adica sa nu-mi mai fie frica.

    Acum, ma “imprietenesc” cu un catel, si mi-e frica sa nu mi se faca frica de el in timp ce “socializam”.

  25. Frica – dumanul bucuriei | Vulpescu
    (author) 28 May 2015 la 28.05.2015 13:20

    […] “Sa citesti lista fricilor de care sufera lumea, e aproape echivalentul parcurgerii unui poem”, mai scrie Exarhu. […]

← Inchide